Caz tipic: ajungem acasă buimaci după zborul din Istanbul în Dhaka. Nu-i clar unde s-a pierdut noaptea. Imediat după asfințit și-au făcut apariția zorii de zi, am văzut trei filme și nici un vis. La aterizare eram pe cale să ațipesc, dar – vigilență maximă la intrare în țară – am fost nevoiți să ne […]
Tags: bangladesh, capra vecinului, dhaka, gândaci de bucătărie, teatrul absurdului, zen pe drum
Să fi fost în 1990 când pentru prima oară trebuia să trec pe o scândură de lemn trasă peste o podea proaspăt betonată ca să nimeresc la spectacolul „Cântăreața cheală” pus în scenă de Petru Vutcărău & Co? Teatrul absurdului era o noutate pentru mine – fructul interzis care se bucura de popularitate în țările […]
Tags: aie, politica, teatrul absurdului
Sfârșitul săptămânii trecute este marcat de două lecții. Egal de revelatorii, dar opuse ca mesaj, lecțiile mă proiectează într-o răscruce metafizică și mă obligă să fac o alegere. Prima vine din partea unui regizor polonez. Un titan al cinematografiei. Andrzej Wajda. E săptămâna filmului polonez, știi doar?! Am aflat-o de la tata. Am aflat că […]
Tags: andrzej wajda, eugène ionesco, katyń, lecția, teatrul absurdului
