Am cumpărat acest roman în răstimpul sejurului meu din capitala niponă. Eram în cartierul Nihonbashi care în pofida proximităţii de Ginza este populat o mulţime de sararimani[1] şi mai puţin de turişti. Întâmplarea era că mă aflam cu nişte treburi acolo şi cineva mi-a şoptit că aş putea găsi o librărie mare “Maruzen” cu o secţie de limbi străine. M-am aventurat într-acolo şi cu certitudine la etajul 4 am localizat literatura japoneză în traducere. Cred că am stat la dubii între un Yukio Mishima şi un Yasunari Kawabata, dar până la urmă am optat pentru Sōseki. Intuiesc că decisivă a fost coperta şi numărul de pagini (638) şi apoi, Mishima şi Kawabata se găsesc mai uşor acasă în timp ce unica mea întâlnire prealabilă cu Sōseki a fost într-o povestire de-a lui Haruki Murakami. “Măria mea, motanul” este până la urmă un titlu care captează atenţia, iar pisicile sunt frecvente la Murakami şi Cortázar – deci nu are cum să nu mă nimerească!
Tags: japonia, natsume sōseki