March 30, 2010 15

Lecția din aprilie

By in eseuri

Zilele astea, în special când e cald și soare iar eu îmi îndrept pașii spre centrul capitalei, volens-nolens mă duce gândul la aprilie din anul trecut și mă vizitează senzația bizară – ce dacă în PMAN mai e adunată și acum lumea? Serios! Știu că nu are nici o noimă căci dictatorul nu mai e la cârmă, însă mă trece acest fior nebunesc și nu am ce să fac cu el. Cred că a fost foarte important tot ce s-a întâmplat în acel aprilie. Nu idealizez, însă când compar afirmația „Republica Moldova – elevul cel bun al Fondului Monetar” (căci așa ni se spunea în ultima decadă a secolului trecut) cu lecțiile practice învățate rapid și pe piele proprie despre importanța presei libere, statului de drept și a separării puterilor în stat, înțeleg că în anii ’90 nu prea am învățat nimic.

Pur și simplu am dat docili din cap, dând impresie de copil inteligent căci așa am fost învățați acasă, în școală… Ce puteam ști noi, baserii, despre reforma monetară în ’91, sau despre privatizare în ’94, sau despre economie de piață în toată această perioadă. Păi, mai nimic. Însă dădeam pentru orice eventualitate din cap și făceam cum ni se spune ca să nu creadă lumea că suntem proști. Pe bune! E ceva esențialmente greșit în sistemul nostru educațional (nu zic „a fost” căci compar predarea de pe timpuri cu cea actuală și văd că s-a schimbat doar curricula) care, la drept vorbind, ne educă nițel nătângi.

Țin minte șocul meu de acum douăzeci de ani când amicul meu I, la lecțiia de literatură moldovenească a afirmat ca din senin: „Mie, de fapt, nu-mi place Balada Mioriței. Baciul moldovean în loc să lupte, fiind avertizat, a  bătut în retragere și a dat semne de lașitate.” Nici nu-mi închipuiam ce-ar fi putut urma! Dar spre marea mea surpindere, profesoarea i-a încurajat libercugetărismul și… nu că nu l-a pedepsit, l-a lăudat chiar. Deci, erau și excepții, deși rarisime.

Căci pe mine cu siguranță că nu m-a vizitat un gând asemănător. Însă după ce prietenul meu a fost lăudat mi-am dat seama că s-ar fi putut să aibă dreptate. Păi, să fie!

De asta zic că a fost important acel aprilie…


Tags: ,

15 Responses to “Lecția din aprilie”

  1. Good point, maiestre !

    P.S.

    Я учился в школе для умственно отсталых учителей…

  2. deepthroat says:

    Eu atunci am inceput sa citesc toamna patriarhului si ce bine se mai potrivea… era o senzatie balaceala foarte asemanatoare cu cea creata de carte …

    • Zenu says:

      Și la mine era ceva paranormal. Citeam Orwell. O mie nouă sute optzeci și patru. Nouvorba, dublugânditul. Ca la comandă…

      • mihnea says:

        Haha. Si mie mi s-a parut ca se potrivea ceea ce citeam (Guy Debord) cu evenimentele pe care le vedeam la tv.

  3. Petriceicu Hasdeu says:

    Bai Sorin Hadarca, tu te lamentezi ca “dictatorul nu mai e la cârmă,” si cati fiori mai trec prin tine la gandul zilelor trecute. Mie altceva mi-a trecut prin cap: Atunci cand lucrai la guvern (timp de aproape 3 ani), si inca inainte de asta la Banca Nationala – sustinut si promovat de Tatuca, nu iti treceau fiori? Cand iti dadea pânică, tie si odraslelor ani la rand, nu treceau fiori prin tine?

    Imi pare ca baciul mioritic in cazul tau este plin de subinteles. Poate mai degraba esti tu miorita, care a crapat ani la rand din mana Baciului, pentru ca, dupa moartea lui, sa declare sus si tare despre “moartea dictatorului.” Zici ca ai citit Orwell, etc. dar vad ca nu a intrat nimic in capul cela plin de aere europenizate, cu MARI pretentii intelectuale. Ai face bine sa mai inveti si cateva lucruri mai bune de la europeni, daca tot esti “Madrilean” cum ar fi loialitatea si onoarea. Printre altele, poate mai citesti si pe Tennyson si pe urma te intorci la Miorita, ca sa-ti tragi concluziile de vigoare, Cititorule!

  4. Vladimir B. says:

    Zenule, nu există nimic mai bun şi folositor omului decît să aibă paza inimii, şi mintea trează; toate celelalte: FMI, UE, NATO, Global Affair etc. — sunt poveşti de adormit…maturii, ambetaţi de consum, zgomot şi noxe! Fireşte că a fost necesar acel aprilie, dar să nu-l mitizăm. Să fim treji, căci “toamna dictatorului” se poate preschimba peste noapte în “primăvara altui dictator”! Ghimpii şi mărăcinii nu sunt pe cale de dispariţie, iar “cartea roşie” îi neglijează de-a dreptul…

    • Zenu says:

      Vladimire, dar eu nu mitizez. De fapt, într-adevăr, s-ar cuveni să fiu mai nuanțat, căci în general, referindu-mă la aprilie, mă gândesc în primul rând la mitingurile pașnice din PMAN, dar au fost și alte evenimente… Parlamentul, Președinția – știi tu… Acolo până la (de)mitizare e necesară o clarificare.

      Numai că, așa cum simt eu, trezirea s-a produs – uite, ziariștii azi, la conferința lui Ghimpu au fost treji și incisivi.

      Dar fiorul e fior – un sentiment obiectiv!

  5. ryunoske says:

    Eu cred că prin evul mediu viața era destul de nasoală și ciobănașului moldovean i s’a ivit o oportunitate.
    Motivele astea cu “lupta între viață și moarte” sunt prea holywoodiene și banale.

    • Zenu says:

      Nasoală, sigur… când ajugi să vorbești cu o oaie. Deci care-i ideea? Un grefuz existențialist, gen bag piciorul? 😉

      • ryunoske says:

        nu.
        eu doar nu aș insista asupra ideii de a supraviețui cu orice preț.
        Și voi da 2 exemple:
        a) Marilyn Monroe s-a sinucis, nevasta era trecută de 30, apăreu ridurile deja, JFK a lăsat-o, deci era clar plăcerea vieții se cam termină.
        b) Hemingway… și-a tras un glonț în cap la 60 de ani, în caz contrar îl aștepta reumatismul, alzheimer ș.a.m.d.
        Atitudinea mea față de Marilyn Monroe sau ciobănașul moldovean este bună, la fel eu am o părere bună și despre Bruce Wilis sau eroi din ăștia care salvează planeta, toți sunt foarte bravo, doar că fiecare a făcut alegerea sa care nu trebuie condamnată

        • Zenu says:

          E o diferență semnificativă aici. Marilyn & Ernest și-au făcut-o singuri. Ciobănașul a zis: Whatever. Dar, în fine, intenția nu era să mă iau de el, ci să dau un exemplu cât de puțin gândim outside the box. Inclusiv io. Mai ales io. 😉

  6. dracrist says:

    iaca si antimiorita: http://www.vers.go.ro/omulcusobolani30.html
    a fost in ro acum cativa ani o campanie interesanta de regandire a mioritei..asha cum zici tu.. outside the box..de ce resemnare? surprinzator postul de radio care a lansat asta (guerilla) a avut supersucces..

    • Zenu says:

      Eu nu-s intenționat anti-mioritic. Așa i-o venit poporului, deh, interesant, nu caut să-l judec. Ce caut să relev însă, este faptul că suntem învățați să repetăm papagalicește anumite lucruri, fără să ni se lămurească (de regulă) că mai e posibil și să gândim. Washington consensus sau Miorița – impact egal: nu avem nimic de obiectat fiindcă nu ne duce mintea la contraargumente. Suntem harnici să învățăm pe de rost lucruri la care nu ne stă mintea.

      Nu exagerez. Programul școlar încă abundă de poezii evlavioase, iar în compuneri se indică să folosești anumite fraze de soi, care cică dezvoltă vorbirea. În realitate sunt un set de clișee care împiedică gândirea. Încercăm să compensăm extracuricular, că de asta suntem părinți – să ne pese…