May 10, 2011 9

Legătura inversă. Oițele lui Ziliberberg

By in idei

Scriu despre TEDx. Dau feedback. Nu știu dacă e tare etic, dar io nu am intenția să mă bag în aprecieri și clasamente. Sunt colegii mei la urma urmei, așa că la acest capitol – ni-ni. Însă nu pot să fac abstracție de faptul că pe lângă a-mi prezenta propriile idei, le-am ascultat pe ale altora inspirându-mă.

Partea asta am savurat-o. Idei multe, diferite, pestrițe. Le iau pe rând. Le întorc pe o parte și pe alta. Poate prinde bine autorilor. Le scriu în ordinea în care îmi vin în minte. Dacă ceva… nu vă supărați, vă rog. 🙂 Am să încep cu…

Ziliberberg

În două cuvinte: prezentarea lui Cristian Ziliberberg este despre faptul că în științele sociale nu prea avem luxul de a ne testa ipotezele pe viu. Costă prea scump, iar reproducerea experimentului e practic imposibilă. Oamenii ăștea se schimbă instantaneu. Niciodată nu poți avea aceleași condiții. OK, cu asta e clar.

Cristian Ziliberberg

Soluția pe care o propune Cristian este simularea. Iei o inteligență artificială, dai datele problemei și… voila! Cristian a demonstrat două simulări. Una era despre oițe și lupi. În varianta simplă oițele au o singură funcție – reproducerea; lupii au o singură funcție – păpatul oițelor. Începe simularea cu un număr egal de oițe și lupi. La un moment dat, lupii par să aibă câștig de cauze. Rămân tare puține oițe. S-ar părea că oile sunt pe calea extinției. Când colo, lupii, cu deficit de carne fragedă, încep să se împuțineze și ei. Nu le ajuge mâncare și mor. Cele câteva oițe rămase în viața, repopulează universul. În final rămân doar oile.

M-am gândit că simularea asta conține o lecție foarte relevantă. Ia un partid în plină ascensiune (să zicem că e vorba de Edinnaya Rossiya). La un moment dat, creează impresia că sunt pe cale să rupă totul. Îi mănâncă pe adversari, îi absorb pe candidații independenți. Și când ți-i lumea mai dragă… hopa și ieșirile din partid. Iese unul, iese al doilea. Se pocăiesc în public, sunt frustrați și deziluzionați. Sunt vedete.

Nu caut să forțez o analogie cu PLDM. Pe bune. Dar se pare că pe lângă foțele centripete există și forțe centrifuge. Așa că să nu sărim la tras concluzii atunci când vedem un partid în plină ascensiune. Căci cine știe… Așa și lupii. La un moment anumit s-au crezut învingători. Dar nu a fost să fie așa. Asta e lecția pentru analiștii politici.

Acum critica pentru Cristian.

Simulările sunt OK, numai că… nu funcționează. Un sistem social este mult mai complex decât o problemă cu lupi și oițe. Dar chiar și dacă am putea să ținem cont de complexitatea sistemului, tot nu avem scăpare. Simularea e un sistem ermetic. Aici e valabil tot ce e pus înăuntrul lui. Viața e un sistem deschis. Aici numărul variabilelor este infinit. Dacă am fi ca Dumnezeu, am ține cot de tot. Dar nu suntem decât muritori de rând constrânși de limitele cunoașterii pe care o posedăm la moment.

Așa că, sorry, nu merge. Ne resemnăm la șobolani și maimuțe.


Tags: ,

9 Responses to “Legătura inversă. Oițele lui Ziliberberg”

  1. Cristian Ziliberberg says:

    Sorin, ai prins foarte bine esența prezentării și mă bucură articolul tău. Doar că aș vrea să fac cîteva precizări. 1) Argumentul tău: deoarece un sistem social este complex, o multitudine de factori trebuie să fie luați în considerație, ceea ce nu a fost cazul în simulările prezentate de mine. Corect, doar că majoritatea teoriilor și articolelor științifice vorbesc despre și cerceteaza un număr limitat de variabile, deseori doar două. Respectiv, dacă extindem logica prezentată de tine, nu putem cerceta practic nici un fenomen deoarece oricum vom găsi și mai multă complexitate în spatele lui, respectiv știința se lasă bătută. 2) Mai departe, majoritatea teoriilor se străduie să stabilească o legătura cauzală între 2 sau mai multe variabile, ceea ce este dificil într-un sistem care are prea mulți factori care influențează situația. În cazul simulărilor sînt anulați toți factorii auxiliari și putem să ne concentrăm doar pe variabilele care ne interesează, obținem un fel de condiții ideale. 3) Simulările prezentate erau destul de simple și aveau un rol mai mult ilustrativ. Dar ele pot fi făcute extrem de complexe. Există încercări de a simula întreaga societate, cu toți factorii ei. Printre altele, dacă am fi adaugat în simularea cu lupii și oile înca un element, iarba, atunci ecosistemul într-un mod miraculos s-ar fi transformat dintr-unul instabil în unul stabil. 4) Evident că simularea nu este o panacee pentru toate limitările științelor sociale, este doar încă o posibilitate de dezvoltare. În final aș vrea să-mi exprim recunoștința pentru comentariul tau și posibil ne vom continua discuția în viața reală.

    • Zenu says:

      Iaca îs intrigat de ce sistemul devine stabil dacă introducem iarba… Să mă gândesc… Oile când se înmulțesc peste măsură, termină iarba și devin mai puține la rândul lor. Parcă ar avea de câștigat lupii… Hm…

      În altă ordine de idei, aceleași limitări există și în econometrie, de acord. Doar că acolo, complexitatea neluată în calcul are un loc aparte în ecuație: white noise.

    • Lucia says:

      Salut, baieti. Va trebe niste gaz pe foc, iata: http://goo.gl/LNSdM

      Pacat ca n-am fost la TEDx. Munca, bat-o vina. Abia astept clipurile, sa recuperez.

      You rule!

  2. Cristian Ziliberberg says:

    Lucia, articolele și bancurile la care faci link sînt revelatoare. Deoarece nu putem înțelege realitatea în complexitatea ei, noi construim modele care o simplifică și o idealizează. Respectiv, nu mai vorbim de cai reali, ci de cai ideali de formă sferică care se află în vacuum.

  3. Lucia says:

    eu zic ca e bine sa construim:-)

  4. mihnea says:

    Ha! acum am citit postul tau si se potriveste perfect cu lecturile mele din ultimul timp. Eu cred ca problema reala este ca e greu sa aplici in stiintele sociale un model de explicatie imprumutat din stiintele naturale sau stiintele formale. Cam asta incearca sa propuna Cristian, din cate am inteles eu (chiar, exista prezentarea lui postata pe undeva pe net?). E complicat pentru ca, adoptand un astfel de model, abordezi problema oarecum din “exterior” riscand sa cazi intr-un soi de pozitivism. Cred ca in stiintele sociale trebuie imbratisata o strategie comprehensiva, din “interior”.

    • Zenu says:

      Intuitiv, cred că noi volens-nolens suntem plasaţi în “interior”. Chiar şi atunci când e vorba de antropologie, observatorul savant alterează cumva mersul lucrurilor într-o comunitate, iar “poveştile” pe care le întregistrează sunt o versiune adaptată a realităţii.

      Tu nu ştii rusa, cred io, dar era o frază celebră într-o comedie rusească: “Antrenează-te pe pisici” zicea personajul. 🙂 Cred că e valabil şi-n ştiinţele sociale.

  5. mihnea says:

    Cam asa cred si eu. E o discutie interesanta asta despre cum un observator neutru influenteaza, intervine in sistemul pe care il studiaza. De fapt fenomenul asta cred ca poate fi remarcat si intr-un umil documentar de pe Animal Planet despre gheparzi sau rinoceri.
    Oricum, ideea e ca nu cred ca e profitabil sa adoptam un model explicativ unic (stiinte naturale, formale, sociale) naturalist.