May 30, 2011 2

Cultura scuipatului

By in idei

E o postare greţoasă. Vă rog să nu scuipaţi ecranul. O să trebuiască să-l ştergeţi oricum. Zău. Nu are rost.

Când văd scuipat pe jos, adică la fiecare zece paşi, sunt deprimat rău. La fiecare zece paşi mă deprim. Dacă se întâmplă să fiu şi martorul ocular al scuipatului în sine, sunt exasperat peste margini. Regret imediat că nu am muşchi ca la Rambo. Îmi potrivesc ochelarii pe vârful nasului. Mă scarpin după ceafă. Inventez soluţii. La mai mult nu-s în stare.

Eu nu înţeleg de unde vine. La pitecantropus erectus scuipatul era semn de refuz încăpăţânat de a spune „îhî”. Expresia firească a dezgustului. Dorinţa de a jigni şi a provoca adversarul. Homo sapiens a evoluat mult. Au apărut variante. La populaţiile musulmane scuipatul este asociat postului. Pe durata ramadanului nu e voie să bei apă şi nici barem să înghiţi saliva. E păcat. Nu ai altă soluţie decât să expectorezi saliva asta cumva. În Africa de Sud scuipatul este un sport. Se numeşte kudu dung. Câştigă cel care scuipă mai departe. Recordul mondial a fost stabilit în 2006 de către Shaun van Rensburg. Scuipătura lui a ţâşnit la 15.56 metri.

Generaţia paznicilor şi a măturătorilor (da, da, bătrâne B.G.) a dezvoltat o tehnică a scuipatului destul de elevată. Abilitatea de a scuipa într-un anumit mod – printre dinţi şi bine ochit – era un atribut indispensabil pentru orice fraier. Un tip cool e un tip care scuipă cu stil. Însă până şi scuipatul bădărănos, practicat de restul populaţiei macho, a fost (rămâne a fi) un statement ce ţine de poziţionare. “Băi, nie ni-i pofig” zice tipul cu barsetcă şi face: PTIU!

Deci, asta avem. Ca să dezrădăcinăm cultura asta minte nu trebuie. E de prisos. Nicio putere de convingere, nu-l va convinge pe macho să nu scuipe pe jos. Numai Rambo.

Rambo trebuie – Rambo să fie. Eu propun să se introducă amenzi grele pentru scuipatul în locurile publice. Cinci sute lei – e bine?

P.S. Nu mă interesează dacă poliţistul de sector n-o să elibereze chitanţă. Chiar dacă-şi pune 200 de lei în buzunar, tot mai curat o să fie în mahala.


Tags: , , , , ,

2 Responses to “Cultura scuipatului”

  1. Nicolae B. says:

    si ce ne facem daca si poliţistul e amator de a scuipa? (in special cel de sector)
    o sa fie ca şi cu sancţiunile pentru arsul frunzelor (sau sortarea gunoiului) adica sunt, dar sunt numai pe hîrtie, cum ai putea sa dezveti moldoveanul sa arda in mod romantic si mioritic frunzele toamna? o ţigare fără un scuipat pe potrivă e ca şi aerul de toamnă în sat fără fum de frunze arse…
    Nu, din păcate sunt unele lucruri care trebuie învăţate pînă împlineşti 7 anişori, pînă să înveţi a citi Codul Contravenţional.