September 21, 2012 2

Zen cu autostopul

By in digresiuni

Privesc spre stânga. Vest. Casa raţiunii. În casa raţiunii privesc cu ochii minţii. Nu e nevoie să ating lucrurile ca să ştiu că ele sunt. Copac, cer, furculiţă. Nu e nevoie să le văd pentru a le înţelege natura. Copacul e o plantă. El se hrăneşte din fotosinteză, mănâncă bioxid de carbon şi scoate din el oxigen. Motorul copacului e pus în funcţiune de lumină. Rădăcinile beau apă şi copacul creşte. Ş.a.m.d. Să vă spun despre furculiţă? E o furcă mică.

Privesc la dreapta. Est. Casa emoţiilor. Nu e nevoie să ştiu ce face copacul, e suficient să-l văd. Pot sta la umbra lui. Poţi să-l ating. Pot să-i vorbesc, în special dacă nu mă aude nimeni. Văd: copacul e la poalele muntelui. Văd: la umbra lui stă un bărbat şi citeşte o carte. Ceea ce văd îmi dă o stare de beatitudine. Eu nu o înţeleg. Dar o simt. Simt că e bine. Sau simt anxietate. Merg pe stradă şi văd: salon de frumuseţe. Nicăieri nu văd să fie scris: salon de raţiune. Mă gândesc că poate în universităţi? Verific. Nu. Universităţile sunt filiale ale saloanelor de frumuseţe.

Prives în jos. Sud. Casa obiectelor. Obiecte mari, mici, frumoase, urâte… Au o calitate comună care le defineşte. Faptul că aceste obiecte nu-s eu. Sunt în afara mea. Nu-s în mine. Când închid ochii ele încetează să conteze. Nu pot spune cu siguranţă că ele încetează să existe în mod obiectiv, dar eu am la îndemână doar punctul meu de vedere. Care-i subiectiv. Şi dacă zic că nu-s, nu-s.

Privesc în sus. Nord. Casa eului. Amintirile mele, imagini din trecut. Dorinţele mele, fricile mele, frustrările mele. Orice ar spune legile obiective, în nordul meu ele nu funcţionează. Etic, firesc, legal – noţiunile astea sunt irelevante pentru dorinţele mele.

Buddha este peste tot. Vest, est, sud şi nord. Ca să obţii iluminarea trebuie să sapi în toate direcţiile concomitent.

Dacă sapi spre vest, devii mai isteţ. Înţelegi lumea mai bine, dar asta nu te face mai fericit. Dacă sapi spre est, poţi găsi fericirea. Cu riscul de a găsi în locul ei nefericirea. Paradisul e intrarea din spate a Infernului. Dacă sapi în afară, capeţi mai mult experienţă. Dacă sapi înăuntru, descoperi rădăcina dorinţelor tale.

Personalitatea nu prea se schimbă. Săpăm un pic în direcţia raţiunii, după care ne îndrăgostim şi săpăm spre est. Zi de zi interacţionăm cu lumea din jur, dar înainte de somn ne cufundăm în eu. Din cauza asta batem pasul pe loc. De cele mai dese ori. Pentru ca să devii Buddha trebuie să încetezi să sapi.

Robert M. Pirsig a încercat să sape în toată direcţiile. Citesc “Zen şi arta îngrijirii motocicletei”. Să vedem dacă a reuşit.


Tags: , ,

2 Responses to “Zen cu autostopul”

  1. neon says:

    foarte bun blog..madrizen…ai un stil total diferit…in blogareala de pe net..si in cele romanesti si in cele moldovenesti..imi place 🙂

  2. X says:

    …iar eu vreau sa iti multumesc pentru lumea frumoasa, halucinanta chiar (si departata de cotidian) prin care ne ghidezi… caci esti de-al casei,nu;?