June 29, 2013 Off

Și lumina s-a stins

By in digresiuni

Dumnezeu și-a alungat copilul din rai. Da, a mușcat din Pomul Cunoașterii. Da, a încălcat porunca. Și ce dacă? Ce fel de părinte ar face asta, veți întreba? O, dar ce știți voi despre masculii Alpha și viața animalelor din savană? Da, sună penibil, dar se întâmplă. Viața-i dură.

– De ce?

– Mai bine făceam altă ființă.

Adam a plecat capul spre pământul din care a fost luat. „Dumnezeu nu există”, și-a zis Adam. Și-ntradevăr, exista pământul, exista cerul, existau animalele, existau florile și palmierii, existau cartierele și drumurile, existau păsările și helicopterele, existau mirosurile și cafeaua de dimineață, existau cărțile și telenovelele. Dar Dumnezeu nu era nicăieri. „Ești în adâncul sufletului meu” și-a zis Adam. „Te voi păstra acolo până mă vei lăsa să mă întorc acasă.”

– Mi-ai dat putere de discernământ și am crezut că…

– Ai crezut, ai crezut… Cine ești tu ca să crezi…

– M-ai făcut după chipul și asemănarea ta… Am crezut că…

– Vei ajunge un vagabond. Strada îți va fi casa ta. Nici o ființă nu te va accepta.

Adam și-a promis să-și mănânce pâinea în sudoarea feței sale până își va reuși să-i demonstreze lui Dumnezeu cât de mult greșise. Poate atunci, poate cumva, poate în așa caz… Dar Dumnezeu…

– Eva ta e o curvă.

– Cum poți să spui asta? E os din oasele mele şi carne din carnea mea.

– Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul.

Adam – Evei:

– Vom pleca departe-departe. Cât mai departe de porțile raiului. Ne vom face ograda noastră în Ușuaia. În sudoarea fețelor ne vom mânca pâinea.

Dar Dumnezeu e peste tot.

Și Dumnezeu e singur. Toate ființele pe care le-a creat sunt croite după chipul și asemănarea sa. Nimic nou la ele. O plictiseală de moarte. Toate-s ficționale fiindcă toate se întâmplă să fie plăsmuiri ale minții sale. Le-a dat liberul arbitru în speranța că va ieși ceva nou și el va avea în cele din urmă companie. Ceva diferit de Dumnezeu, dar cumva egal lui. Dar nu i-a plăcut ce-a ieșit. A trimis potopul peste liberul arbitru ca să țină minte că libertatea lui Adam funcționează pe o rază de o sută de metri. Și atât.

– Dispari din ochii mei.

Și lumina s-a stins.


Tags: , ,

Comments are closed.