February 1, 2010 18

Recuperându-l pe Bogdesco

By in digresiuni

Din seria recuperări.

Impresia că între 1940 şi 1990 Moldova era un fel tabula rasa, pământ barbar al nimănui este totalmente falsă. Dezmorţirea hrusciovistă a generat o furtună de idei creative şi parte din această renaştere culturală a fost graficianul moldovean Ilia Bogdesco.

“Călătoriile lui Guliver” apărute în 1980 la editura Literatura artisitcă, cu chirilică desigur, au devenit o carte care m-a fascinat încă din copilărie. Nu ştiu dacă am petrecut mai multe zile citind-o sau examinându-i extraordinarele-i gravuri, demne de condeiul unui Gustave Doré (admirat şi dânsul).

Ai aici o mică galerie.

Noi, moldovenii, aruncăm prea des trecutul la gunoi. Frenezia noastră când punem mâna pe mătură nu are margini. Prinşi într-un ritual de potlatch, care nu a fost studiat suficient de antropologi, aruncăm TOTUL. Evident, şi copilul odată cu apa din lighean.

Eu păstrez cărţile cu grafie chirilică. Utilitatea lor practică e zero – copiii mei nu mai ştiu să descifreze caracterele ruseşti (bine, ăştea micii, nici pe alea latine nu le-au învăţat până la capăt încă). Dar există ilustraţii, coperte care-s tare frumoase. Şi e păcat să se prăpădească. O re-editare cu caractere latine ar fi o idee, acuma nu mai ştiu dacă ar avea succes comercial sau nu.

Dar poate că da?

P.S. Vezi şi o cronologie a graficianului prezentată de Gheorghe Vrabie la “Literatura şi arta”

Cronologie

Ilia Bogdesco s-a născut la 20 aprilie 1923 în satul Butuceni, raionul Râbniţa, din Transnistria. În anul 1933 familia sa a fost deportată de către autorităţile sovietice în regiunea Viatka (Kirov) din nordul Rusiei.

1938-1941 – a fost elev la Şcoala medie din Nikolaevo, raionul Nagorsk, regiunea Kirov.

1942-1945 – a fost înrolat în Armata Sovietică, satisfăcându-şi stagiul militar în unităţile armate auxiliare din apropierea liniei frontului.

1946-1951 – a fost student la Facultatea de grafică a Institutului de pictură, sculptură şi arhitectură Ilia Repin din Sankt Petersburg (Leningrad). După absolvire a devenit membru titular al UAP.

1952 – a predat disciplinile de specialitate la Şcoala de arte plastice din oraşul Saratov. În anul 1953 s-a stabilit cu traiul la Chişinău, desfăşurând o activitate creatoare intensă, manifestându-se activ în diferite genuri de artă şi deţinând concomitent importante funcţii administrative.

1961-1963 – a fost redactor artistic principal la Editura „Cartea moldovenească”.

În anul 1972, a fost ales în funcţia de Preşedinte al Comitetului de conducere al UAP din Republica Moldova, iar în 1976 şi 1979 a fost reales în această funcţie încă pentru două mandate, devenind automat şi membru al Secretariatului UAP din fosta URSS.

A fost ales deputat în Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti de legislaturile 9-11.

În Republica Moldova a activat timp de 47 de ani, după anul 1990 stabilindu-se cu traiul la Sankt Petersburg, unde trăieşte şi activează şi în prezent.

În lunga sa activitate creatoare, desfăşurată în Republica Moldova, s-a manifestat activ în diferite genuri de artă plastică: grafică de carte şi de şevalet; compoziţie de gen, portret, peisaj, desen de reportaj, grafică umoristică şi satiric (şarjă şi caricatură), afiş, pictură de şevalet, artă monumentală, însă cele mai multe lucrări au fost realizate în domeniul genului grafică de carte.

În Albumul Ilia Bogdesco (Editura “Sovietski hudojnik”, Moskova, 1987), Bogdesco s-a manifestat şi în calitate de teoretician, scriind câte o prefaţă pentru fiecare din cele cinci compartimente din care este alcătuită lucrarea, intitulate: Ilustraţie, Caligrafie, Grafică de şevalet, Desen, Artă monumentală, texte în care se referă la experienţa profesională personală, la concepţiile sale despre artă.

El a lucrat intens şi cu succes şi în domeniul artei caracterelor scrise. Unele cărţi pentru care a elaborat prezentarea grafică au literele manuscrise integral începând cu titlurile şi încheind cu datele din căsuţa tehnică.

După stabilirea sa cu traiul la Sankt Petersburg el a elaborat o garnitură de caractere scrise după alfabetul rusesc, finisată în anul 2001, garnitură care îi poartă numele, şi o garnitură de litere după alfabetul latin.

Pe parcursul îndelungatei activităţi creatoare a practicat diferite tehnici de lucru şi a folosit diverse materiale: desenul în creion, cărbune, sanguină, cu peniţa şi penelul în tuş, laviul, acuarela, guaşa, monotipul, tempera, pictura în ulei, linogravura monocromă şi policromă, gravura în metal (pe plăci de cupru), acvaforte haşurat, acvatinta, gravura cu acul, tehnica mixtă, dar cele mai impresionante rezultate le-a obţinut în ciclul de gravuri în metal, în tehnica taidus, tăiate cu dăltiţa pe plăci de cupru.

În această tehnică grafică, rar folosită în prezent, care necesită eforturi şi abilităţi profesionale deosebite din partea artistului plastic, au fost realizate ilustraţiile la cartea „Călătoriile lui Gulliver” de Jonathan Swift, apărută la Editura „Lumina”, 1970, în prima ediţie, şi în ediţia a două, revăzută, la Editura „Literatura artistică” în 1980, această lucrare bucurându-se de o înaltă apreciere.

Grafica sa de carte este de o mare varietate plastică şi tematică, cuprinzând, în cea mai mare parte, cicluri de ilustraţii la operele scriitorilor literaturii clasice universale şi naţionale, la creaţii literare de origine folclorică, la lucrările unor scriitori contemporani, dar a realizat prezentarea grafică şi la scrieri de natură social-politică, de reportaj, şi la unele manuale.

Activitatea sa creatoare a beneficiat de o vastă publicitate în cataloagele expoziţiilor de artă, în revistele de specialitate, în antologii şi ediţii speciale, pliante, cărţi poştale , albume, etc.

În anul 1970, la Editura „Sovietskii hudojnik” din Moscova a apărut monografia Ilia Bogdesco elaborată de criticul de artă moscovit Stanislav Grigoriev, tipărită într-un tiraj de 5000 exemplare, având 154 pag. Bogat ilustrată, cu imagini monocrome şi policrome, imprimate pe hârtie cretată, în condiţii poligrafice perfe-cte.

Desenele sale au fost publicate în ediţii aparte, într-o ediţie specială au apărut desenele (în mare parte portrete), realizate la Festivalul tineretului şi studenţilor care s-a desfăşurat la Moscova în anul 1957, iar în prestigioasa ediţie de serie apărută la editura „Iskustvo” din Moscova, serie în care au fost publicate şi desenele marilor artişti plastici ai artei universale Van Gogh, Picasso, Dufy etc. – ca o mărturie şi înaltă apreciere a rolului deosebit al desenului în contextul creaţiei sale.

Lucrările au fost prezentate la un mare număr de expoziţii de grup şi personale. Debutul s-a produs în anul 1942, la expoziţia artiştilor plastici din or. Kirov.

Prima expoziţie personală la Chişinău a organizat-o în anul 1955, fiind alcătuită din lucrări cu caracter de reportaj, având genericul „30 de zile în China”. În anul 1974, la Chişinău a organizat o expoziţie personală itinerantă, care a inclus oraşele Novosibirsk, Lvov, Zaporojie, Kiev, Tallin, Odesa, iar în anul 1976 a avut o expoziţie personală la Moscova.

Expoziţii personale peste hotare au fost organizate la Belgrad, în Iugoslavia, 1975, la Plovdiv, în Bulgaria, de două ori, în 1978 şi 1985, iar o altă expoziţie personală la Chişinău, în anul 1983. Ulterior, evident, au mai avut loc şi alte expoziţii personale şi de grup, despre care nu dispunem de date.

Lucrările sale au fost menţionate cu diplome, medalii şi premii la diferite concursuri de artă a cărţii, iar autorul a fost decorat cu ordine şi medalii şi distins cu înalte titluri onorifice.

Iată câteva dintre cele mai importante:

Maestru în artă al RSSM, 1960, Laureat al Premiului de Stat al RSSM pentru ciclul de foi grafice „Patria mea”, „Ostaşul”, „Chemarea”, „Blestemul” şi ciclul de ilustraţii la cartea „Punguţa cu doi bani” de Ion Creangă, 1966.

A fost decorat cu medalia de aur la expoziţia internaţională „Cartea“, organizată la Moscova.

A fost ales membru-corespondent al Academiei de arte plastice din fosta URSS şi decorat cu medalia de bronz pentru prezentarea grafică la balada „Codreanul” la expoziţia „Cartea-75”, organizată la Moscova.

A fost decorat cu diploma Ivan Fiodorov la concursul unional Arta cărţii, 1980, pentru ilustraţiile la romanul „Călătoriile lui Gulliver” de Jonathan Swift.

I-au fost decernate diplomele de onoare ale Prezidiului Sov. Suprem al fostei RSSM, două Ordine Drapelul roşu de muncă, ordinul Revoluţiei Socialiste din Octombrie şi medalia „Pentru merite deosebite în muncă”.

În anul 1998, cu prilejul împlinirii vârstei de 75 de ani, la Chişinău a fost organizată o expoziţie personală cu lucrările sale.

Ilia Bogdesco a vizitat Chişinăul, satul Butuceni, în care s-a născut, a efectuat o călătorie în nordul Moldovei din dreapta Prutului, vizitând mănăstirile împodobite cu pictură murală.

Preşedintele Republicii Moldova i-a conferit Ordinul Republicii, cea mai înaltă decoraţie a ţării, Ministerul Culturii i-a achiziţionat un şir de lucrări.

Despre interesele sale creatoare multilaterale vorbeşte şi activitatea în domeniile picturii de şevalet şi artei monumentale. Pe la începutul activităţii sale la Chişinău au fost realizate două tablouri în ulei, în colaborare cu pictorul Oscar Kaciarov, „Pe drumurile vechii Basarabii” şi „Salut, stepă!”, tablou inspirat de evenimentele legate de valorificarea pământurilor de ţelină din Kazahstan.

În anul 1968, ajutat de pictorul Leonid Beliaev, a realizat pictura murală cu tempera, amplasată în holul clubului „Livădarul roşu” din s. Chiţcani, r-nul Slobozia, lucrare menţionată cu Marea medalie de aur conferită de Academia de Arte plastice din fosta URSS. În această lucrare de artă monumentală, personajele, peisajul, obiectele comportă anumite aspecte specifice picturii de şevalet.

Prin anii ’70 I. Bogdesco a realizat patru panouri pentru monumentul din satul Ordăşei, Teleneşti, închinat sătenilor căzuţi în Al Doilea Război Mondial. Recepţionarea lucrărilor de artă monumentală-decorativă, realizate la comanda Fondului plastic, era efectuată de un grup de experţi constituit din membri ai UAP care aveau o anumită experienţă în acest domeniu de activitate. Un rol deosebit în luarea deciziilor îi revenea Preşedintelui Comitetului de conducere al Fondului plastic, care pe atunci era deţinut de pictorul Aurel David.

Existau patru categorii conform cărora se stabileau preţurile lucrărilor: I,II,III şi o categorie specială, ce se referea la valoarea artistică deosebită a lucrării, cazuri în care preţurile puteau fi foarte mari.

Autorul lucrării era pe atunci şi preşedinte al Comitetului de Conducere al UAP şi a solicitat un preţ care lui Aurel David i s-a părut prea mare şi el a protestat. Autorul lucrării i-a replicat cu următoarea frază: “Что ты лезешь туда, куда тебе не следует!… ”Adică: „De ce te bagi unde nu ţi se cuvine!…” Între ei s-a iscat un conflict care a avut consecinţe nefaste pentru Aurel David.

„…În Moldova s-a afirmat talentul lui I. Bogdesco, care şi-a început activitatea creatoare ca ilustrator „pur”, dar într-un răstimp scurt şi-a valorificat capacităţile latente şi s-a dezvoltat într-un maestru universal al graficii de carte, în egală măsură stăpânind toate modalităţile ei de expresie (în parte lui revenindu-i meritul renaşterii tradiţiei caracterelor scrise, caligrafiei), supunându-le cu uşurinţă scopurilor sale referitoare la problemele expresivităţii.

Colegii săi mai tineri Is. Cârmu, Gh. Vrabie au continuat în felul lor căutările, eforturile lor comune determinând nivelul elevat al cărţii contemporane moldoveneşti.


Tags: , ,

18 Responses to “Recuperându-l pe Bogdesco”

  1. Vladimir B. says:

    A FOST UN MARE IPOCRIT SI ANTI-ROMAN, opera lui trebuie sa ramana acolo unde este, in carti! Maiestria sa nu il indrituieste sa ne desconsidere, nici sa ne creada inferiori! Am pierdut enorm, ca tara, cu el la carma UAP…nu insist, cine stie “cazul”, o sa completeze ceea ce doar am sugerat)))

    • Zenu says:

      Sună cumva fără drept de apel. Poţi să exemplifici? Sunt în totală neştiinţă de caz. De fapt “recuperarea” vizează mai mult cărţile pentru care păstrez o amintire nostalgică, decât personalitatea plasticianului.

      • Vladimir B. says:

        OK, atunci rămîne doar imaginea frumoasă a meşteşugarului!

        • Zenu says:

          Da, numai că nu mi-ai răspuns la întrebare și chiar n-am înțeles cum anume ne-a desconsiderat. Și pe cine pe noi? Pe basarabeni? El tot de-al nostru e – Butuceni, Bogdescu. Ipocrit și anti-român nu-s două calități inseparabile – poți fi anti-român fără a fi ipocrit.

          Asta îmi amintește oarecum de discuția din blogosfera moldovenească despre valoarea lui Pușkin, pusă în relație cu versurile puțin-flatante despre moldoveni. Și atunci nu mi s-a părut corect să fie judecat omul (deh, era în exil, totuși) după faptul cât de drăguț a fost cu noi. Așa pentru orice eventualitate spun.

  2. Vladimir B. says:

    ))Ehei, dar în privinţa apropierii de Dore, înseamnă să-l pui în umbră pe Dore! Nu sunt chiar pe acelaţi palier.

  3. Vladimir B. says:

    scuze: “acelaşi”((

  4. Vladimir B. says:

    Deci Bogdesco ne-a desconsiderat ca popor, firește pe noi, basarabenii. Nu a cerut nimic pentru noi de la moscova, îi numea pe Mihail Grecu și Valentina Rusu-Ciobanu — ”nași pikaseata”!!! Iar pe Aurel David l-a împins spre sinucidere. Sună brutal și acuzator, dar dacă tot insiști, trebuie spus…

    • Zenu says:

      Aoleu! Aurel David? Scuză-mi ignoranța. 🙁

    • Zenu says:

      Găsit singur: Aurel David, semnat de același Gheorghe Vrabie care a făcut cronologia lui Bogdesco.

      M-am aprins. Gheorghe Vrabie? Bălțean de-al meu. Se poate că m-am interesectat cu el la școala de pictură. Mici șanse – numai un an a ținut răbdarea mea. Dar a fo frumos.

      Decopăr – ilustrații pentru „Daphnis și Cloe”!!! Asta da, recuperare! În stil Bolaño. Aveam cartea în biblioteca părinților. Tre să caut neapărat. (Nu zi că a făcut ceva rău)

      • Vladimir B. says:

        Despre Aurel David am adunat chiar eu documentația, în 1990, pentru a i se acorda Premiul De Stat post-mortem, am găsit multe amănunte interesante, mai puțin certitudini despre sinuciderea din 1984!!! Cred că e taboo și acu’ despre asta? dar noi suntem open mind, și reamintim fapte triste din istoria noastră…
        Greu de crezut să te fi intrersectat cu Vrabie…e mult mai mare decît tine! Și decît mine. Dar el e OK! grafica lui e de foarte bună calitate, în timp ce implicarea lui în domeniul teoretic — e de o calitatea mediocră. Nu le poți ști pe toate! Teoria — teoreticienilor, iar arta, pictorilor. Nu pot fi toți precum Vassili Kandinsky!
        Eu am scris toate mesajele semnate cu numele meu, d’ont vorrrrry!

        • Zenu says:

          Am sesizat io o notă mai personală în comentarii. Ei bine, şi astfel de disucţii sunt un fel de recuperare. Pentru artişti mai amară e uitarea, n’est ce pas?

  5. Vladimir B. says:

    Pentru artişti poate da, pentru bunii meşteşugari e deja mult că doi băieţi-smart, aşa ca noi, îi evocă, şi le pronunţă numele!!!

    Da, de acord cu uitarea care e păguboasă pentru oricine.

    • Zenu says:

      Lasă că nici nu ne-am spetit taaare evocându-l. Oricum sensul recuperării e pentru editura “Literatura artistică” care a făcut copertă, ilustraţii… a fost o industrie, care, regretabil, s-a destrămat.

      Acum totul se ţine pe entuziasmul lui Erizanu… care a început de la zero. Faptul că avem contextul mai larg al pieţei româneşti de carte e un lucru bun, dar are un handicap. Acolo se produce carte pentru publicul cititor din România, ceea ce e natural. Noi, cei de dincoace de “cortina de apă” avem şi nişte necesităţi mai “speciale” cum ar fi – să înţelegem trecutul şi prezentul nostru prin prisma cărţilor şi scriitorilor contemporani. În acest sens, a fost un triumf publicarea lui Cheianu la Chişinău.

      Deci va urma un “Recuperându-l pe Vrabie” etc.

  6. Vladimir B. says:

    Dar pe Vrabie nici nu l-a uitat nimeni!

    El este autorul stemei RM, inclusiv a graficii bancnotelor moldovenești, nu ai sesizat?

    Vrabie are un album foarte bun, editat parca în ultimii ani ai URSS, de care îmi amintesc ca prin ceață; îți recomand să mergi la secția de artă a Bibliotecii Naționale, și să o consulți, vei descoperi un grafician de mare clasă. Mult succes.

    • Zenu says:

      Da. Nu mi-am dat seama că e aceiași persoană (cel care semna cronologia despre Bogdesco, cel care a făcut ilustrațiile pentru Daphnis și Cloe și cel care este autorul stemei de stat).

      Dar știi care e ironia sorții? Aceeași persoană se înâmplă să fie vecinul meu și cred că l-am salutat de multe ori fără ca să-mi dau seama că dânsul e Vrabie. Mi-a atras tata atenția, azi când l-am întrebat despre Daphnis și Cloe.

      Hihi.

  7. Vladimir B. says:

    Tata? Cine e tata? Care să-l cunoască pe Vrabie…e poetul Hadîrcă?

    • Zenu says:

      Nu. E medic. Fost bălțean, de aici cred… Pe poetul Hadârcă nu-l reneg – e unchi, văr de-al tatei 🙂

  8. Vladimir B. says:

    „Daphnis și Cloe” în ediția 1990 o reia de fapt pe cea princeps, din 1970. Și ar fi interesant de văzut dacă în cea inițială au fost aceleași ilustrații, sau pe acestea din 1990 Vrabie le-a conceput special…poți verifica?