May 3, 2012 Off

O!

By in digresiuni

Stimaţi concetăţeni!

Şterge “stimaţi”. Prea impersonal. Ca şi cum ar fi o propunere de afaceri. Noi nu facem afaceri aici. Noi suntem oameni de bună credinţă. Avem suflet ca şi cum. Scrie “dragi”. O! Şterge “concetăţeni”. Dacă apucă poporul să se uite prin paşapoarte va avea de bâjbâit mult până ce să-şi găsească cetăţenia potrivită. Prieteni? Prea familiar. Că nu stăm la o halbă de vorbă. Tovarăşi? Dumnezeu să-i bată pe comunişti. Au pus lăbuţa pe un cuvânt atât de fain. Compatrioţi? OK.

Marele Reciclator de Cuvinte îi cere Şefei Aparatului o ceaşcă de cafea. Azi va face o declaraţie. Asta-i munca omului. În faţa lui stă o foaie de hârtie şi o torbă de cuvinte. Astea-s instrumentele omului. Cuvintele sunt amestecate ca un puzzle. Să le pui în ordinea potrivită astfel încât înşiruirea lor să producă Efectul Scontat nu e floare la ureche.

Dragi compatrioţi!

În faţa primăriei un concetăţean bate darabana. Dacă ar fi să faci abstracţie de castronul de tinichea pe care îl pune la bătaie pe post de tobă ai crede că e sunetul unei macarale pe un şantier de construcţii. Marele Reciclator de Cuvinte îşi aduce aminte de o scenă din “Stai că-ţi arăt eu” şi zâmbeşte jenat. Astfel de amintiri nu-i servesc la nimic. Între timp vine cafeaua.

Concetăţeanul nu este de acord să se facă abstracţie de el. În eter sună tam-tam-ul campaniei despre regrete şi gherete. Bloggerii dau târcoale patrimoniului naţional. Iar munca Marelui Reciclator de Cuvinte este să îmbrace toate aceste impulsuri într-o vrajă argintie. Poporul e indispensabil. Dar e foarte gălăgios. La auzul sloganului “Hai, Moldova!” pe Marele Reciclator de Cuvinte îl împung nişte ace de gelozie. I-au furat pâinea. Poporul e dulce numai atunci când bate din palme.

Uf! De-ar fi doar cuvintele… Cuvintele sunt doar fundamentul declaraţiei. Tembrul vocii, gropiţile dintre cuvinte, culoarea cravatei (sau absenţa ei, după caz), comunicaţia non-verbală. E un job care te consumă, n-ai ce spune. Nu-ţi ajunge timp nici pentru familie. Dar  trebuie căci arată bine în revistele lucioase. Ca să nu mai amintim despre hobby. Marele Reciclator de Cuvinte îşi permite o paranteză lirică în care-şi ticseşte armata sa de soldăţei de plumb. Şi-i imaginează la picioarele lui, paralizaţi într-o tăcere harică. Palpitează.

Iubiţi compatrioţi!

Muncitorii munceau la aparate. Ţăranii prăşeau. Doctorii tratau pacienţi. Vânzătorii vindeau mezeluri şi hârtie igienică. Preoţii sfinţeau mercedesuri. Învăţătorii explicau tabla înmulţirii, valenţele şi covalenţele. Contabilii numărau zerourile după virgulă. Migranţii migrau. Studenţii chiuleau. Grănicerii păzeau liniştea sufletească… Marele Reciclator de Cuvinte avea de făcut o Declaraţie. Totul o să fie bine.


Tags:

Comments are closed.