June 7, 2012 Off

Go Green!

By in digresiuni

Green Hours, 8 AM. Deocamdată n-au pus biletele în vânzare… Da, din Chişinău, da, special pentru Nils Petter Molvær … Ah, la 2 AM… Bon. Pe Nils l-am descoperit cu vreo câţiva ani în urmă, era vorba de coloana sonoră a filmului “Schläft ein Lied in allen Dingen ” (2009), aka “Cântece de leagăn” cu nemaipomenita Chulpan Khamatova. Am ascultat albumul “Khmer ” (1998) într-o frenezie; în căşti, pe drum, dimineaţa, seara… Nu-jazz. Invazia sonoră a şantierelor de construcţii, a claxoanelor şi a altor sunete caracteristice pentru infernul urban, spartă de tăcerea unei trompete solitare. Acum zice lumea că de la “Khmer” încoace, “Baboon Moon ” (2011) este cel mai remarcabil disc al norvegianului. Anticipez, îmi fac griji pentru biletele de intrare…

Un grup de turişti amercani lângă Biserica Kretsulescu: “Ca să vezi, e mai veche decât declaraţia de independenţă”. Lumea s-a născut după declararea independenţei. Înainte de asta era întuneric. Lângă Biserica Kretsulescu e o scară. Scara duce spre o librărie englezească cu multe titluri bune. Acolo am dat de Michael Chabon. În coperte faine.

Green Hours, 2 PM. Bilete nu-s. Vor fi seara, dar asta îmi dă o senzaţie de insecuritate. Pentru Nils, pentru Nils am venit. În sfârşit… încă o scară, bilete, ciuc…

Târgul Internaţional de Carte Bookfest 2012 e labirintul. Aula C1, C2, C3, C4, C5… Înainte, pe dreapta, aglomeraţie mare. Un om de servici de la o altă editură: “Păi Houellebecq  nu e aici, e la Polirom.” Polirom e alt cartier. Traversăm cartierul… în sfârşit. Iată omul! Mă uit prin părţi – cei care asistă la sesiunea de întrebări şi răspunsuri nu am nimic în comun. Sunt de tot felul – bătrâni, tineri, intelighenţi, golănime, cu scântei în ochi, fără scântei în ochi. Par să nu ştie de ce se află aici. Ceea ce, în fond e cumva fair, căci nici Houellebecq nu pare să ştie de ce se află aici. Mai mult, scriitorul pare să nu ştie unde se află. O ţigară, o berică… nu se ambalează. O doctorandă îl întreabă dacă în lumea lui Houellebecq existăm cu adevărat sau suntem doar nişte semne. Michel e un pic încurcat, se simte cu musca pe căciulă, încearcă să justifice. La alte întrebări se descurcă mai bine. “De ce îşi omoară cu atâta cruzime personajele?” Sunt părţi din eul său pe care le ucide din motive personale pe care nu are de gând să ni le comunice; pe acele personaje care nu sunt părţi din eul său nu le ucide cu tot atâta cruzime. Ha!

Green Hours, 5 PM. Forfotă, repetiţii, chelnerii stresaţi. Un Mai Thai ne ţine de urât. Mmm… Nils e foarte amabil. Îmi dă autograful, kind regards. Se pun discuri în vânzare, mă duc să-mi iau unul, pe naiba!.. îmi iau şase, inclusiv şi pe Baboon Moon, fireşte!

Green Hours, 6 PM.

Green Hours, 9 PM. Concertul e fulminant. O transă, dom’le. Nu-mi fac idei, las totul pe seama vibraţiei. O senzaţie subcutanară – după brutalitatea acordurilor de chitară, trompeta e de o tandreţe divină. Ne teleportează. Iar timpul curge altfel, nu realizez cum trece ora, încă una. Da. Da…


Tags: , ,

Comments are closed.