January 19, 2013 Off

Eu?

By in digresiuni

Două mâini. Două picioare. Un nas. O pereche de ochelari. Păr. Doi ochi. Gură. O inimă, dar inima nu se vede. Buric. Eu? Oricine din cele șapte miliarde minus cei care nu poartă ochelari.

Un fel anume de temperament. Mai întâi: asculți-asculți, răbzi-răbzi; apoi: faci ceva neașteptat. Uneori regreți, uneori nu. O sumă de idei. O sensibilitate la minciună și adevăr. Și frumusețe. Poftă sporadică de viață. Eu? Nu se știe. Diferit în oricare din momentele vieții.

Și atunci?

Lecturez „În munții Olandei” de Cees Nooteboom. Olanda nu are munți cu excepția celor de hârtie. Hârtia rabdă tot. Până și munții olandezi. M-am aventurat pe acest teritoriu necartografiat în spațiul literar românesc din cauza unui articol (da, cred că era în NY Sunday Books Review) unde autorul olandez era creditat cu șanse reale de Nobel. Șansele lui erau 1 din 12. Egal cu Mo Yan, care a câștigat premiul.

Genul de literatură care nu mă lasă indiferent. Autorul intră și iese din fabulă. Cu scuzele de rigoare. Pentru puțin – digresiunile lui sunt mai fascinante decât povestea propriu-zisă. Pe cărări lăturalnice, naratorul are prilejul ocaziei să divagheze în reflecțiuni despre sensul poveștii, mitului și a romanului. Despre Platon și androgini. Despre „Dumnezeu” – această poveste fără egal. Povestea propriu-zisă care servește în calitate de pretext pentru roman nu-i altceva decât o reeditare a basmului lui Hans Christian Andresen „Crăiasa Zăpezii”.

Sesizez un paradox…

Kai este personajul pasiv. Sedus de Crăiasa Zăpezii, el rămâne țintuit locului. Nu face nimic și… se transformă. Eul lui „înghețat” este diferit de versiunea precedentă (autentică?) a eului. Altă treabă Gerda. Eul ei este supus unei suite de peripeții – războinici, vrăjitori, vânători, reni. Aventura o schimbă, eul ei este expus unor exerciții interminabile de călire. Numiți-o experiență, dacă vreți, dar asta-i concluzia: pentru a rămâne ea înseși, Gerda este nevoită să se schimbe necontenit.

Ăsta-i paradoxul: stai pe loc – te alterezi; ești în continuă mișcare – rămâi fidel propriei identități.

Bizar… Așa-i viața.


Tags: , , ,

Comments are closed.