May 6, 2010 5

Cartierul blogurilor din RM

By in digresiuni

Publicat în Dilema Veche.

Blogurile din Republica Moldova sunt a patra putere în stat. Sau a cincea – depinde dacă presa mediatică se apucă serios de trebă. O fi ea, “revoluţia twitter” o exagerare crasă – multă lume, inclusiv subsemnatul, şi-au făcut cont pe twitter după revoluţie; însă asta e realitatea – bloggerii sunt citaţi de telejurnale, curtaţi de politicieni şi, în general, sunt bine-mersi conectaţi la viaţa publică din ţară. Mai nou, politicienii (cei din opoziţie) se fac bloggeri, ia-l pe Igor Dodon, de pildă. – Cum? Dacă bloggerii se fac politicieni? – Ăă… nu ştiu.

Cartierul blogurilor din RM este o mahala neoaşă în care fiecare cunoaşte pe fiecare. Cu mici excepţii. Publicul larg nu cunoaşte, de pildă, cine zace sub masca Soacrei Mici, cea a Enei sau a lui Larry Livingsrone. Însă, de regulă, pseudonimele sunt descifrate uşor cu ajutorul atotputernicelor reţele sociale. Cine-i Zenu nu mai e secret pentru nimeni. – Eu sunt.

Ca între nişte “buni vecini” în Cartierul blogurilor din RM se mai întâmplă să aibă loc şi cumetrii şi răzmeriţe. Odată cu sosirea primăverii, bloggerii moldoveni se adună la blogovăţ – un ritual neo-geto-dacic care captează multă atenţie şi culminează cu premii şi distincţii foarte întrebate. Ediţia din 2010 a fost „luminată” de steaua lui Viorel Mardare, alias Posmotrel – un blogger creativ care nu e uşă de biserică, scrie editoriale la ziare glamuroase şi face, împreună cu binecunoscuta Nata Albot, bloggeriţă şi dânsa, un proiect de televiziune underground ChişTV. E pe net şi e bun. Deci, fii atent, blogul lui Posmotrel se numeşte Nică cultură. Dacă schimbi unghiul de vedere sau sapi niţel mai adânc, te vei convinge că E cultură acolo.

Blogurile pe care le urmăresc eu se poate că nu-s cele mai trendy din Moldova. Apropo, nu prea fac distincţie între RO şi MD (mi se pare normal!), dar am să mă refer aici la cei pe care-i cunosc de „baseri”. Deci ce citesc eu cu maximă frecvenţă:

Ochiul de veghe al lui Vladimir Bulat este blog frate cu Madrizenu. Jazzul şi cărţile se află în mare cinste acolo, lucru pe care îl apreciez. Mai recent a făcut o campanie împotriva strămutării monumentelor la Chişinău pe care am găsit-o foarte onestă şi cu tâlc. Din motive similare urmăresc blogul, zis implicat, al lui Vitalie Sprânceană. La fel de des urmăresc şi blogul lui Vasile Ernu, ştii tu – născut în URSS.  Pe blog, dar şi în cărţi. Bun, trecând Prutul, n-aş putea să nu-i menţionez pe cei de la Editura Cartier: blogul lui Gheorghe Erizanu (Când miercuri era joi) şi cel al lui Dorin Onofrei (La calul Gorgonei). Ambii bucură cu texte ironice, scurte şi savuroase.

Din blogurile specializate îl citesc pe cel al lui Nicu Popescu. Plac analizele lui despre politca externă, ocheşte bine. Natalia Morari scrie în rusă. Odată cu rusa a adus pe blog stilul publicistic caustic, iscoditor, inteligent. Natalia are o emisiune TV în română. Ultimul titlu pe blog e în română.

Mai citesc: blog de prăsilă, Analize Alternative, ceziceu, e stilat, blok punktos, Ion Grosu… Pe cine-am uitat? Pe cineva am uitat. Scuze.


Tags: , ,

5 Responses to “Cartierul blogurilor din RM”

  1. Ion Grosu says:

    Ai uitat de Culiuc. E drept că şi el de noi. 🙂 Mă bucur să mă văd menţionat. Şi mă bucur să te ştiu publicat în Dilema Veche.

    • Zenu says:

      N-am uitat. Când era activ pe blog îl citeam des. De când cu jobul la FMI scrie rar de tot. Chiar și pozele sunt rare. 🙁

  2. Vladimir B. says:

    Mulțam, frate, că sunt frate cu zenurile! Da’ să fii publicat la DV nu e o chestie așa bățoasă azi…acum un deceniu era altceva!

    Și mai e ceva: e chiar mai bine că ai ”uitat” de Culiuc, noi nu suntem elitiști…ne place să fim anti-sistem, chiar dacă-i folosim sculele…na’ acest știfft de bloggăreală e una din ele. Altfel cum ne-am scrie noi prostiile astea???

    A Bientot, mon frere!

  3. ryunoske says:

    Viciu. Explic imediat de ce:

    2005 – începem să citim bloguri pentru că e mai interesant decît televizorul, în plus avem ocazia să ne lăsăm părerea noastră de rahat acolo.

    1962 – începem să privim televizorul, pentru că e mai interesant decât la șezătoare.

    1850 – mergem la șezătoare pentru că e mai interesant decât să bei jin toată ziua și să fii beat muci.

    E mai degrabă o evoluție a unui viciu.

    • Zenu says:

      Măi-măi-măi! Explic și de ce. 😉

      E vicios drumul care duce spre bordel? E virtuos drumul care duce spre mănăstire? Eu cred că blogurile, la fel ca și drumurile sunt neutre d.p.v. etic – conținutul contează. (E și normal, căci toate cele enumerate sunt căi, fie și de comunicare).

      Deci, mă rog, e un element de… bârfeală în toată afacerea asta, dar depinde de preferințele fiecăruia. Din punct de vedere antropologic bârfa e un fel de clei social așa că – deh…

      Pentru mine, blogurile sunt un derivat al evoluției tehnologice. Înainte noutățile erau comentate de comentatori (gen bârfă elevată), acuma pe mine mă interesează mai mult cum comentează persoanele pe care le cunosc un eveniment sau altul.