June 17, 2009 11

Îngerul metamorfozei cu o singură aripă

By in jazz

Portrete în Jazz este rezultatul unei colaborări între desenatorul Makoto Wada și Haruki Murakami.

Într-ale sale Portrete în Jazz, Haruki îl compară pe Art Pepper cu un Înger al Metamorfozei cu o singură aripă care ştie când şi cum să fluture din ea. Principalul e că ştia şi încotro să zboare, doar că instrumentul (alto sax) nu întotdeauna îl ducea în direcţia cea bună.

Ştia ce ştia fostul proprietar al barului de jazz „Peter Cat”, dar am impresia că în cele din urmă Murakami-sensei nu prea îl avea la inimă pe Art Pepper. Sau, în fine, nu i-a plăcut alto-saxofonul. Dar ne recomandă totuşi piesa Straight Life de pe albumul Art Pepper Meets the Rhythm Section:

Piesă formidabilă, nu încape îndoială. Şi filmuleţul de mai sus e unul foarte bun. Totuşi, dacă ar fi să fie după gustul meu, eu aş fi ales probabil altă piesă. Poate că Tin Tin Deo de pe acelaşi album? Sau, mai sigur, Nature Boy de pe Straight Life.

P.S. Pe mine muzica lui Art Pepper mă duce exact acolo unde vreau să ajung 🙂 (mai ales dacă e vară, e noapte şi am un păhăruţ de rom cu gheaţă lângă mine)


Tags: ,

11 Responses to “Îngerul metamorfozei cu o singură aripă”

  1. Vladimir B. says:

    Bucurie maximă că ai dat de acest volum! Eu îl am cu o altă copertă, nițel diferită, mai seacă. Și când îmi este dor de jazz, nu mă arunc la pomul cu CD-uri (și crede-mă că am crema cremelor, de la Garbarek, Brahem, Art Tatum, Misha Alperin și Chat Baker, până la feblețea jazzului german actual, pianista Julia Hulsmann…), ci la cartea lui Murakami! Un regal de sensiblitate și știință de jazz autentic…

    • Zenu says:

      Crema cremelor e pentru mine Miles Davis + John Coltrane + Charles Mingus ;). Or mai fi și alții dar troika respectivă mă dă gata. Apropos, Mingus s-a adăugat relativ recent – vreo doi ani în urmă – însă a prins rădăcini…

      Portretele în Jazz le-am citit demultișor, dar de câte ori ascult un jazz de calitate îmi place să trag cu ochiul în volumul de Murakami.

  2. Vladimir B. says:

    Ei, taman pe Mingus îl ascult de vreo 15 ani! Există un live în Paris absolut fabulos…Dar ceea ce tu numești ”crema cremelor” e pt mine deja parte din natura intimă…de aceea, caut mereu și altceva.

    :-)) coperta ediției mele arată altfel pt că e din 2005!

    • Zenu says:

      Ai denumirea albumului? Link-ul?

      Dar azi oricum rămân pe unda lui Art Pepper… Și citesc Cevengur.

  3. Vladimir B. says:

    scuze, cea pecare o citezi tu e din 2005, a mea e mai nouă: 2007!

  4. Nicolae Botan says:

    Merci pentru post !
    Sa vin si eu cu o sugestie in domeniu:
    Pentru mine in lumea sax-ului Charlie Parker ramine un fenomen aparte; si pe linga toate albumurile “Charlie Parker with strings” are un sound incomparabil (poate comparabil doar cu trosnitul lemnelor ce ard in şemineu 🙂 )
    http://www.youtube.com/watch?v=FJ4Huw-aJi8

    • Zenu says:

      Mersoi! Eu aveam careva reticeţe faţă de Pasărea Parker, deşi toată lumea îl laudă, îl găseam pe alocuri prea… zglobiu? Poate nu am dat peste înregistrările potrivite.

      Pe diseară îmi făceam planuri între Chat Baker şi Bill Evans, dar dacă zici tu… mă reprofilez 🙂

    • Zenu says:

      Ai avut dreptate! E savuros. Am albumul la mine şi îl ascult în momentul ista :). Planul e să-l ascult încă odată acasă, în condiţii normale.

  5. Nicolae Botan says:

    Prin Parker mă refeream desigur la maeştrii Saxului alt, căci pe alt e foarte greu sa-ţi creiezi un timbru şi un stil aparte, ceea ce e mult mai simplu pe tenor şi soprano. Aşa că undeva Murakami poate fi înţeles în privinţa criticii date… (pentru el cred, ca şi pentru mulţi alţii saxul ar fi incomplet fără diapazonul de sunete joase vibrante (intime) pe care le scoate doar un tenor).

    • Zenu says:

      Murakami se pricepe, dubii nu-s (sporu net). Înţeleg unde bate – e ca şi cum ai avea multe de spus, doar că… n-ai suficiente cuvinte sau că ele nu exprimă exact sensul… Vezi citatul Zen #2 “Dacă cuvintele ar fi whisky“. Tocmai din acest motiv cred că Art Pepper este cel mai veritabil cronop 😉 şi se potriveşte de minune cu unele povestiri ale lui Haruki.

      Şi îmi place, ce mai…