June 17, 2005 1

Jazz şi boala siberiană

By in japonia

La sud de granita, la vest de soareAceastă carte, pe care am citit-o scurt timp după Ţara aspră a minunilor, îşi are locul alături de Pădurea Norvegiană. Aproape realist (doar o uşoară umbră a fantasticului dăinuie peste destinele protagoniştilor), romanul este povestea unei dragoste ratate.

Totul este palpabil de real, astfel încât mereu eşti însoţit de suspiciunea că sub masca unui roman se ascunde o poveste autobiografică. Anumite repere sunt identificabile: Hajime este posesorul unui jazz bar – gen Casablanca; la fel ca şi Haruki al cărui se numeşte Piter Cat.

Mesajul (care nu este cel mai esenţial într-o confesiune) se învârte în jurul titlului: la sud de graniţă, la vest de soare. La începuturi – denumirea unui cântec de Nat King Cole, în cele din urmă – simbol al pasiunii nestinse: la sud de graniţă, la vest de soare posibil că vom fi fericiţi. Aici – nu.

O legendă – adevărată sau inventată de Murakami, susţine că în taigaua rusească este întâlnită o boală care se numeşte ulcer siberian. Victima ei, vrăjită de apusul soarelui uită de foame şi de sete şi aleargă în urma soarelui fiindu-i imposibil să se despartă de imaginea lui, de ziuă, mai ştii… Aleargă până ce cade sleită de puteri. Mi se pare cea mai fidelă metaforă a pasiunii: cu cât mai greu, cu atât mai bine – focul nu se stinge orice s-ar întâmpla. E ca o boală. De altfel pe paginile romanului se mai vorbeşte de o victimă a pasiunii: uscată de dorinţă aceasta se dezumanizează, vechii cunoscuţi se sperie de răceala şi pustietatea din privirea ei.

Un detaliu: la sud de graniţă nu se întâmpla mare lucru. Se cântă despre unul care călătoreşte south of the border, the Mexico way unde se aşteaptă la tot felul de aventuri amoroase asociate călătoriei. Eroina se simte trădată când înţelege mai târziu sensul trivial al cuvintelor, ea îşi închipuia că acolo, la sud de graniţă se află cine ştie ce! Nici mai mult nici mai puţin – fericirea!

Vezi bine, la începutul unei pasiuni răvășitoare se află o confuzie. Un misunderstanding. O metaforă.

P.S.

Prea bine. Ascultă, deci, East of the Sun (West of the Moon) în versiunea șlefuită de Diana Krall:


Abia acum aflu că „La est de soare și la vest de lună” este titlul norvegian al unei vechi povești scandinave. Murakami-sensei e plin de surprize.

South of the Border în versiunea lui Frank Sinatra e cunoscută de toată lumea. Iată o versiune mai off the beaten track de Chuck Berry. Tot acolo. Down Mexico way.


Tags: , , , , , , , , ,

One Response to “Jazz şi boala siberiană”

  1. […] mea, Sputnik”, „La sud de graniță, la vest de soare” și „După întuneric” – romane care m-au enervat din cauza că le-am găsit prea […]