August 1, 2010 5

Chagall la Nisa

By in franța

Vrem altceva. Plajele și călătoriile sunt excelente, dar e nevoie și de altfel de senzații. Luăm autobusul 22 până la Museul Chagall. Cu această ocazie părăsim orașul vechi și Promenade des Anglais. Intrăm în cartierul Carabacel. Place. Vile vechi, nu prea înalte – două-trei etaje doar, fiecare cu o grădină mică. Stil baroc ușor exagerat. Nu e genul aristocrat; mai degrabă par să fi aparținut burgheziei de pe timpuri. Mi-o imaginez pe iubita lui Monte-Cristo. Cum o chema oare? Precis că a locuit într-o astfel de vilă. Bun, asta se întâmpla la Marsilia, nu la Nisa, dar se pot extrapola anumite lucruri.

Intrăm la Chagall. Vizităm o sală care conține multe schițe și lucrări grafice – foarte interesante de altfel. Stăm și reflectăm la fiecare din ele. O casă care răsare dintr-un chip de femeie – acasă?.. O sanie care traversează orașul la vreun metru de la nivelul străzii, cam pe la înălțimea geamurilor… Trupuri de bărbați cu jumătate de cap, cealaltă jumătate fiind un cap decupat de femeie. Muza? Iubita? Oricum – foarte liric. Chipuri cu fața întoarsă spre ceruri. În special când există și un instrument muzical în imagine. Oare în felul acesta gravitează Chagall spre adevărata lui patrie – firmamentul?

În celelalte săli sunt expuse lucrări majore, toate pe teme biblice: Geneza și Cântarea Cântărilor.

Observ însă un lucru. Chagall îmi pica bine întotdeauna. Totuși, după această vizită am început să am niște dubii. Am impresia că opera lui Chagall denotă o naivitate ușor exagerată. Și ușor deranjantă. Ca un veritabil artist el observă cu acuitate nedreptățile lumii (crucifixul pe care îl asociază cu pogromurile, de exemplu), însă le interpretează într-un mod convențional. „S-a vrut bine, dar a ieșit cum a ieșit”, asta pare să spună Marc Chagall în lucrările sale.

Chagall a fost un succes comercial se pare. Nu ducea lipsă de comenzi. Frescele din Grand Opera la Paris, vitraliile din catedrala Fraumünster din Zurich, mozaicul „Patru anotimpuri” din Chicago – unite toate prin același stil jovial și decorativ. Am impresia că, la un moment, Chagall a devenit prizonierul propriului său stil. Și-a construit o insulă și a decorat-o după propriul său plac. Tocmai acest decorativism repugnă. Un artist sfidează orizonturile și se aventurează acolo unde e furtuna mai aprigă. Așa ar trebuie să fie cel puțin.

Iată. Între un Chagall rafinat și un Picasso dur, cred că îl aleg pe Picasso.

Dar expoziția este realmente bună. Recomand.


Tags: ,

5 Responses to “Chagall la Nisa”

  1. angela says:

    eu in afara de muzeu, am simtit si memorizat parcul. 🙂 straniu si cumva dubios pentru cei care gusta arta.
    si negresco. dar acela era jos la promenade si are inghetatatare buna in baruletul-carusel. 🙂
    asta off-topic de tot. impresii 🙂
    shagal e mai bun in desen decatin pictura. mai sincer cumva.

  2. angela says:

    scris gresit chagall. de ce oare? hm…

    • Zenu says:

      Bun, e și varianta originală: Moshe Shagal. Dar „Chagall” e după cum își semna tablourile. 🙂

  3. Vladimir B. says:

    @Angela!

    Dar câtă pictură originală de Chagall aţi văzut de afirmaţi aşa hotărât că acest patriarh al picturii este mai bun în desen decît în pictură_!? Nimic mai Fals! Acest om a fost un înger al picturii, al picturalităţii, şi al desenului deopotrivă, iar sinceritatea lui nu se poate pune la îndoială la niciun cm. pătrat de suprafaţă pictată…sau desenată.