November 13, 2011 Off

Bibi Hanîm

By in călătorii, uzbekistan

În Samarkand e pace. Le soleil brille și les oiseaux chantes. Sau nu păsările? Nu, nu ele. E Ahtiyor care cântă la tar. Un fel de chitară uzbecă. Ahtiyor cântă, băieții îi toarnă coniac uzbec iar el cântă la tar fără să se îmbete. Numai că mai duios.

Da. Mai duios. Eu stau la masa vecină, mănânc șurpa și mantî și ascult cum cântă Ahtiyor. Și mă gândesc – oare democrația e făcută pentru toată lumea? Ia-l pe Tamerlan  de pildă. S-a declarat bine-mersi descendentul lui Genghiz Han, a ținut în mâini sultanatul din Rum și pe cel din Delhi, a iubit-o pe Bibi Hanîm și a făcut din Samarkand capitala lumii. Mauzoleul lui Bibi Hanîm  e un diamant de zece carate, chit că e la un kilometru depărtare de cel al lui Timur. (Mai inspirat, Șah Jahan și plasat mauzoleul multiubitei sale Mumtaz Mahal chiar vizavi de al său.)

Sau ia Șah-i-Zinda  de pildă. O splendoare! Un oraș al morților demn de valea faraonilor. Cel mai tare m-au impresionat necropolele anonime. Beneficiază de flori și somi uzbeci. Chiar dacă nu li se știe numele, o fi fost ei oameni importanți pe vremuri, din moment ce s-au aciuat în Șah-i-Zinda!

Mergem mai departe. Cu taxi până la Observatorul lui Ulugbek. Călătoria costă una mie somi. Adică 40 de cenți. Taximetristul a făcut armata cu doi moldoveni. Îl ține minte pe Lucinschi (evident, nu din armată). Îi zic că noi avem la activ cinci președinți. Cinci la unul pentru Republica Moldova. Îmi zice că în sultanatul vecin s-a înnoit președintele. A vrut să fie fiul răposatului dar n-a putut. În anul când a murit Turkmenbași, odrasla a intrat în cartea recordurilor prin cea mai mare pierdere la cazinou. Nu e de mirare că stanele sunt sărace în pofida gazului natural. În schimb la Monaco se trăiește bine! Deci e bună democrația?

Mirzo Ulugbek a fost sultan și astronom. A determinat cu precizie durata anului, a examinat petele de pe lună și a fost sursă de referință pentru astronomii europeni din epoca Renașterii. S-a bătut (cu câștig de cauză!) cu mongolii când aceștea dădură semne de neliniște. Am numărat șapte mirese care depuneau flori la monumentul lui. Soacrele lor zâmbeau luminos cu dinți din aur. Ăsta-i visul uzbec: un domnitor luminat și benevolent. Dar asta nu depinde de uzbeci. Depinde de Bibi Hanîm.

Inșallah să fie!


Tags:

Comments are closed.