November 17, 2011 Off

264.000 de somi

By in călătorii, uzbekistan

Relax, pescarilor și bucătăreselor, este vorba de somi uzbeci care nu au nimic în comun cu spațiile acvatice sau cele gastronomice. Atâta am avut în buzunar dimineața (portmoneele sunt prea mititele pentru a face față căpiței de bancnote). Ei și niște gânduri senine precum că-mi voi achita cu acești bani hotelul și voi cheltui partea rămasă pe suvenire. Socoteală perfecta numai că cea de-acasă nu se potrivește cu cea din târg.

Târgul – un hotel cu pretenții europene dar cu doseală sovietică, s-a arătat intransigent față de propunerea mea de colaborare. Hotelul deja-i plătit cu cardul și cu asta basta. Nu au nici un chef să numere hârtiile mele. Și io ce mă fac cu somii? Îi duc la schimb valutar? Nu e voie. Numai dacă ai dovadă că i-ai schimbat anterior în Uzbekistan. Și eu evident că nu am.

Tu lui mama lui de regulament valutar! Pomenesc de bine Banca Națională a Uzbekistanului. Doar în gând, bineînțeles. Îmi aduce aminte de epoca tranziției la noi. Trilema macroeconomică zice așa: nu poți avea politică monetară independentă, curs de schimb controlat și cont curent deschis pentru comerțul extern în același timp. E demonstrat matematic și empiric. La una din cele trei tre să renunți neapărat. Noi am renunțat la controlul valutar și avem inflație moderată și comerț extern liberalizat.

Uzbecii s-au încâlcit definitiv în trilema gordiană și au hotărât să le aibă pe toate și… nimic. Ei pretind că nu au inflație, dar… au cozi la motorină. Ei zic că somul e stabil, dar… pe piața neagră cursul valutar e cu 70% mai înalt decât cel oficial. Ei zic că au comerț liber, dar… pun bețe în roate tadjicilor. (Cu tadjicii pe vremurile demult apuse existase o sinergie perfectă – Dușanbe dădea energie hidroelectrică pe timp de vară când curgea puhoiul din munți și sugea energie termică pe vreme de iarnă. Însă sinergia a picat în fața geopoliticii.)

Dar parcă banii sunt o problemă? Salariul mediu al uzbecilor e $70. Al nostru e $200. Soluția economică este evidentă: shopping!!! Zis și… umblat pe străzi în căutarea unor magazine decente. Ca să fie clar: Tașkentul actual seamănă cu Chișinăul nostru cu vreo 10 ani în urmă. Predomină buticurile cu Abibas. Îmi cad tronc inimii o pereche de cizme Made in Turkey, fără firmă, dar foarte calitative și niște mănuși de piele. Normal că deasupra somilor mai adaug niște euro. Dar problema e rezolvată – somii s-au întors în circuitul economic autohton și n-au ce să-mi mai roadă buzunarele.

Fin del camino

…Sărmanele cizme vechi care au cunoscut praful Samarkandului și pe cel de Buhara. M-am despărțit solemn de ele pe „piața roșie” din Tașkent. Aleikum masalam!


Tags: ,

Comments are closed.