April 28, 2013 1

Glamur vs. Hardcore: meciul continuă

By in articole publicate, revista punkt

Articul punktat. La Punkt.

Mă târâi după Zeppelini, când aud „Stairways to Heaven” mă furnică pe spate. Da de Deep Purple ce zici? Ei, ăștea-s magistrali, numai Ritchie Blackmore cât face! L-ai auzit în Rainbow? Cum să nu – „I Surrender” rupe. Și soră-ta ce face, e metalistă? Ei, da de unde, hipuiește și ea de rând cu toată lumea.

Discuția asta nu ar fi avut nimic special dacă s-ar fi petrecut la începutul anilor 70 în America. Când Deep Purple era încă glamur. Totuși, în mod neașteptat și mistic, ea s-a produs abia la sfârșitul anilor optzeci pe meleagul fără țel cuprins între fluviile Prut și Nistru și ținut strâns în brațele Marelui URSS.  Pentru cei doi adolescenți antrenați în discuție generația hippy încă mai era la modă. Pentru restul lumii, la modă era „Like a Virgin”, iar Led Zeppelin trecuse de mult în ariergarda hardcore.

Această mică anomalie nu a fost întâmplătoare. Pentru a ne sincroniza cu Occidentul ne-am pus în plan o grămadă de cărți, filme și discuri care-au trecut pe după Cortina de Fier fără ca să ne atingă și fără ca să provoace un ecou în mințile noastre obosite de predicile Partidului. Aveam o misiune tare importantă: să recuperăm timpul pierdut. Ceea ce vedeam nu erau decât niște umbre pe pereți. Fărâme de informație care pătrundeau în urechile ciulite la undele radioului Europa Liberă, Vocea Americii și BBC. Telecinemateca și „Do i posle polunoci” erau surse de informație despre un Occident fără prihană, mai dihai decât știrile de la ora nouă, care oricum serveau doar propagandă. Imaginiația noastră completa într-un mod deșucheat petele albe. Blugii hardcore erau glamur de calitate superioară.

În felul ăsta am ajuns să ne creăm o imagine romantizată în privința Occidentului. Patru sute de feluri  de salam și libertate. Unii vroiau salam, alții vroiau libertate. Dar nimeni nu atrăgea atenție la așa detalii minore. Important e că Occidentul era glamuros.

Împreună cu Occidentul, glamuroase au devenit alfabetul latin, burebista, podul de flori, limba engleză, serialul Dallas, pizza, espresso, studiile în străinătate, zdob și zdub, eurovisionul. Nu toată lumea gândea ca noi. Cei care nu s-au putut adapta noilor tendințe – mental dar mai ales financiar – au trecut la activ trecutul luminos din perioada sovietică. În versiunea hardcore.

Risc să presupun că acestui handicap îi datorăm scindarea din societatea noastră moldovenească. Am îmbrățișat Occidentul ca pe ceva glamuros fără să-i înțelegem principiile și valorile hardcore. Am negat tot ce era sovietic din cauza că nu mai era la modă fără ca să ne dezbăierăm de anumite tipare și mentalități sovietice. Rezultatul e că nu dispunem de un sistem politic clasic, organizat după regula stânga versus dreapta, ci avem de-a face cu un centru glamur încolțit de două aripi hardcore. Pentru liberali hardcore e de la Nistru pân-la tisa. Pentru comuniști e șiroka strana moia rodnaia.

Uite-așa și trăim. Una spunem, alta facem. Vorbim despre principii și valori dar ne gândim la patru sute de soiuri de salam. Așa și ne trebuie.


Tags: , , , , ,

One Response to “Glamur vs. Hardcore: meciul continuă”

  1. ochii în trei says:

    da chiar…într-o zi m-am gândit că e bizară treaba cu dreapta și stânga în Moldova; căci de fapt ”stânga” de aici ar fi conservatorii ( reprezentând astfel status quo-ul la nivel de valori), iar dreapta cred că le-ar sta bine numele EU-iști ( ceea ce din nou reflectă la idea din acest articol )