Posts Tagged ‘destin’

July 27, 2012 Off

Ordinea naturală a lucrurilor

By in america latină, literatură

O furnică mi s-a urcat pe picior şi l-a muşcat. “Au!” a zis piciorul din curtoazie. Nu s-a supărat prea tare. În conformitate cu informaţia receptată de procesorul de date, durerea a primit nota 1 pe o scară de la zero la zece. În următoarele cinci minute, furnica (aceiaşi? alta? nu o cunosc la faţă) […]

Tags: ,

February 5, 2011 6

Film despre noi

By in film

Deci. Despre filmul lui Wim Wenders “În cursul timpului” (1976) aka Im Lauf der Zeit, aka Kings of the Road, vorbim mai pe urmă. După ce-l vizionezi, desigur. Pentru moment am să-ţi spun doar că e genial şi că l-am trecut în catalogul filmelor preferate. Ha! Ce m-am mai amuzat la faza cu statuia lui […]

Tags: , , , ,

October 3, 2010 5

Roata Fortunei

By in digresiuni

Herodot, părintele istoriei în propria-i persoană, a formulat trei legi inviolabile care zic următoarele: După faptă și răsplată, chiar dacă răsplata se produce peste câteva generații; Fericirea nu stă mult timp într-același loc; Nici măcar zeii nu se pot eschiva de la forța destinului. Aflu chestiile astea citindu-l pe Ryszard Kapuściński, publicistul polonez care a […]

Tags: , , , , , , , , ,

August 19, 2010 Off

Poteca grădinilor care se bifurcă

By in europa de est

La Milorad Pavić se bifurcă nu doar potecile, ci şi grădinile. Citesc “Мушка” în rusă. Cum ar veni în traducere românească – aluniţă falsă. E vreun cuvânt mai bun? Nu ştiu. În sârbă i se zice “Вештачки младеж” şi este romanul care pune punct în bibliografia lui Pavić. E bizar când te gândeşti că protagonistul […]

Tags: , ,

October 8, 2009 1

Oare de ce nu-s Carlos Santana?

By in digresiuni

Oare de ce nu-s yo Carlos Santana? Mi se pare cel mai pur: să creezi piese ca astea şi încă şi să le interpretezi de o manieră medicinală. Şamanism. Tocmai vin de la o discuţie excelentă la Club, unde Alex Bordea a prezentat ideea “Şcoala – leagănul sărăciei noastre”. Se pare că nu avem suficiente modele de […]

Tags: , ,

May 25, 2009 4

Oraşul robilor

By in film, india

Am avut aşteptări majore faţă de filmul Manderlay (2005), cel de-al doilea din trilogia lui Lars von Trier întitulată “SUA: Pământul oportunităţilor”. Chiar am fost intrigat să văd cum se descurcă regizorul danez cu chestiunea libertăţii (sau a lipsei acesteia). Pe scurt – aşteptările mele au fost depăşite, dar să clarificăm mai întâi un lucru: […]

Tags: , , , , , , , ,

February 24, 2009 1

Viitorul este o pagină albă

By in america latină

Fuku este un concept pe care descendenții spaniolilor și ai africanilor din Caraibe l-au „moștenit” de la populația indigenă tainos. El este un „semn rău”, calitatea definitorie a ceva care, dacă ți se întâmplă, nu îți aduce decât nenorocire. Un astfel de fuku este Cristofor Columb, a cărui nume nu se recomandă a fi pronunțat în Republica Dominicană fiindcă „n-o să-ți meargă”. Este evident că, pentru sărmanii tainos, Columb simbolizează răul care i-a adus în pragul exterminării, însă este curios faptul că această abordare a fost preluată de toată populația dominicană, devenind, probabil, populară în cursul luptei pentru independență.

Tags: , , , , , ,

January 31, 2006 Off

Samurai, ronini şi şoguni

By in eseuri

În plină campanie virtuală de colonizare a Lumii Noi, în finalul unui an pe care l-am început în condiţiile unui şomaj lotofagic şi l-am terminat schimbând de trei ori serviciul, într-o iarnă care nu-şi amintea să ningă nici înainte de Crăciun eu mă gândeam la samurai, ronini şi şoguni. Iarnă ca ca iarna, numai că […]

Tags: ,

June 17, 2005 Off

Complexul destinului

By in japonia

Dacă felul în care înţeleg eu cartea e bine înţeles, atunci trebuie să adaog că băiatul are, de fapt, doi taţi: cel de-al doilea este Nakata, bătrânelul smintit care vorbeşte cu pisicile şi-l înfruntă pe “tatăl malefic”. Odată ce ne-am înţeles că “tatăl” din carte e un semn al începuturilor din mine şi din tine, care-s două – bun şi rău, nu trebuie să te deranjeze aspectul fiziologi. Dacă insişti până-ntr-atâta îl declar pe Nakata naşul băiatului şi s-a rezolvat povestea. Acum îmi aduc aminte că şi Oedip din mit avea doi taţi: cel care l-a exilat şi celălalt care l-a educat, un centaur dacă nu mă înşel.Sunt sigur că romanul este populat de mai multe “mici secrete”. Dar pe mine mă aranjează interpretarea şi ştiu că cu cât mai adânc am să sap cu atât mai multe “confirmări” am să găsesc. Poate că aceasta nu-i altceva decât starea mea de spirit de acum. Poate merită să re-citesc romanul peste un timp oarecare. Dar îmi place cum se leagă lucrurile: avem două începuturi în noi, iar întunericul trebuie să-l privim în faţă ca să ne învingem frica. Şi să facem lumină!

Tags: ,

May 7, 2004 1

În supermarketul de destine

By in eseuri

E cineva cu o altă insulă în suflet care vre-a să-l găseşti… Din cabluri, prize şi butoane îţi faci o plută şi te rogi ca vântul să bată înspre casă. Pluteşti şi simţi cum haina destinului se aşează mai bine pe tine. Sărată de apa mării îţi conturează muşchii, îşi desface încreţiturile de parcă ar fi o doua piele, iar tu pluteşti, pluteşti şi te simţi aproape fericit. Întotdeauna aproape fericit.

Tags: