June 20, 2010 1

Abominabilul Adbekunkus

By in povestiri

Lumea crede că abominabilul Adbekunkus s-a născut în mintea euforică a lui Jules Florencio Cortázar în momentul în care acesta se spăla în baie. În realitate, el deja exista la acel moment, chiar dacă întruparea lui fizică nu se produsese încă.

Ea s-a produs mulţi ani mai târziu, când din hornul unei case baroce din cartierul vechi al Pragăi a ieşit un bărbat palid îmbrăcat în cilindru. Apariţia lui i-a contrariat pe praghezi care, ce nu s-ar spune, sunt destul de familiarizaţi cu mistica şi ezoterismul. Să vedem: un om iese dintr-un horn, fie şi în cilindru (ceea ce ne duce cu gândul la Pălărierul Nebun, deşi nu e cazul), pe cilindru sunt pictaţi doi ochişori ca pe mănăstirile lamaiste, fracul negru este îmbrăcat pe pielea goală, mânicele trei sferturi, negru sub unghii, pantalonii înguşti şi tot scurţi, pantofii – îmbrăcaţi şi ei pe piciorul gol, evident. De sub cilindru curge o coamă de plete negre, slinoase. E palid ca moartea; să mi se ierte acest clişeu de altfel impardonabil, dar asta gândesc imediat sutele de praghezi care-i urmăresc tacit apariţia.

Pe buze are tatuată o cruciuliţă şi partea femeiască de la optşpe în sus simte cu acuitate imboldul să guste această cruciuliţă, să o lingă şi, eventual, să i-o spele de pe chip.

Adbekunkus îşi face loc prin mulţime. Priveşte peste capete de parcă ar căuta pe cineva anume. Ochii de pe cilindru urmează docil direcţia privirii ceea ce produce o uşoară furnicătură la partea bărbătească. Bărbaţii înţeleg că lumea nu mai e ceea ce părea să fie. Fiecare pretinde ceva anume şi toţi laolaltă pretind că ceea ce pretindem e realitatea. De exemplu, domnul în ochelari din dreapta, cel cu faţa de ceasornicar şi burtică de bancher face desene libidinoase şi îşi sedează soţia. Doamna care seamănă cu o măicuţă îşi înşală soţul cu doi amanţi deodată. Puştoaica din faţă, cu cercel în buză, chiar în această dimineaţă a presurat otravă în farfuria câinelul ca să o enerveze pe maică-sa. Niciun urmă de remuşcare în ochii ei aparent senini. Adbenkunkus ştie adevărul, însă are ordin de mai sus să nu sufle o vorbă (Now shut up, you distasteful Adbekunkus). Despre aceste lucruri nu se scrie în ziare. Acolo se relatează despre politicieni, fotbal şi cronica relaţiei conjugale a Victoriei cu David Beckham. Nimic nou pe Terra de la Ghilgameş încoace. Realitatea e o ficţiune.

Adbekunkus înteţeşte pasul. Aproape că aleargă. Tu îl priveşti surprinsă, încercând să vezi dacă ţinta lui este vecina ta din dreapta sau domnul din spate. Acum îi prinzi privirea. În ea se citeşte o chemare şi tu scapi geanta din mână…

Nu mai e loc pentru ezitare. Acum tu eşti Adbekunkus. Pe buza ta sângerează o cruciuliţă.

Şi acuma… Dead Combo.

Tags: , , , ,

One Response to “Abominabilul Adbekunkus”

  1. […] chiar dacă poartă ochelari fumurii de gangster şi are o garoafă în pieptar. Celălalt e abominabilul Adbekunkus , un tip misterios în cilindru, cămaşă roşie şi ghete albe, vrăjeşte încovoiat deasupra […]