May 11, 2011 22

Inocența meselor

By in eseuri, proză

Mesele sunt niște animale patrupede pline de mister. Te-ai obișnuit să le vezi în ambianța casnică atunci când ele pasc domesticite și docile sub presiunea farfuriilor, laptopurilor sau a manualelor școlare. Nu le-ai văzut în acțiune. Adică, deh, le-ai văzut, dar poate că nu ți-ai dat seama că este vobra de același animal. Căci mesele sunt caii cunoașterii, asta sunt.

O chestiune tipică pentru sistemul nostru educațional este să așterni o masă pentru comisia de examinare. De obicei, clopotul este bătut de cineva din părinții elevilor. Întotdeauna se găsesc părinți cu inițiativă. Ești solicitat să contribui la pușculiță. Pentru plăcintuțe, sucuri, apă minerală și… mai știi? Că doar nu vrem să se uite încruntați examinatorii la odorașii noștri? Vrem ca totul să fie ghine. Apoi examinatorii o să se întoarcă înduioșați de plăcintuțe, sucuri, apă minerală și mai-știi-ce la birourile lor și o să aprecieze pozitiv cunștințele elevilor.

Chestia asta cu mesele nu ar fi atât de penibilă dacă nu ar pune pe roate un mecanism cu totul aiurit. Mesele ajung să dicteze moda și în templul științelor: mediile academice.

Un coleg al unui coleg, care are mult de furcă cu cel dintâi, roade coatele la birou. Nu se pricepe la fișiere și documente. E depins cu penița și bărdița. Pretinde că are experiență, dar dacă e să fim sinceri nu e mare lucru de experiența lui. Valoarea lui adăugată tinde în mod inexorabil spre zero. Omul simte acest lucru și ce s-a gândit el mai recent? Ia să-și facă o teză de doctor. Căci pe un doctorand nu-l dai afară cu una cu două. Și la ce-o să-i mai servească? Poate că o să se apuce de predat. Și eu care credeam că pentru a preda e nevoie de cunoștințe și aptitudini de predare. Ca să vezi! E mai simplu să te faci doctor în științe.

Pentru aceasta șparlești o bibliografie, lipești niștre idei copiate din alte cărți (sau, mai grav, achiți suma potrivită unuia din comisia de examinare care o să-ți facă singur teza), trântești un banchet de pomină pentru comisia de examinare et voila!.. ești proaspăt doctor în științe. Savant al Republicii Moldova!

La banchetul lui Plato se discuta ca între filozofi despre natura iubirii. La sindrofiile moldovenești se produce competiția pentru cea mai tare masă. Mesele se clatină pe picioare de greutatea mâncării. Parcurile gem îngrozite de cantitatea deșeurilor. Așa și trăim.

I am out of this. Refuz să fac două lucruri: 1. să dau cu banul pentru a sponsoriza masa comisiei de examinare; 2. să fac doctoratura în Republica Moldova. Cea dintâi are strânsă legătură cu cea din urmă. Parol.

P.S. Sunt sigur că printre membrii comisiilor de examinare sunt mulți care poate că nici nu vor plăcintuțe și sucuri. Iar printre savanții Republicii Moldova sunt și oameni deștepți. Dar ce să-i faci? Baba Yaga protiv. Eu aleg să mă poziționez împotriva la ce e rău decât în favoarea la ce e bine. Așa că, scuzați, dacă ceva-i.

Tags: , , ,

22 Responses to “Inocența meselor”

  1. Eu şi masteratul am refuzat să-l duc până la capăt la noi,
    astea nu-s studii, din păcate.

  2. Nicolae B. says:

    +1 Perfect aceiaşi dilema cu PhD (dacă se poate de-l numit aşa în MD). Şi aici mai este un colac mare peste pupăză – pe lîngă mese şi intrigi de catedra (care-s mai dihai ca în opusurile braziliene) mai este şi chestia cu “da ce am eu din asta” în afara de diploma ceea care oricum nimănui nu-i trebuie. De aceea mă ţin pînă cînd cu ideea, că dacă eventual doreşti să te perfecţionezi în meserie mai bine 3 masterate sau 2 facultăţi decît un doctorat sfrijit şi tras de coada.

  3. ceziceu says:

    anul trecut am fost secretara a comisiei de examinare (rolul meu era doar sa scriu lista de elevi si notele acestora, deci nu aveam nicio implicare). Mesele alea tare m-au mirat (nu stiam ca ele se fac) , dar si mai mult mandria cu care dirigintii grupelor se laudau cu mesele astea. Dar m-a dat jos grupa sefei de catedra care a organizat o masa de 3000 lei pesoana! :O

    din pacate, anul asta sunt din nou secretara a comisiei de examinare, dar nu mai vreau sa fac parte din asta..

    • Zenu says:

      Olga, eram sigur că o să nimeresc peste meseni oneşti. Din cei pe care ritualul ăsta absurd îi dezgustă. O motivaţie în plus ca să sabotăm aceste bancheturi ruşinoase.

  4. Oxana says:

    mde masa la BAC, masa la teza, masa la examene de stat, la fiecare inca. deci sa ne rugam sa dispara mesele, si eventual lipsa acestora va fi un indicator al studiilor mai calitatetive? ma tem ca mesele e doar virfu’ aisbergului. off si cind imi amintesc de 4 ani hahui la noi la facultate care au putut fi comasati in maxim 1 an.

  5. Cristina says:

    De la masa ni se trag toate…
    Am facut facultatea acasa. Ulterior, am decis (si am avut ocazia) sa fac masterul peste hotare. Si am primit o palma cind am intseles ca acasa eram studenta de nota 10, iar la master cu greu intselegeam 10% din ce explica profesorul (poate gresisem cind am ales facultatea de master, parca tot economie se numea:) totusi mult mai pestritsata cu obiecte ca matematica, statistica si econometria).
    Noroc de profesoara de matematica din liceu, daca nu era baza dnei cred ca nu absolveam:)

    Da la BAC si la examenele de stat tot cu masa am mers 🙁

    Frumos articol. Mersi:)

    • Zenu says:

      Asta e. Și nici o masă în plus în afară de mesele rotunde pentru brainstorming. Și eu am suferit greul până m-am adaptat. În schimb am învățat ceva. Finalmente.

  6. acum ca cinstita adunare si-a varsat mania ‘legitima’ pe profesorii moldoveni, am putea deja discuta cu ceva mai multa ingaduinta si cu mult mai multa intelegere…hai sa vedem cine sta la masa…milionari in dolari care sug ca lipitorile ultimii banuti ai “bietilor studenti”? as, de unde…la masa stau oameni care au dedicat invatamantului si pregatirii pentru activitatea stiintifica vreo 10-15 ani din viata lor…insii astia au un salariu care incepe de la 800 lei lunar (salariul meu de lector la USM era atat) pana la 2-3 mii de lei pentru doctori si doctori habilitati (sa traiasca toti insii din sectorul privat care au mai mult). e, iaca insii astia stau la masa..care “masa pentru comisia de admitere” e pentru multi dintre ei o unica oportunitate de a manca decent (astept comentarii la punctul asta…a se lasa cu Avornic si alti afaceristi, ei sunt 2-3 insi care invart bani, restul is saraci ca soarecii)…la invatatorii de la scoala lucrurile-s si mai grozave…
    as putea vorbi de studenti..care-s de obicei “victimele’…dar n-as vrea sa generalizez pe cazuri private 9ca-i usor a vorbi despre studentii moldoveni la general)…ma multumesc ca multi dintre ei, care arunca vina pe profesor ca nu ia in serios teza, nu iau insisi in serios munca de a construi o lucrare de an, teza de licenta, doctorat masterat, pentru ei astea fiind formalitati…unii dintre ei au nevoie de titluri exclusiv pentru spor la salariu sau “prestigiu” in alte locuri…
    cu mesele, nu le aprob…doar le explic…daca se dau salarii decente cadrelor didactice, mesele vor inceta…ca nimeni nu va avea nevoie de carnati si cascaval ca garant al propriei demnitati profesionale intr-o lume care nu da doi bani pe titluri, unele dintr eele agonisite in sudoare.
    asa incat, refuzati, baieti, refuzati…refuzati sa cumparati carti (is scumpe, imiz iceau studentii..tocmai 100 lei..ziceam astea-s doua pizza la Andy’s. Nu mai sunt asa de scumpe, imi raspundeau). refuzati sa faceti lucrarile asa cum trebuie ( ca si cum membrul comisiei de admitere care ia banii e vinovat, nu si cel care da pentru a i se scrie teza)…Refuzati sa intelegeti situatia lor…hai sa-i injuram. asa-i mai simplu…

    • Zenu says:

      Vitalie, tu ceva ai încâlcit. Nu știu dacă ai greșit țara, epoca sau postarea. În tot cazul, aici nu e vobra de „vărsarea mâiniei pe sărmanii profesori”, ci critica unui ritual indecent care mută valorile din creier în stomac. Căci fenomenul ăsta penetrează toate nivelurile educaționale – de la clase primare la academii.

      Sau poate îți imaginezi că toți elevii și studenții sunt copiii lui Gabi Stati și a celorlalți „inși din sectorul privat” fiind într-o situație net superioară învățătorilor? După ce părinții îs invitați să contribuie pentru reparație, cărți, rechizite, ultimul sunet (lucruri necesare, căci fără ele nu se învață), mai tre să pună și o masă pentru comisia de admitere (învățarea e un continuu festin, nu-i așa?).

      Așa sau altfel, membrii comisiilor de examinare nu „cinstesc” decât prima masă, căci la cât de indecente le-ar fi cinele, stomacurile au o capacitate limitată. Iar pe zi sunt mai multe examene.

      Studenții victime? Hm. Tu des jelești producătorul care vinde rabat, căci ții cont de situația lui mizeră?

      Refuzați să cumpărați cărți??? Ha.

  7. Sorine, ti-am sugerat doar sa vezi cine sta la masa….repet: insi cu salarii aproximative…am mai zis si de ce-s mesele: ca sa se certifice pe cale “materiala” valoarea simbolica (pierduta sau ratata) a muncii pe care o fac educatorii. e o ipoteza…
    dincolo incercam sa probez ca nu exista doar studenti elevi buni si profesori rai…ci e mult mai complexa ecuatia.

  8. Nika says:

    La multe subiecte similare, e timpul sa incepem Campania Nationala ”I am out of this”. Sa indraznim sa fim primii care nu se tem sa se desprinda de grup/ turma… Sorin – poate facem o lista a subiectelor recomandate pentru membrii CAMPANIEI NATIONALE ‘I AM OUT OF THIS’? Un fel de new Hai Moldova…. Taman se incep ‘mesele de studii’ in scoli si universitati… la unii nici nu le da in cap ca asta nu e normal, lumea deja s-a deprins cu acest fenomen…

    • Zenu says:

      Scuipatul pe jos – I am out of this;
      Lecturi obligatorii pentru copii din clasele primare – I am out of this;
      Filme pentru copii dublate în rusă (că doar moldovenii se nasc bilingvi!) – I am so out of this;

      …TO BE CONTINUED…

  9. Nika says:

    🙂 Cindva vreo 5 ani in urma toti imi ziceau, fa PHD in Moldova. Si cel mai mult ma ingrozea perspectiva meselor pentru comisii + ma ingrozeau examenele din primul an – de ex. examen scris pe foaie/ fara comp la ”informatica”. Acum deja nu am chef de nici un PHD, insa problema a ramas. Imi povestea recent cineva cum era PHD pe timpurile URSS si apoi am inteles ca din 1991 incoace cumatrismul si coruptia au dus la degradarea PHD-ului moldovenesc. Gata, a murit. Mai bine recunoastem asta, stopam PHD in RM, maximum statul RM poate oferi burse de PHD la universitati peste hotare cu conditia de minim 3 ani de resedinta in RM dupa terminarea acelui PHD sau returnarea banilor.

    • Zenu says:

      Parcă-i riscant să anunțăm cruciada împotriva savanților. Un sudden stop poate fi greu de reclădit pe viitor (chiar dacă clădeala actuală e total aiurea) – există un gen de „infrastructură” care poate să producă și lumină dacă vrea. Duca vrea? Mă îndoiesc.

      Totuși sunt două elemente care trebuie puse la punct:

      1. Adaosurile salariale pentru titluri științifice trimit mesaje greșite angajaților – mai bine s-ar premia modul sănătos de viață;
      2. Cantitatea de doctoranzi per capita trebuie reglată – o competiție absurdă în detrimentul calității.

  10. sixpence none the richer says:

    “…ca nimeni nu va avea nevoie de carnati si cascaval ca garant al propriei demnitati profesionale.”

    Asa vede Vitalie sensul meselor. Interesant este ca profesorii nu le vad asa. Nici parintii elevilor, cei cu initiativa. Si conteaza mai putin cine si ce salarii are. E vorba de principiul dupa care se actioneaza si se accepta.

    Generalizam, evident. Nu vad alta cale de a vorbi despre probleme sociale decit generalizind.

  11. vitalie says:

    ideea mea de a “justifica” mesele vine dintr-o alta idee, ceva mai larga, de a integra mesele in contextul mai larg in care functioneaza, de a-i aduce la procesul de judecata pe toti inculpatii – studenti, profesori, societatea mai larga…nu doar pentru diversitate, ci si dintr-un motiv al intelegereii depline a responsabilitatii si legaturilor cauzale…
    nu apar practicile de subjugare culinara, dar ma cam uimeste sa vad ca lumea protesteaza impotriva calitatii pregatirii profesorilor, a diferitelor mici servicii si favoruri pe care acestia le cer (ca si cum in alte parti ale economiei n-ar fi nici mita, nici cumatrisme, nici alte prosti-isme, si minune, nimeni nu protesteaza impotriva remunerarii sub orice nivel a acestora (si aici iar e o tendinta generala – printre underpaid sunt si functionarii publici, si medicii, si altii)…iar explicatia ca toti insii ce-si zic savanti ar fi capcauni sau lipitori ce sug sange nevinovat (prin mese, bunaoara), nu tine deloc…mesele-s incadrate in niste economii mai largi ale simbolurilor, statutului, prestigiului, dar si a titlurilor..
    de ce ar purta studentii o parte din vina?
    (nu vorbesc despre toti, ca sa nu fac generalizari, desi cam toata lumea face pe postul asta)
    1. pentru ca dau mese, pentru ca multi dintre ei insista ba chiar promit sa faca mese cand nici n-a fost vorba de asta…
    2. pentru ca uneori nu invata si suna profesorul cu propunerea ca hai nu ma examina asa cum trebuie sau schimba-mi nota sau fa un alt serviciu care m-ar feri de 2 binemeritat (is sarac, vreau camin si bursa da mi-e lene sa invat) si “fac ce trebuie”, adica adun o masa…
    3. pentru ca, si aici tre de vazut cum si ce de facut, au nevoie de titluri din o groaza de motive in afara celor de cercetare = avansare pe scara ierarhica, asa ca sa am, iar asta inseamna ca accede la doctorat fara a fi interesat prea tare de el, e gata sa plateasca pentru a trece toate rigorile…
    alta discutie ar fi despre ceea ce se poate face…
    – adaosurile salariale pentru titluri – a se pastra, daca e tot vorba despre meritocratie. ele inseamna munca (de multe ori pe langa alta munca) si trebuie rasplatite…
    – marirea taxelor si a contractelor, in paralel cu acordarea unor burse de merit…prima masura ar taia cheful unora care nu au treaba cu doctoratele, bunaoara, sau i-ar pune sa plateasca pentru capricii. a doua ar acorda sanse pe baze de merit celor care ar fi competenti si n-ar avea resursele necesare.
    – consolidarea autonomiei universitare – acum universitatile sunt sub piciorul ministerului, chiar deciziile despre numarul de stunti inmatriculati la contract/buget se iau la minister, iar universitatea nu are nici o putere de influenta.
    – comasarea academiei si a sistemului universitar. nu e nici un rost din divizarea actuala in care duca controleaza un imperiu autonom, care nu se supune nimanui, care-i rupt de studenti, caci astia nu pot face cercetare in laboratoare, cum e in USA bunaoara…
    – controlul regulat al calitatii.
    – salarizare decenta.
    – burse decente.
    etc

    • Zenu says:

      Dacă-i chemi pe toți „inclupații” chestia asta începe să semene cu Judecata de Apoi. Pentru a lua atitudine și a înțelege e necesar să localizăm fenomenul. Tu zici că nu e mare brânză. Well… e brânza de care m-am împiedicat.

      Cu ultimele cratime sunt de acord. Rezonabil.

      Majorarea taxelor nu o văd ca pe o soluție oportună. Chiar dacă are „îndulcitor” – bursele de merit, oricum taie o bucată din potențiala valoarea adăugată. Micșorarea numărului de doctoranzi e mai adecvată, căci stimulează competiția. Dacă se „bat” zece pentru un loc la doctorantură, procesul de triere e mai comprehensiv; dacă-i lași pe toți zece să treacă, ajungi să faci risipă de timp (chiar dacă respectivii plătesc cash pentru timpul pierdut). Dar în principiu asta-i – accent pe calitate, nu pe cantitate.

  12. vitalie says:

    Judecata stabileste vina partilor… iar in chestia asta vina e cumva “grup”…
    p.s. unde am zis ca nu e mare branza?
    p.p.s. statul n-ar trebui sa reglementeze numarul de locuri, sa limiteze posibilitatile de accedere la un titlu stiintific etc…ma refer la modelul american care lasa universitatilor sa plafoneze ele insese numarul de studenti pe care ii pot procesa la doctorat..are facultatea resurse pentru 10, e ok, are pentru 50 e si mai ok…doctoratul nu trebuie sa fie elita elitelor, un fel de bun super-jinduit, ci accesibil sub diferite forme indivizilor…unii platesc pentru el (phd-ul costa), altii iau burse…