October 12, 2009 Off

Sezonul şvabilor e în toi

By in eseuri, europa de est, teatru

Sezonul şvabilor e în toi. O şvăboaică bănăţeană a luat Premiul Nobel. Se numeşte Herta Müller. L-a dus la Berlin, locul pe care îl numeşte casă. Sunt intrigat şi mi-am luat o carte de la Cartier. “Animalul inimii”. Cred că mai e un exemplar la Librăria din Hol. A scris despre dictatura ceauşistă. Eu zic că a scris pentru noi, români sau moldoveni.

Werner Schwab portretizat de Portretistul Joseph Gallus Rittenberg. Seamănă cu o muscă.

Werner Schwab portretizat de Joseph Gallus Rittenberg. Seamănă cu o muscă.

Celălalt este un Schwab. Werner Schwab. Un tip dionisiac care a făcut dramaturgie. Puţină, dar mare. Scria noaptea cu muzica dată la maximum. În particular, asculta Einstürzende Neubauten. Un Bukowski austriac. S-a sinucis în noaptea de revelion. Avea 36 de ani. Muzica aia pe care o asculta e infernală. Nu mă miră că s-a sinucis.

Dar explică câte ceva despre piesa pusă în scena teatrului Eugène Ionesco de către Veaceslav Sambriş.

Irăna Boclincă, Dana Ciobanu şi Maia Grosu au fost în seara de 11 octombrie Grete, Erna şi Mariedl. Mie mi-au amintit de moirele greceşti, parcele romane şi nornele scandinave. Nişte zeiţe a destinului. Poate e pretinsă această comparaţie. Dar mie aşa mi-a venit. În tot cazul, trei femei diferite. Una ipocrită. Una lascivă. Una naivă. După partea introductivă, în care facem cunoştinţă cu cele trei figurante, suntem avizaţi:

Viaţa e cinstită şi le arată oamenilor din ce e făcută şi cînd ai băgat odată mîna în closet, atunci îţi dispar dintr-odată toate spaimele îngrozitoare, atunci ai un sentiment ca şi cum ai da mîna cu un om.

Apoi începe divinaţia. Femeiele încep prin a-şi comunica una alteea fanteziile. Ceea ce iniţial pare a fi un joc, prinde viaţă. Adevărul iese la suprafaţă. Erna este dispreţuită de propriul său fiu comis-voiajor; Grete este acuzată de propria fiică pentru faptul că nu a prevenit violurile repetate ale tatălui său. Fiul Ernei e beţivan; fiica Gretei a fugit de acasă. Mariedl (cea cu latrina) naşte acest adevăr şi pentru respectivul fapt este omorâtă de primele două.

Fiecare om din ţara asta are un cadavru îngropat la el în pivniţă.

Nu asta face literatura? O divinaţie, care începe ca un joc inocent şi se termină prin revelarea adevărului? Ba nu, nu se termină. Căci odată scos la iveală adevărul, oamenii se fac că plouă. Pruncul lui Mariedl este adevărul nou-născut care rămâne acolo în pofida faptului că născătoarea lui este sacrificată. Fiecare om din ţara asta are un cadavru îngropat la el în pivniţă.

Piesa asta nu este pentru cei cu inima împăcată. Iar autorul ei s-a sinucis la 36 de ani. În noaptea de revelion.

Tags: ,

Comments are closed.