October 20, 2009 31

Religia şi ateii

By in eseuri

O temă dificilă, care îmi dă târcoale de o vreme şi pe care, cu riscul de a-i supăra pe unii amici mai evlavioşi, am să încerc să o abordez. Tacticos. Fără urmă de fanatism.

Ca să fiu onest până la capăt trebuie să mă consider mai degrabă ateu. Sau agnostic deşi, pentru mine diferenţa nu e principială. Adică, accept cu mare convingere faptul că există o lume dincolo de capacitatea noastră de a înţelege. Sunt o grămadă de lucruri neexplicate de ştiinţă şi, poate că, inexplicabile ca atare. Rigla pe care o folosim nu se pretează. Deci, “inexplicabile” până nu facem rost de o riglă mai performantă. De la a accepta acest lucru până la admite o reliogizitate concretă e cale lungă. Isus, Buddha, Zeus, Quetzalcoatl… Toate-s într-o măsură mai mare sau mai mică nişte mitologii. Pentru mine. Pentru alţii – nu. Şi accept acest lucru.

Înţeleg nevoia de religie pe care o simt anumiţi oameni, printre ei – prieteni. E foarte greu să fii o persoană etică în lumea modernă. Criteriile moralei sunt fluide. În fiecare situaţie trebuie să redescoperi soluţia etică. Nu e simplu. Religia rezolvă această problemă. Ea conţine răspunsurile. Că-s bune, că-s rele, este oarecum irelevant pentru credincioşi. Credinţa anihiliează această dilemă.

Din acest motiv îi înţeleg pe credincioşi. O axă morală solidă şi invariabilă este preferată în faţa unei căutări interminente de soluţii etice. Eu îi înţeleg. Dar mă înţeleg credincioşii pe mine?

Căutarea de soluţii mă defineşte ca persoană. “ΓΝΩΘΙ ΣΕΑΥΤΌΝ” era notat în templul lui Apollo din Delfi. Cunoaşte-te pe tine însuţi. Îmi place această cale. Îmi place să fiu liber să o urmez. Dar vin ăştia şi-mi spun că este necesar să avem lecţii de religie în şcoli.

Logica lor e simplă. O calitate e preferată lipsei unei calităţi. Creştinul are credinţa. E o calitate. Ateul nu crede. Deci nu are nici o calitate. Într-un sistem binar creştinul e cel care câştigă unitatea, iar ateului i se alocă zeroul. Mă enervează acest silogism. A fi ateu este o opţiune morală. În acest sens este egal în drepturi cu a fi creştin. Nu e un zero. Aşa că, please, nu veniţi peste dreptul meu de a fi ceea ce sunt. Un creştin care mă obligă să fac mătănii e la fel de penibil ca un ateu care transformă bisericile în săli de sport. (Sunt şi creştini capabili să facă acest lucru, dar asta e altă poveste.)

P.S. Scriu această postare cu ocazia faptului că José Saramago, un scriitor pe care îl respect a lansat o nouă carte întitulată “Cain”. Cu prilejul lansării, deţinătorul Premiului Nobel a emis următorul argument:

“Biblia este un manual de rele învăţături, care au exercitat o influenţă puternică asupra culturii noastre şi asupra modului de viaţă. Fără Biblie am fi fost nişte oameni diferiţi şi, probabil, mai buni.”

E un punct de vedere. Ca să vezi ce avalanşă de critici o să provoace! Acum e momentul să vedem dacă creştinii pot trece testul propriilor “Versete satanice“.

Tags: , , , , , ,

31 Responses to “Religia şi ateii”

  1. 7love7 says:

    Mersi pentru opinie. Is crestina. Si imi plac provocarile si dezbaterile la tema. Si eu astept sa vad ce reactii vor fi. E frumos citatul, insa dupa cum si Va dati bine seama, nu pot fi deacord cu el. De altfel, am pozitia mea aparte fata de Biblie si imi pare rau cind este privita ca un set de reguli… E semi-adevar si de aici toate neintelegerile pornesc. Inclusiv si a detinatorului premiului Nobil. Biblia, in opinia mea, e cartea cu relatari reale, insa invataturile pot trage din ea si satanistii… din pacate… Pentru ca dincolo de invataturi, aceasta carte e un instrument de cunoastere a Transcendentului si doar in lumina aceasta abordarea ei are sens… Pentru cei ce nu is interesati in asta, ea prezinta un set de invataturi…care nu reflecta deseori obiectivitatea la general, si ale lor, in particular… si aici le dau dreptate… si inteleg dece ei gindesc astfel…

    Respect pentru atitudine!
    Sper ca si a mea sa fie apreciata 🙂

    • Zenu says:

      E apreciată. Cum am menționat, îmi displac creștinii dogmatici în aceiași măsură ca și ateii belicoși. Cred că spiritualitatea ține de persoană și de acest „cunoaște-te pe tine însuți”.

  2. ceziceu says:

    opinia ta e expusa inca destul de moale, eu adun (sau poate adunam) materiale pentru un articol “slap on the face” despre acest tip de religiosi. Well, critica e intotdeauna greu acceptata 🙂

    • Zenu says:

      Moale, tare… asta e opinia mea. Am căutat să fiu corect vis-a-vis de cei câțiva prieteni religioși care sunt persoane cumsecade și pe care îi respect.

      • Rodelu says:

        Draga Zenu! Iti doresc succes in stradania de a fi corect si sinceritate in cautarea de sine. Ai facut o provocare destul de tare pentru cei care citesc BIblia si o cred si pentru unii care chiar vor sa dea o riposta dura fanaticilor religiosi de tipul “slap on the face”. Cu referire la versetele satanice din Biblie mi-aduc aminte de o istorie relatata in Evanghelia lui Ioan, cand Isus vorbeste despre adevarata slobozenie (adica despre adevar si libertate) ‘iudeilor ce crezuse in El’. O observatie interesanta asupra textului este ca simpla aluzie la faptul ca ei nu sunt liberi din cauza pacatului i-a infuriat pe acei iudei pana acolo ca erau gata sa-L omoare pe Isus, chiar daca nu aveau dovada (conform legii iudaice) ca sa poata aplica aceasta pedeapsa. MAi jos in text vedem ca apar si discutiile religioase in jurul identitatii lui Isus, dar a inceput cu reactia la cuvintele despre libertate si adevar. Are asta vre-o referinta la noi cei din ziua de azi? Cu siguranta este ceva satanic in acest pasaj? Dar ce anume? Dupa parerea mea – ‘ura’. Si noi uram (dispretuim) tot si pe oricine ne creaza noua personal discomfort mai ales cand ne spulbera ideea noastra despre noi insine. Sper aceasta interpretare a textului sa nu supere pe nimeni. Si am scris-o cu toata grija si respectul si dragostea de voi toti si de tine scumpul meu prieten Zenu.

  3. De câteva ori am abordat în treacăt subiectul, dar nici o dată în calitate de subiect principal al unei postări. Scris frumos. Dar, după cum scrie şi ceziceu, foarte moale. Posibil voi scrie odată despre blogosfera religioasă (=creştină) din Moldova (citeşti şi te minunezi).

  4. E says:

    Frumos scris si etic. Se creaza impresia unei stari de meditatii la gura sobei pe timp de viscol sau pe fundalul unei muzici linistite pe timp de seara

    Eu sunt agnostica. Nu am impus nicioadata nimanui alegerea mea. In schimb, de la pseudo-crestinii nostri am auzit tot felul de isterii.

    Consider ca crestinii din Moldova dau dovada de o intoleranta incredibila, care in majoritatea cazurilor intra in contradictie cu valorile pe care pretind ca le propaga. Ma rog, este doar parerea mea formata in anumite circumstante.

    • Zenu says:

      Intoleranța este o trăsătură națională pe care e greu să o admitem. Nu e specific creștină. În acest sens, am auzit comentarii din partea unor „specialiști” de la fostul birou de migrație care pledau în favoarea plafonării migranților musulmani, căci „e OK atâta timp cât vin 10-20, dar dacă vor fi o mie, mâine vor vrea să facă o moschee la Chișinău!!!” Asta era argumentul lor. Și ce?!! Unele țări se consideră diversitatea culturală un atu. Numai nu noi – săraci și orgolioși…

      • E says:

        “Intoleranța este o trăsătură națională pe care e greu să o admitem. Nu e specific creștină”.

        Intr-adevar. A sunat ca specific crestin probabil datorita asocierii (din copilarie mi se trage) ca cei crestini activi automat sunt/sau ar trebui sa fie putin mai intelepti si toleranti decit restul, in virtutea valorilor pe care le propaga.

  5. airarua says:

    eu chiar am suferit când am descoperit că el nu există, adică există în vreun fel, dar nu era chiar ce credeam. îmi luam colegii de clasă pe rând şi le puneam întrebarea asta complice “tu crezi?” şi obţineam de cele mai multe ori un zâmbet nedumerit. de atunci până acum am dus o anchetă pe cont propriu şi îi rog pe cei mai binevoitori să mă facă să cred încă o dată. să îmi dau seama dacă ceva e în neregulă cu mine sau argumentele credinţei sunt cele care mă nemulţumesc.

    • Zenu says:

      Ți-ar conveni să citești „Viața lui Pi” de Yann Martel.

    • 7love7 says:

      TOTUL ESTE IN REGULA CU TINE! 🙂

      Nu stiu daca te-ai gindit vre-odata la ideea ca a crede nu inseamna a nu te indoi, a nu avea momente de confuzie si de scepticism.

      Daca abordam credinta ca si incredere, nu se poate avea incredere in ceea ce nu se cunoaste sau in cel ce nu se cunoaste. In cazul Transcendentului cred ca se aplica acelasi principiu. Increderea in Dumnezeu e expusa cresterii si evolueaza (hmm, ce termen, greu de inghitit pt mai mult credinciosi :), insa nu si pt mine)pe masura ce se cunoaste despre El si se cunoaste El, ca Persoana. Si, asa cum zic cei mai multi de aici, Biblia, desi e un instrument important si de autoritate (pentru cei ce s-au clarificat daca cred in Dumnezeul crestinilor), nu tot timpul ajuta sa gasesti raspuns la zbaterile personale in domeniu, sa te convingi si sa cresti in incredere in Dumnezeu.

      Era mai simplu inainte, cind sa pretindea a exista o autoritate a religiei. In ziua de astazi lucrurile s-au schimbat. Pluralismul de idei si concepte despre lume si viata, la care suntem expusi, ne provoaca neincrederea in ceea ce se credea a fi o pozitie religioasa absoluta. Insa personal cred ca asa este super de bine :). Dece? Pentru ca fiind expus la diversitate, vezi mai bine unde te situezi tu, fara sa mai fii pus in situatia de a fi, de a crede ca toti :).
      Deci, e foarte bine ca reusesti sa vezi unde te pozitionezi in ceea ce priveste credinta. E de altfel si un pas inteligent in importanta cale a cunoasterii de sine (imi permit sa folosesc fraza autorului blogului 🙂 in acest context, care de altfel a fost si parte a titlului lucrarii mele de master 🙂

      Personal cred in existenta lui Dumnezeu. Insa is departe de a spune ca credinta mea e ferma, ca si granit. E mult mai puternica, mai sistematizata si personala, odata cu trecerea anilor. Pe mine ma ajuta sa cred argumentele apologetice, bazate pe stiinta, filosofie, rationamentele logice, comunicarea cu oameni de stiinta, care is credinciosi, cit si cu oamenii simpli, dela care pot invata simplitatea increderii in Dumnezeu, care deseori imi lipseste, etc. Nu pot nega de asemenea si importanta si caracterul empiric in cunoasterea mea de Dumnezeu. Cred ca fiecare credincios are o istorie aparte aici.

      Inainte totusi de a iti spune multe si marunte 🙂 sau de a-ti oferi sfaturi, as dori sa stiu pe ce cale ai ajuns sa intelegi ca nu mai crezi: rationamente, cunostinte sau experienta personala.

  6. Nicolae says:

    da, “dreptul la ateism” e tema interesanta (in special pe spatiul post-sovietic). Aici sunt citeva remarci totusi. Religia nu e doar sprijin spiritual pentru entitati dar e si un catalizator foarte important pentru consolidarea natiunii, o masinarie de creare si mentinere a traditiilor. Deci la modul ideal religia, ca complex de rituri si traditii, este indispensabila pentru o natiune. Aceasta poate fi creata si de masinaria statului, dar nu totdeauna e cu succes, pe cind biserica totdeauna detine elementul mistic (indispensabil).
    Cit despre ceea ce a zis J.Saramago, o sa-mi permit sa nu prea fiu de acord cu el, caci problema nu e in biblie si invataturile ei ci mai degraba e in cei ce o citesc si interpreteaza, in esenta problema e in noi care o receptionam, noi cei lenosi de a o citi si intelege. Pentru mine sunt la fel de antipatici fanaticii religiosi care au “auzit” o interpretare si striga in gura mare ca numai ei au fost iluminati precum si indiferentii care se ascund sub masca ateismului (din simplu motiv ca e prea mult de explorat si mai simplu e sa nu fii de partea nimanui). Sunt de parerea ca in scoli trebuie sa fie asa obiect ca religia, insa el nu trebuie sa fie constituit din rugaciuni ortodoxe ci din scopul explorarii religiilor lumii: intelegerea adecvata a islamului, crestinismului, budismului, mono si politeismului – a extrage esenta din ele. La urma urmei asta e scopul scolii: a explica si a aduce la cunostinta. A baga elevul sub umbrela ortodoxiei ar fi benefic pentru scopul statului (in termen scurt) insa asta duce spre ignoranta in primul rind fata de alte religii dar in esenta si fata de a ta proprie (ramii deprins sa te uiti in gura preotului si sa nu deschizi singur biblia) si in final poate duce spre sovinism care cu succes neaga principiile de baza ale crestinismului.
    Pentru vrio 99% din oameni credinta este necesara (in dependenta de perioada vietii), religia insa (ca instrument primordial al credintei) trebuie ticluita si adusa oamenilor foarte atent, insa nici intr-un caz nu trebuie ignorata, oricum copilul care va creste va avea nevoie de ea, daca nu in prezent atunci pe viitor.

  7. Zenu says:

    …problema nu e in biblie si invataturile ei ci mai degraba e in cei ce o citesc si interpreteaza.

    Eu cred că într-un fel e. Am citit la cineva (la Rushdie sau Pavic, nu țin minte exact) următoarea frază: „Teme-te de oamenii care citesc o singură carte”. Asta e problema Bibliei – se cred auto-suficientă.

    …poate duce spre sovinism care cu succes neaga principiile de baza ale crestinismului.

    De acord, însă, nu „poate duce”, ci „duce”. Imaginează-ți cum ar fi predat acest subiect minorităților religioase (evrei, catolici) sau eventualii atei. Oricum sunt de părerea că toleranța trebuie să fie „religia” statului, nu ortodoxia sau islamul sau orice altă religie concretă.

    …copilul care va creste va avea nevoie de ea.

    Cel care caută, găsește. Nu cred că pentru asta e necesar să-i creăm copilului o „bază” de pe băncile școlii. Familia e suficientă în acest sens.

  8. cosânzeana says:

    am abordat si eu subiectul asta pe blog, si mi se pare totuși un subiect inabordabil pentru că unicul consens la care s epoate ajunge, ca nu există un conens. Adică: creștinii tre să-și vadă de treabă și agnosticii tot. Eu una sunt creștin, și privesc religia mai mult ca o tehnică de elevare decât mătănii sau orice altceva.

  9. evisoft says:

    Intrutotul deacord si cat de bine scris!

  10. Nicu Calcea says:

    Bravo. Îmi placee cum e scris şi sunt de acord cu fiecare rând.

  11. Cezar says:

    Definitia initiala a agnosticismului.

    “In matters of the intellect do not pretend that conclusions are certain which are not demonstrated or demonstrable. That I take to be the agnostic faith, which if a man keep whole and undefiled, he shall not be ashamed to look the universe in the face, whatever the future may have in store for him.”

  12. arrianna says:

    mi-a placut mult articolul! de parca as fi stiut dinainte fiecare cuvint din el si de parca il asteptam sa apara… straniu… am avut si eu diverse confruntari interne la tema, si chiar ma gindeam ca intr-o buna zi, cind ma voi intelege in totalitate, voi scrie vreo carte :). Pina atunci, ceea ce stiu sigur e ca cred un unul Dzeu indiferent de religie. de vina cred ca este si faptul ca circumstantele m-au determinat sa schimb religia si mai primesc o data botezul in alta credinta. Astfel am avut posibilitatea sa ma studiez si sa compar. Ceea ce am inteles e ca de fapt majoritatea, daca nu toate, religiile se bazeaza mai mult pe traditiile stabilite de oameni (nu de Dzeu), de e.g. sa intri cu batic- fara batic, cu cercei- fara cercei, cu fusta lunga de tot sau se poate si mai scurta? de parca asta e ceea ce conteaza….
    M-am bucurat mult sa citesc articolul,pentru ca apreciez atunci cind cineva se autostudiaza si se autocunoaste. si nu pot suferi miile de asa zis “credinciosi” care calca pragul bisericii o data in an de Pasti, si critica lungimea fustei si grosimea luminarii… Bravo! articol de nota 10!

  13. Mihai says:

    “Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile cari nu se vad.” (Evrei 11:1)

    E normal ca nu toti sunt credinciosi si acest lucru este descris si in Biblie:
    “Ascultati dar ce insemneaza pilda samantorului.
    Cand un om aude Cuvantul privitor la Imparatie, si nu-l intelege, vine Cel rau si rapeste ce a fost samanat in inima lui. Acesta este samanta cazuta langa drum.
    Samanta cazuta in locuri stancoase, este cel ce aude Cuvantul, si-l primeste indata cu bucurie; dar n’are radacina in el, ci tine pana la o vreme; si, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvantului, se leapada indata de el.
    Samanta cazuta intre spini, este cel ce aude Cuvantul; dar ingrijorarile veacului acestuia si inselaciunea bogatiilor ineaca acest Cuvant, si ajunge neroditor.
    Iar samanta cazuta in pamant bun, este cel ce aude Cuvantul si-l intelege; el aduce roada: un graunte da o suta, altul saizeci, altul treizeci.” (Matei 28:18-23)

    Totodata, Biblia are si urmatorul mesaj:
    “Sa ascultam dar incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om.
    Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau” (Eclesiastul 12:13-14)

    …iar poruncile lui Dumnezeu sunt foarte simple:
    “Isus i-a raspuns: “Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu tot cugetul tau.”
    Aceasta este cea dintai, si cea mai mare porunca.
    Iar a doua, asemenea ei, este: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”
    In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Proorocii. (Matei 22:37:40)

    Dragoste, iata de ce avem nevoie fiecare: crestin, ateu, musulman, etc. Dragoste!

  14. Zalmoxys says:

    Oameni mai buni? Saramago mă amuză, chiar mai mult decât Dawkins.
    Am scris ceva pe(lângă)tema asta aici:http://zalmoxyss.blogspot.com/2009/08/moralitatea-avem-dreptul-sa-ucidem-un.html
    Dacă vrei să citești…
    Acești oameni trăiesc izolați în lumea lor academică și visează la o lume mai bună. Să se uite puțin în jur…

  15. Oxana says:

    Sorin, jos palaria pentru abordarea ta tacticoasa a unui subiect de “hot potato”. Pe o nota personala, accept si inteleg acea credinta/apartenenta (agnostica/ateista etc) care respecta si dezvolta libertatea mintii, sufletului, a inimii versus dogma care incapsuleaza mintea si spiritul pentru comoditatea manipularii.

  16. Oxana says:

    Apropo:
    La finalul şedinţei (din 29.10.2009), Prim-ministrul a dat un şir de indicaţii concrete, printre care: … ministrului Educaţiei, Leonid BUJOR – să examineze subiectul posibilei introduceri a religiei ca obiect de studiu în şcoli pentru ca Guvernul să poată lua ulterior o decizie în acest sens. http://www.gov.md

    • Zenu says:

      Of. Știu că a făcut această promisiune în timpul campaniei electorale (în acel moment mă gândeam dacă e sau nu cazul să-mi schimb opțiunea :)), speram să uite de ea…

      • 7love7 says:

        Depinde cum o vor face… Cit de mult se va lasa loc pentru ca sa se creeze si manifeste opinii personale… sau… cit de unilateral sau larg abordat va fi cursul, cine vor fi cei calificati ca sa il predea, ce se urmareste prin el, etc…

        in fine, cu modul in care se face totul la noi, inclusiv si in domeniul strategic de important ca educatia, nu cred ca va fi mare stiinta la subiectul asta 🙁 desi e o oportunitate enorma pentru dezvoltare personala a generatiei noi…sa vedem ce va urma…

        • Rodelu says:

          Foarte interesanta discutie! Parerea mea e ca nu e buna introducerea religiei ca obiect in scoli. Pentru a ne incadra in cadrul legal al drepturilor si libertatilor omului e bine ca educatia religioasa sa fie in cadrul familiei si al comunitatii religioase din care face parte familia. Dar este ceva ce d.p.m.v. ce lipseste sistemului educational – abordarea creationista a lumii alaturi de cea evolutionista. O fi unii credinciosi naivi, dar unde scrie ca cei naivi nu tre sa aiba dreptul la opinie si la exprimare. De obicei aud de la copii din familii credincioase ca sunt ridiculizati la scoala chiar si de profesori pentru ca ei nu cred in provenienta omului de la maimuta, care de altfel nu este mai putin un mit decat idea crearii omului de catre Dumnezeu si sunt multe dovezi cel putin la fel de ‘stiintifice’ ca cele evolutioniste care infirma teoriile evolutioniste si a big banului si etc. ‘Simpla’ fizica cuantica pune sub mare semn de intrebare teoria big banului e drept nu atat de mult pe cea evolutionista. Dar credinta nu poate fi dovedita, caci nu mai e nevoie de ea, si nu poate fi impusa. Si de-a lungul istoriei biserica crestina a comis mari greseli incepand cu marele Constantin care a increstinat imperiul Roman. Nu poti deveni crestin la decizia sau comanda cuiva. dar asata nu poate fi dovada pentur agnosticism!? Paradoxul cel mare este totusi ca nu exista oameni necredinciosi; multi se declara a fi necredinciosi, dar de fapt prin credinta au ales sa fie asa. Noi sustinem ca daca ne indoim atunci religia/credinta nu-i nimic. Eu zic ca insasi indoiala este dovada cea mai mare a credintei. Pentru ca ea apare acolo unde nu sunt dovezi clare si certitudini. Vreau sa va incurajez, prietenii mei agnostici prin definitie, sa puneti la indoiala chiar si agnosticismul vostru. Sa nu cumva sa fie si el o credinta. Da si acum revin la credinta fanata. Sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva ca in cel mai bun caz ajungem credinciosi sau agnostici ridicoli, dar in cazuri mai dificile putem fi periculosi pentru societate. Dumnezeu nu are nevoie de avocati si nici de procuror. El este “Eu sunt Cel ce sunt” si cata indoiala/credinta a avut patriarhul Moise in acele momente cand a vazut tufa aceea arzand dar fara sa se mistuie si a auzit vocea Lui? (nimeni nu are dovada ca e mit, unele dovezi isorice e drept ca vagi exista) Si un lucru pe care nu pot sa-l demonstrez, dar pe care-l cred este ca Dumnezeului crestinilor ii place discutia noastra atata timp cat ramanem sinceri cu noi insine si cu cei din jur.:) El este cel mai sincer si onest, daca ati citit cu atentie Biblia El nici chiar pe sine nu se pune in lumina favorabila si asta pentru ca ne ofera libera alegere de a crede in ce vrem.
          P.S. Cateva lecturi intelepte si chiar academice pe care le recomand tuturor care sincer sunt in cautare nu atat pentru cei care se simt sau nu se simt confortabil cu unii sau cu altii: C.S.Lewis “Merry Christianty” (Crestinismul redus la esente), “The wait of glory”, “The four loves” Richard Wurmbrand “Imbatat de dragoste (The faith that overcom), Owald Chambers “Umbra mainii lui” (The shadow of His hand). Apropo vi le imprumut cu placere dar pe timp scurt ca sunt autorii mei preferati 🙂
          Si (Iertat sa-mi fie ‘fanatismul’:) va doresc mult Har, caci cu totii avem nevoie de El.

          • Zenu says:

            Mersi, Rodelu pentru comentarii înțelepte. Sunt binevenite, mai ales că exact la tine mă gândeam când scriam că vreau să fiu tacticos cu prietenii mei religioși. Înțeleg că scriptura stimulează un anumit spirit de îndoială și discuțiile sunt salutate. Dar impresia mea este că nu toți creștinii sunt la fel: poate că protestanții și neoprotestanții sunt OK, în privința discuțiilor însă în ortodoxie (cu mici excepții) punerea la îndoială a vreunei dogme este considerată erezie pură. Poate că greșesc, de asta țin la libertatea mea spirituală fiindcă e prea complicat să țin cont de astfel de constrângeri nefirești.

            În privința teoriei creaționiste sunt un pic mai sceptic. Sunt de acord că aroganța științei este deranjantă. Mai ales că știința greșește des: ba că pământul e în centrul universului, ba că nu e, ba că universul nu are centru. Exagerez desigur, dar ideea ai prins-o – știința nu e ceva static, ea se schimbă. Aceasta ar însemna anumite accente pentru stilul de predare: așa s-a crezut până nu demult, astea sunt teoriile de bază în prezent, sunteți invitați să le discutați. Și totuși, creaționismul e, în opinia mea o încercare de a reconcilia biserica cu știința, nimic mai mult. Adică e o pseudoștiință, adică nu-și are locul în școală. Însă profesorii nu trebuie să fie aroganți sau dogmatici și să încurajeze discuțiile.

  17. Rodelu says:

    Draga Zenu, cum te-am stiut tacticos si atent cu cei din jur asa si ai ramas 🙂
    Eu sunt sceptica cu privire la ambele teorii. Am avut ocazia sa ascult cateva lectii ale unui academician englez la UTM , care a studiat problema data si din punctul lui de vedere dovezile stiintifice ale evolutionismului sunt la fel de forte/slabe ca si cele ale creationismului. Oameni de stiinta avand ca ipoteza perspectiva creationista au si ei argumente de tipul vechimea fosilelor cu probe de laborator, plus praful cosmic, de asemenea fizica cuantica care creaza mari probleme celor care cred in aparitia lucrurilor din intamplare si apoi evolutia lor. Desigur eu nu sunt un om de stiinta si nu pot spune cu certitudine ca dovezile pe care eu le-am aflat sunt reale, dar cred ca ambele teorii incearca sa se afirme pe cale stiintifica si oamenii de stiinta din ambele tabere folosesc metode stiintifice pentru a sprijini teoriile acestea. Dar cum ai spus mai sus stiinta greseste si are o marja de eroare pe care inca nu putem sa o cunoastem. Totusi cand vine vorba de credinta, relige sau transcendent cum s-a mai exprimat cineva pe blog, stiinta n-o sa aiba dovezi niciodata si-mi permit sa fiu categorica. Ar fi un dezastru daca taina vietii si a mortii ar fi in mana omului. De atatea ori au crezut ca gata au descoperit secretul vietii si cand colo nu-i. Cine poate explica fenomenul vietii fizice lumea animala si noi oamenii. Viata este o minune si un mister si totusi atat de fragila. In orice clipa este pericol de moarte pentru oricine din noi.
    Astea-s gandurile mele cu privire la acest subiect.
    M-ai inspirata sa mai citesc cateva carti la acest subiect.

    Sa ne auzim numai de bine! 🙂

  18. Adriana says:

    Zenu, imi place acest mod de gandire, pentru ca si eu il impartasesc. Pe mine ma deranjeaza oamenii care ma intreaba, cand afla ca sunt atee, “si de ce nu faci tot felul de nebunii, daca nu crezi in nimic?”…ca si cum, daca sunt atee, trebuie sa incep sa ma droghez, sau cine mai stie ce…ma gandesc ca pentru genul asta de oameni e bine ca exista o credinta…macar asa ceva ii tine potoliti 😛
    Ma mai deranjeaza si cei care zic “o sa iti dai tu seama, mai tarziu”…Evident, sunt si cei care incearca sa te convinga..aveam 2 profi, cand eram in liceu, care la fiecare ora de religie si folozofie, trebuiau sa isi incerce norocul…cosmar :)eu nu incerc sa conving pe nimeni sa fie ateu, si ii inteleg pe cei care cred, dar oare ei de ce nu vor sa inteleaga, sa accepte?