April 15, 2009 2

Revoluţia colorată a lui Marcus Rothkowitz

By in pictură

Ta-da! Aici am să discut mai puțin despre revoluţii şi mai mult despre culori. În fine… revoluţii în culori din sfera artei. Tocmai am terminat să vizionez un documentar excelent realizat de Simon Schama pentru BBC despre Mark Rothko.

Pictorul american epocal, Mark Rothko (născut Marcus Rothkowitz în Letonia, 1903) a produs o răsturnare neaşteptată în arta vizuală a secolului XX. Punctul de vedere pe care l-a relevat lumii acest pictor a fost că oamenii, în general, sunt lipsiţi de spiritualitate, goi, ca nişte cutii de tinichea. Simţul tragicului a pierit odată cu mitologia greacă. Tot ce a rămas este o grabă banală de nicăieri înspre niciunde. Trivialitate. Eşec. Consum necumpănit.

Rothko a început prin a picta scene aleatorii din metroul newyorkez. Geometria spaţiului, goliciunea spiritului: din senin cotidianul începea să fie un limb  – câmpul suspendat între un infern sterilizat şi un paradis impardonabil de scump. În acest spaţiu nu se întâmplă nimic, toţi se mişcă, intră, ies şi totuși… nimic. Vană aşteptare!

În perioada matură (succesul comercial l-a remunerat peste 20 de ani de la începutul carierei) Rothko a început să picteze spaţii. Combinate din cel mult două culori, aceste spaţii par să deschidă porţi spre alte lumi. Ai impresia că ele scot la suprafaţă ceva care a existat dintotdeauna în noi, numai că noi nu ştiam că acest lucru arată anume aşa. Rothko era interesat să vadă ce impresie produc picturile sale asupra privitorilor: dacă expresiile feţelor trădau sentimentul căutat, experimentul se considera reuşit.

Pentru restaurantul Four Seasons din Manhattan Rothko a fost contractat să facă o serie de picturi murale. Restaurantul era super-elegant şi se presupunea să fie punct de alimentaţie pentru milionari. Rothko a îndeplinit comanda şi a venit să ea masa în sala unde îi erau expuse picturile. Înconjurat de bogătaşi care mâncau bani (pictorul se mulţumea cu peşte cumpărat la preţul de $5 din dugheana chinezului de la colţ), Rothko a realizat cu tristeţe că nimeni nu-i va vedea picturile atâta timp cât mânâncă în acel loc.

Iată câteva:

rothko_black-on-maroon_large

rothko_black-on-maroon_large1

rothko_red-on-maroon_large12

Nu ştiu cum vi se par? Imaginaţi-vă că sunt 2 x 4 metri. Rothko a afirmat că prin aceste muralii, dânsul a creat spaţii, nu picturi.

Mie mi se par grandioase. Reduc la tăcere. Cred că reprezintă exact lucrul la care se referea Carlos Castaneda când vorbea despre oprirea dialogului interior. Ai nevoie de un astfel de 2 x 4 pentru ca să te rupi de o manieră violentă din cotidian ca să realizezi că lumea este mai mare decât consumul, obligaţiile de serviciu, obligaţiile la domiciliu, graba, supărarea, puterea. Aceste muralii deschid o poartă spre un undeva în care toate aceste banalităţi nu mai contează. Yoga vizuală!

Rothko s-a sinucis (evident) la o vârstă când era chinuit de anevrisme cauzate de alcoolism şi fumat, plătind astfel taxa pe care marii artişti sunt obligaţi să o achite pentru faptul că deschid porţi spre alte lumi.

Destinaţie obligatorie: muzeul Tate Britain, Londra.

Tags: , , , ,

2 Responses to “Revoluţia colorată a lui Marcus Rothkowitz”

  1. […] Observaţii pertinente despre Rothkoam găsit la Sorin Hadârcă, vă invit să-i citiţi reacţia aici. […]

  2. georgiana says:

    salut, am preluat citat din articolul tau, m-a emoţionat şi m-a bucurat. urmăresc ce scrii, mulţumesc