February 16, 2010 7

Manifestul zapatist

By in eseuri

Sunt fanul oficial al lui Manu Chao încă din 1998, când am cules la nimereală discul formaţiei Mano Negra dintr-o tarabă pariziană. La acea etapă formaţia îl avea pe Manu în calitate de vocalist, iar cântecul Mala vida (viaţă rea) umplea cu zen petrecerile noastre de vineri, uneori alimentate cu tequila, uneori vestimentaţi în poncho şi sombrero şi cu un machete la cingătoare.

Una peste alta, ceaiul mate şi-a făcut loc în meniul zenului, iar discografia completă a migrat pe rafturile din bibliotecă: Patchanka, Puta’s fever, Best of Mano Negra, Clandestino, Próxima estación: Esperanza şi Sibérie M’Était Contéee. Cu excepţia ultimului album, fenomenal, de altfel, toate sunt discuri-discuri, nu drăcovenii în mp3. La Madrid îmi căutam de treabă în Lavapiés, cartierul unde locuia Manu, dar aşa şi nu s-a ivit ocazia să-l invit la o cerveza.

Despre Subcomandante Marcos am aflat anul trecut când îi citisem Morţii incomozi (comentaţi dincoace). Respectiv, numai recent am fost în stare să leg una cu două şi să aflu că, în realitate, cuvintele care se suprapun fonului muzical semnat de Manu Chao, sunt extrase din Manifestul zapatist al lui Subcomandante Marcos. Un manifest, care nu a fost suficient studiat de către ONU şi care merită, zic io, o traducere decentă în română. Iată un fragment din el:

Noi ne naştem din noapte. În ea trăim. În ea murim. Însă mâine se va lumina de ziuă pentru cei mulţi, pentru toţi acei care astăzi plâng în noapte, pentru cei cărora le este negată ziua, pentru cei cărora moartea le este un dar şi cei cărora le este interzisă viaţa. Pentru toţi lumină. Pentru toţi totul. Pentru noi durerea şi frica, pentru noi euforia rebeliunii, pentru noi viitorul interzis, pentru noi demnitatea neîmblânzită. Pentru noi – nimic.

Aici ai textul integral al manifestului zapatist. Mă minunez, căci îmi dau seama că l-am auzit de mii de ori fără ca să știu că este vorba de cuvintele lui Subcomandante Marcos. Manu Chao al nostru trebuie ascultat cu urechea ciulită.

P.S. Din dicțîonar:

Subcomandante Marcos

Se crede că este vorba, totuși, despre Rafael Sebastián Guillén Vicente, fost profesor la Universitatea Națională Autonomă a Mexicului. În 1983 a fost radicalizat de masacrul de la Tlatelolco, a părăsit universitatea, familia și a devenit liderul unei mișcări indigene de guerillă în jungla din Chiapas, în sudul Mexicului. Un revoluționar de tentă anarhistă, scriitor inteligent, interlocutor de la egal la egal cu Márguez. Este autorul unei cărți pentru copii care promovează diversitatea culturală – La Historia de los Colores, care cât pe ce să beneficieze de un grant american pentru editarea ei în SUA, retras „la timp” din motive politice. Consideră că ne alfăm în plină desfășurare a celui de-al patrulea război mondial (al treilea fiind cel rece) dintre corporațiile financiare internaționale.

Armata Zapatistă de Eliberare Națională

Organizație fondată în 1994, sincronă cu crearea blocului NAFTA. Militează, din câte cunosc, pașnic, pentru recunoașterea drepturilor și autonomiei populației indigene din sudul Mexicului. Mă miră cum reușesc să fie eficienți și non-violenți în același timp. Apropos, perspectiva zapatistă asupra războiului cu traficanții de droguri din jugla lacadoniană e următoarea: inițial aceștea au fost tolerați sau chiar „plantați” în junglă de către „guvernul cel rău”, care ar fi fost îndreptățit să organizeze ulterior o operațiune de „purificare” a junglei de narcobaroni, „prihvatizând”, în paralel, terenuri. Desigur, nu asta se spune în buletinele de noutăți, dar e bine să cunoaștem că există și un punct alternativ de vedere asupra celor întâmplate.

Socialismul libertarian

O ramură a marxismului, înrudit cu anarho-sindicalismului. Conștient de pericolul totalitarismului asociat mișcării comuniste, socialismul libertarian promovează ideea unei democrații grassroots, bazată pe rolul sindicatelor și intervență minimă din partea statului. Sub acest aspect se apropie in extremis de liberalismul lui laissez faire, cu diferența că nu motivul egoist este pus în capul mesei, ci capacitatea oamenilor de a-și auto-organiza munca în beneficiul comunității. Paradoxal, dar există exemple când asta a funcționat, cum ar fi în kibbutz. Cel mai cunoscut exponent al socialismului libertarian este Noam Chomsky.

De ce toate astea? Fiindcă sunt de acord cu Žižek că ceea ce avem nu merge, de unde și obligația morală să scrutăm orizontul în speranța unei variante mai bune. Și fiindcă sunt fanul oficial al lui Manu Chao.

Tags: , , , , ,

7 Responses to “Manifestul zapatist”

  1. mihnea says:

    Super postul asta, ma gandeam si eu sa scriu acum ceva saptamani despre Manu Chao plecand de la interviul asta pe care ti-l recomand daca vrei sa mai afli cateva chestii in plus despre Manu. Te referi la interludiul asta nu? El Sup chiar are o carte scrisa impreuna cu Chomsky si chiar si cu Stiglitz.

  2. Zenu says:

    Mersi pentru add-on. Bine zis: “a star who carries his own bags“.

    E de privit şi documentarul “A Place Called Chiapas”:

  3. mihnea says:

    Da, il stiu. Foarte interesant pentru cineva care vrea sa afle mai multe despre situatia reala din zona aia.

  4. Victoria* says:

    Mie-mi place Me gustas tu, Je ne t’aime plus, j’ai besoin de la lune, Bongo Bog etc.
    de fapt imi place mult toata muzica pe care o face Manu

  5. Victoria* says:

    wow wow, sunt incantata 🙂