March 16, 2010 13

Saga despre politicieni și politică

By in legi

Frustrat? Deziluzionat? Nici nu mai știu. Las o serie de handicapuri pe seama guvernării de coaliție, a cărei modus vivendi pare să fie certurile mărunte despre fotolii, portofolii, secrete și secretare. Nici nu-mi imaginam că va fi foarte diferit, deși rămâneam de fiecare dată surprins, căci opțiunea de compromis, convenabilă pentru toți membrii coaliției de guvernare, nu era nicicacum un mission impossible. Impresie valabilă până în momentul epifanic când ni-a fost servit acest măr al discordiei care se numește Alegerile Anticipate.

Aici trebuie să recunosc că pe parcursul ultimelor zile aud opinii tot mai divergente vis-à-vis de calitatea democratizării subite. Curcubeul de opinii tinde să se coaguleze în jurul următorilor poli:

Polul 1. Eșec și dezastru. Nici măcar comuniștii nu au făcut jocul duplicitar de-a democrația, căci ar fi putut și ei să schimbe Constituția atunci când le pica mai bine, dar nu au făcut-o. Modificarea Constituției este un tabu, încălcarea căruia este admisă într-o singură privință – schimbarea modalității de alegere a Președintelui. Acest lucru îl constată și Comisia de la Veneția: redacția actuală permite perpetuarea la nesfârșit a anticipatelor, prin urmare un amendament în această privință este indicat. Așa sau altfel, schimbarea regulilor de joc asociată metamorfozei constituționale, impune anularea rezultatelor anterioare – alegeri anticipate urmează să aibă loc oricum.

Polul 2. Guvernarea trebuie să rămână în picioare și punctum. În aprilie 2009 s-a produs o Revoluție care a răsturnat dictatura comunistă. Revoluția trebuie consolidată; dacă cedăm acum, cine știe când vom mai avea șansa să ne descotorosim de „comunism”. Acum suntem fragili căci victoria a fost la limită și nu ne putem permite luxul/riscul de a merge în anticipate, căci nu ne-am „decomunizat” suficient încă. Victoriile care se contabilizează de obicei la acest capitol sunt: presa liberă, relațiile amicale cu România și traversarea frontierei în timp record (persoane fizice).

Mă înclin spre primul pol deși caut să nu intru în panică. Deocamdată reușesc.

Să le lămurim rând pe rând. Reiau succint avizul Comisiei de la Veneția:

  • E nevoie să modificăm Constituția? Da, căci altfel criza politică se poate perpetua la nesfârșit (alegeri parlamentare – OK – alegeri președințiale – eșec – alegeri parlamentare – OK – alegere președințiale – eșec în perioadă)
  • E nevoie să se dizolve Parlamentul? Da, căci și-a pierdut validitatea odată cu eșecul de a alege șeful statului.
  • Când? La un an de la dizolvarea precedentului. Adică din 16 iulie.

Prin urmare, evitarea alegerilor parlamentare în anul curent (sau următorul, sau următorii trei) poate fi realizată cu o singură condiție: poporul (suveran) este întrebat expres în cadrul unui referendum dacă e OK ca guvernarea actuală să mai rămână la putere până la alegerile locale din 2012 sau cele naționale din 2013 (căci v-ați săturat de atâtea alegeri, nu-i așa?), iar răspunsul poporului este cel corect. Mă întreb nitam-nisam ce-ar urma să se întâmple dacă poporul ar da răspunsul eronat, adică nu, nu e OK, dar se pare că guvernarea e sigură, bine-mersi, de puterea sa de convingere.

Puteți spune orice, dar chiar nu e OK să întinzi așa o cursă poporului. Bineînțeles, poporul e suveran și s-ar putea să abiliteze guvernarea să rămână pe post atâta cât aceasta își dorește. Mai ales dacă cei care pun întrebarea se pricep la a o pune. Înseamnă aceasta democrație? Înseamnă democrație să respecți regulile de joc atunci când ele îți sunt favorabile și să o faci pe niznaiul atunci când ele îți stau pe gât?

Nu intru în panică căci, deocamdată, guvernul Filat mă asigură că decizia alianței va fi condiționată de avizul pozitiv al experților străini. Sper că e vorba de experții din Comisia de la Veneția, căci dacă e vorba despre cei din Senatul României, atunci e clar că recomandarea va fi în funcție de calculul matematic: dacă învingeți – e bine; dacă nu – nu e bine. Deși, sincer să fiu, această tactică mi se pare a fi un subterfugiu. Lucrurile par să stea în felul următor: există forțe în interiorul alianței care nu se pot împăca cu gândul că vor pierde numărul de mandate (PL și AMN); există alte forțe cărora le vine greu să-i convingă pe primii că nu prea au de unde alege (PD și PLDM) și, prin urmare, decid solomonic să le acorde șansa să o dea în bară independent, ca apoi să le spună: ați văzut? am încercat, dar dacă nu e voie, nu e voie.

E posibil ca în alte circumstanțe să mă fi înclinat spre polul secund. Cel cu punctum. Dar îmi este cu neputință, căci victoriile contabilizate până în prezent mi se par minuscule în comparație cu amplitudinea visului trăit în aprilie 2009. Căci tinerii care au produs Revoluția nu au vrut să schimbe un voronin românofob pe unul românofil. Cel puțin nu cei din PMAN. Ei au vrut o schimbare veritabilă. Cum ar fi combaterea cartelurilor și monopolurilor. Cum ar fi eliminarea corupției din justiție. Cum ar fi penalizarea incompetenței în administrația publică. Cum ar fi libertatea de circulație pe mapamond. Sorry că mă exprim sofisticat. Așa suntem, sofisticați.

Prin urmare, să se încerce modificarea Constituției în Parlament. N-avem cu să știm aprioric că comuniștii (scuzați cacofonia inevitabilă) vor vota împotrivă. Dar dacă, totuși o fac și, în consecință, mă chemați la referendum privind modificarea Constituției să știți că vin cu o condiție – să fie o singură întrebare, dacă e OK sau nu ca șeful statului să fie ales cu simpla majoritate de voturi. Și e OK. Cum e OK să se meargă în anticipate dacă așa cer regulile de joc.

Tags: , , ,

13 Responses to “Saga despre politicieni și politică”

  1. nu cred ca ar trebui sa tremuram de frica anticipatelor: ele sunt o procedura de rutina, un mecanism normal si firesc prin care are loc rotatia permanenta a elitelor si intereselor politice…cu atat mai mult, in numele acestor anticipate, sa toleram incalcari ale unor legi si interpretari abuzive ale normelor constitutionale…e cu tais dublu: pe de o parte, forta precedentului, pe de alta parte, sensul justitiei este neglijat…de ce se teme guvernarea actuala de anticipate? ca n-au reusit sa faca aproape nimic? ca Chirtoaca nu a asfaltat macar un petic de drum, nu a reformat Termocomul asa cum a promis si nu a solutuonat problema transportului urban? sau ca Ghimpu s-a indragostit de fotoliul de presedinte interimar? ca Constitutia trebuie modificata, e una, si sunt de acord, dar ca trebuie sa se faca pe indelete, chibzuit si cu argumente e altceva…ma mir ca inca AIE nu a prezentat opiniei publice macar un maculator al acestui nou document fundamental…imi amintesc ca un disident polonez, intrebat fiind, ce faceau ei in opozitie, pe timpul socialismului, a raspuns: elaboram legi si proiecte pentru vremea cand o sa venim la putere… unde-s legile si proiectele din sertar, altfel zis temele de acasa ale fostei opozitii?

    • Zenu says:

      Totalmente de acord. În plus, afirmația cum că poporul nu e încă „gata”, după 8 ani de guvernare comunistă și mai puțin de un an de guvernare liberală mi se pare de-a dreptul jignitor. Adică, poporul a fost suficient de „gata” pe 29 iulie? Prin urmare, dacă socoteala voturilor potențiale iese cu minus, asta nu se mai poate pune în seama comuniștilor. Să se producă reformele întârziate și atunci anticipatele vor ieși OK, zic io.

  2. uf, ai lovit in tinta: infantilizarea retorica a electoratului, practicata de gulerasele albe din AIE – poporul treaz si matur, ala care i-a rasturnat pe comunisti si nu le-a dat voturi, cica azi nu ar fi suficient de “teafar” pentru un referendum…adica, peste noapte a re-devenit din copilul pe care niste “rosii” incercau sa-l creasca…cum ar veni, continuitatea politicilor si practicilor mai presus de identitatea ideologica…

  3. Marian says:

    Parerea mea e ca este foarte usor sa te dai cu opinia, mai ales pe teme politice: ca acela ii prost, ca celalalt e corupt, ca asta nu face nimic s.a.m.d. Iata vorbiti de revolutia din aprilie 2009 de parca asta a fost mare revolutie, ce aiureli. S-au adunat vreo 30 de mii de copii dupa care au aparut si idiotii care au inceput sa arunce pietre si s-o facut o incaierare. Nimic mai mult… iata adevarata revolutie a fost cand cu sutele s-au inceput arestarile si tortura, deja la asta nu s-a mai putut inchide ochii.

    De ce sa comparam adunatura din Aprilie cu Marea Adunare Nationala, unde intradevar s-a facut o revolutie. Si ce s-a intamplat dupa asta?!?! Suntm chiar noi martori caci traim in rahatul lasat de primele guvernari de prin anii ’90.

    Deci eu propun in loc de critica sa veniti cu strategii si cu propuneri concrete cum de iesit din criza, iata asta ar fi cred ca mai binevenit.

  4. Vladimir B. says:

    Da este uşor, şi TREBUIE să te dai cu părerea atunci cînd eşti în afara Puterii, cînd nu ai tangenţe cu ea! Este igienic şi necesar. Puterea trebuie criticată, ţinută pe jar, perpelită şi mereu usturioată, luată în şuturi! Cel puţin metaforic. Strategiile nu trebuie să le facem noi, ci ei, adică cei de la guvernare, ministere, departamente, direcţii etc. Pentru mine personal nu există dihotomia: regimul Voronin vs. regimul Ghimpu&Filat, ci există o bună sau o proastă gestionare a treburilor statului! Ambele în opinia mea, gestionează şi au făcut-o prost. Catastrofal, iar neîncrederea aceasta vine din incompetenţă, clientelism, nepotism, trafic de influenţă şi…”moldovenism”! Da, mai presus de celelalte, răul major pentru Moldova este anume…”moldovenism”-ul! Căci această “doktrină” face să împărţim lumea în “moldoveni”, şi restul…e ca şi cum ai spune că noi suntem oameni, restul — pitecantropi. Da, ştiu, spun lucruri dure, bolovănoase, nu am chef să le nuanţez, căci aşa le simt. Atîta vreme cît ne vom complace în “moldovenism” de cavernă — nu vom creşte, nu ne vom dezvolta!

    • Zenu says:

      La o adică, e mai uşor să taci – nu cere niciun efort. Numai că această tăcere termină prin a fi prea costisitoare în final.

  5. Zenu says:

    Bine aşa. http://timpul.md/article/2010/03/17/7422

    Deşi, atenţie – nu e cazul să amalgamăm alegerile naţionale cu cele locale căci pe durata lor, guvernarea va fi totalmente disfuncţională.

  6. VICTOR says:

    ce a fost pe 7 aprilie……vom vedea dupa ce Comisia creata in acest sens isi va prezenta Raportul.
    Da, a fost o revolutie, comunistii altfel nu pleaca niciodata de la guvernare. S-a manipulat, jefuit, maltratat, kidanit, mintit, injosit, stricat, furat, santajat, negociat votul de aur, cu sanse minime am reusit sa avem o guvernare democratica. Din start era clar ca vor fi polemici in AIE, se guverneaza de azi pe miine, care pe care il va intrece si duce n eroare, dar tara se scutura de comunism si sansele ca sa revina la guvernarii sint minime -pcrm.
    Acuma conteaza sa se faca totul corect si legal. Alegerile sint inevitabile, orice s-ar zice.

    • Zenu says:

      …Inevitabile -da, iar, în condițiile crizei constituționale actuale, chiar dezirabile. Lucrul pe care mi-l doresc în acest moment este un guvern funcțional cu un mandat de 4 ani. Numai modificarea art.78 și alegerile anticipate (cu cât mai devreme cu atât mai bine) pot produce acest rezultat. Ditto.

  7. Sunt de acord cu tine. Articolul de alegere al presedintelui ar cam trebui revizuit. Dar ma tot framanta o problema: Daca se schimba numarul deputatilor de care este nevoie pentru alegerea presedintelui de la 61 la 51, atunci ma tot intreb care este sensul sa avem un presedinte care este ales de simpla majoritate de parlament? In cazul asta, lichidam functia, si ramanem cu prim-ministru, si la revedere.

    Totusi era o oarecare logica sa fie ales acest Garant al Constitutiei (cred ca Ghimpu era absent de la lectia ceea) sa fie votat de un parlament care sa faca un compromis, teoretic dupa dezbateri profunde, si sa aleaga un presedinte intr-adevar reprezentativ. Dar daca il facem un simplu pion al legislativului – si asa presedintele oficial nu prea are putere in Moldova – atunci pentru ce ne trebuie presedinte? Deja daca alegem presedintele direct, si mai separam Oleaca puterea in stat, e altceva.

    Interesant blog. Sunt curios cand gasesti timp sa citesti? Oricum, bravo!