April 1, 2009 Off

Între Gogol şi Google

By in eseuri

Nu este o glumă, deşi este oarecum ironic ca ziua de naştere a marelui scriitor ucrainean Nicolai Gogol (sau Mykola Hohol) să coincidă cu ziua glumelor. Într-adevăr, cu 200 de ani în urmă descendentul şleahtăi poloneze, Gogol-Yanovsky, se naşte în satul Velyki Soročynci situat de cealaltă parte a râului Nipru. Un eveniment care poate că ar fi trecut neobservat în Lumea Largă dacă “gnomul enigmatic” (cum era poreclit în şcoală) nu ar fi manifestat un interes viu pentru arta scrierii.

Prima încercare este o poemă în stilul romanticilor germani. Este ridiculizată de critici, astfel încât totul se termină cu faptul că Gogol procură toate exemplarele editate şi le arde pe foc. Cu un secol mai târziu, un alt scriitor originar din Ucraina şi admirator al lui Gogol, Mihail Bulgakov va afirma că manuscrisele nu ard.

Ba ard şi încă cum! Numai că la Gogol această ardere este, totuşi, productivă. S-ar zice că e important să punem capac la eşecuri pentru ca să reuşim să mergem înainte. Gogol a reuşit.

Datorită lui Leonid Parfenov, care ne-a bucurat şi mai înainte cu seriale documentare excelente (Namedni, Puşkin), zilele trecute s-au transformat pentru mine într-un ştiaţi-oare-că, fapt ce numai a sporit admiraţia mea faţă de marele prozator.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=qTd5fyfd8-U]

Gogol a fost străin în Rusia (în pofida prieteniei cu Puşkin), străin la Paris (în pofida prieteniei cu Adam Mickiewicz) şi… străin pentru epoca în care a activat. Numai în Roma, Nicolo Gogol s-a simţit ca acasă. În Roma s-a lăsat cucerit de bucătăria italiană pe care a încercat (fără succes) să o naturalizeze în capitala Imperiului Rus. În Roma a scris mai bine decât în patrie, găsind puteri să conceapă Sufletele moarte a căror punct de referinţă a fost Divina Comedie a marelui Dante.

Sfârşit faustian: după ce anunţă terminarea celei de-a doua părţi din Sufletele moarte, la 24 februarie 1852 Gogol pune pe foc o mare parte din manuscrise. Ce conţineau acele pagini rămâne a fi un mare mister, cert este că partea a doua din Sufletele moarte nu s-a mai găsit, iar în nouă zile după nefericitul incident, Nikolai Gogol pleacă şi el în nefiinţă.

Un scriitor de geniu care a anticipat realismul magic înainte să se nască columbianul Marquez,  dăruind lumii (pe lângă Sufletele moarte) capodopere ale prozei scurte: Nasul, Mantaua, Serile de la Dikanka… La 200 de ani de la naşterea scriitorului Google i-a consacrat un doodle într-un stil sută la sută gogolian.

 

La mulţi ani, Gogol!

Tags:

Comments are closed.