March 27, 2011 2

Wall Street. Moldova

By in idei

Săpăm mai departe în căutarea visului moldovenesc. Lui Vitalie Sprânceană îi pare bine că discuția a deraiat într-o sferă mai pragmatică – agricultura, amărăștenii, dar eu sunt încăpățânat. Continuu să sap.

Sondajul improvizat pe facebook la cât de auiurit pare, tot scoate în evidență un sâmbure de adevăr:

  1. Moldovenii vor marfă (aha, deci există clasa medie?, cel puțin pe facebook) și
  2. Moldovenii își văd destinul împlinit în altă parte, prin spanii/italii/portugalii.

Mda… emigrația nu e notă de trecere pentru clasa politică. Acuma e irelevant câți vor să plece na samom dele. Important e că dispoziția e proastă. O discuție interesantă la acest subiect a fost lansată recent pe snob.ru. Printre motivele lui „e timpul s-o ștergem de-aici” (de la ei, din Rusia) se numără supărarea, oboseala, incapacitatea de a imagina o reușită în propria țară, disperarea. Nu greșim amarnic dacă extrapolăm parte din concluziile generate la ei pentru Mesopotamia noastră.

Încă o vorbă despre visul american și închid subiectul. Am vizionat recent un film standard – Morning Glory (2001). Exact. Se îmtâmplă să cad uneori în păcatul vizionării filmelor „normale”. Deci ce e standard în acest film. Eroina e o optimistă incorigibilă, o dă în bară, însă crede neștirbit în faptul că poate face munte și punte ca să-și împlinească visul. Are un job: să genereze audiență la o emisiune matinală genu „Deșteptarea” noastră. Motivarea echipei, asumarea riscului, multă transpirație – sunt ingrediendele tradiționale ale succesului. În mod previzibil îi reușește totul. Primește o ofertă mult-râvinită de la o mare corporație pe care, evident, o refuză, căci între timp s-au stabilit relații umane și angajamente etice față de echipa condusă.

Ăsta-i un studiu de caz al visului american. Cine muncește mult, obține ceea ce dorește. Mulți sunt de opinie că alte visuri nici nu există. Orice vis e sau american sau nu e vis.

Numai că există probleme și americanii știu lucrul ăsta foarte bine. Reversul acestei mâncărimi care te pune pe jar este orbirea. Visul poate devini obsesie. Un mare american, Herman Melville a scris despre un căpitan care și-a sacrificat echipajul fiindcă ținea morțiș să înfrunte balena albastră. Shit happens.

Dar să revenim la disperarea noastră cea de toate zilele.

Nu e bine că modelul autohton al reușitei în afaceri se asociază cu oligarhii. Vrei să faci afaceri, fă-le! Asta îmi doresc să zică guvernanții poporului. Și să le ofere instrumente.

Am atins în discuția lansată în jurul visului moldovenesc, problema monopolurilor. După mine această problemă merge mână în mână cu deficiențele în circulația capitalului. Sub capacul de sticlă capitalul circulă într-o singură direcție. Economiile provenite din remitențe sunt jăcmănite de sistemul bancar care investesc în numele nostru într-un pumn de afaceri. Care aparțin la cei câțiva acționari ai Tărâmului Mioritic.

Alte variante nu-s. N-avem bursă de valori care mi-ar permite să fiu acționar pe cont propriu. N-avem tranzacții în timp real. Unde-s rapoartele financiare ale companiilor listate? Cui aparțin toate aceste active?

Diagnosticul trist este că pe piața de capital lipsește transparență. Eu vreau un Wall Street moldovenesc. Nu ca cel care a dat-o în bară în SUA. Vreau unul decent, care să-mi permită să fiu propriul meu stăpân. Să aleg în ce să investesc. Să vânez istorii de succes. Să văd ce se îmtâmplă cu banii mei.

Iac-așa un vis. Facem?

Tags: , , , , , , , ,

2 Responses to “Wall Street. Moldova”

  1. iaca, chiar sunt curios sa aflu cum ar arata un Wall Street etic si decent…

    • Zenu says:

      Zidul scepticismului. 🙂 Iaca încerc:

      Wall Street e pentru mine bursa. Una la care poți face rost de capital, împrumutându-te de la oameni în condițiile când te supui anumitor reguli. Reguli? Situații financiare prezentate conform standardelor de contabilitate, prospect care conține pronosticul fluxului de numerar, etc.

      Asta în privința definițiilor. Acum descriu situațiunea:

      1. Fără bursă. Gheorghe are nevoie de 1 ban ca să deschidă o librărie nouă. El nu știe că Vitalie are un ban de investit. Întreabă prin vecini. Îi dă Jora în schimbul la 2 bani care-i va întoarce Gheorghe peste un an. Bani împrumutați de la Vasile pentru 1.5 bani. Pe care ăla i-a luat de la Grișa pentru 1.25 bani. Pe care Grișa i-a luat de la Vitalie pentru 1.1 ban.

      2. Cu bursă. Gheorghe anunță lumea că are nevoie de 1 ban. Vitalie anunță lumea că are un ban de dat. Se tocmesc la 1.5 bani peste un an. Gheorghe fericit, Vitalie fericit. Jora și cu Grișa treabă n-au, dar nici nu le trebuie, nu?

      Pentru mine ăsta-i Wall Streetul: posibilitatea să finanțezi o afacere la prețul optimal în cel mai scurt timp. Banul face un pas în loc să facă 4. E o scurtătură. Desigur, poți reproduce același lucru prin bancă. Numai că banca e o instituție serioasă care ia scump pentru intermediere. Fiindcă are cerințe de capital, acționari, poziție valutară, etc. Și în fond, de ce să nu fie o alternativă băncilor?