March 25, 2011 16

Visul Moldovenesc Reloaded

By in idei

Am pornit despre sărăcie și am terminat cu visul. Semn rău. Sau nu?

În fond, ce înseamnă om sărac? După cum mi-a comentat Fata cu Ceaiul e suficient să faci o călătorie cu autobusul ca să înțelegi cine sunt ei. Ei nu arată bine. E clar că ei au nevoie de protecție. Hamalii care trag greul la propriu de la 10 ani. Bătrânele care vând cărți vechi ca să-și cumpere o bucată de pâine, căci tare le mai este foame. Cei care au încă putere visează să emigreze. Cei care nu mai au visează odihna veșnică. Ei sunt prea mândri ca să cerșească. Inclusiv de la guvern.

Hotarul de 945 de lei care împarte lumea în săraci și ne-săraci este efemer. Sărăcia e o chestie subiectivă. Și-n America există săraci. Cu 1000 de dolari. Cel care conduce o Dacia este sărac în comparație cu cel din Lexus, dar pentru unul care merge pe jos poate că și Dacia e un vis intangibil.

Well, iată-ne ajunși și la vise. În cele din urmă o Strategie de Reducere a Sărăciei îi vizează pe toți. Toți vor o viață mai bună. Toți vor ca visele lor să devină realitate.

Mai în glumă, mai în serios, în vara lui 2009 am încercat să identific care este visul moldovenilor – The Moldovan Dream. Din păcate, blogul migrând, sondajul s-a șters, dar țin minte morala: visul moldoveanului este să fie lăsat în pace. Nici cana cu apă, nici capra vecinului nu întrece nepăsarea moldovenească. Pace să fie, da mai încolo de-amu cum o fi… Poate o fi fost o cumpănă a momentului, poate că acum avem curajul să visăm o viață mai bună?

În contextul discuției despre Noul SND mi se par relevante următoarele întrebări:

  1. Cum au reușit koreenii fără bariere tarifare și netarifare să educe consumul naționalist?
  2. Cum a reușit Lee Kuan Yew să-i convingă pe singaporezi să construiască societatea viitorului?
  3. Cum au reușit irlandezii să-i întoarcă pe migranți acasă și încă și cu investiții?

Pur și simplu mii interesant: oare care-i „fișca” moldovenilor?

Tags: , , ,

16 Responses to “Visul Moldovenesc Reloaded”

  1. cauti esente…acolo unde nu-s…pentru ca nu exista vreo constructie ideologica imemoriala fixa ce s-ar numi vis moldovenesc si care ar dainui peste veacuri…”inspiratia americana” pe care o aruncam peste varii realitati autohtone e si ea de prisos: SUA au fost de la inceput un proiect ideologic, construit “rational”, pe principii contractuale…cu Moldova lucrurile-s altele…
    “visul moldovenesc” de la o vreme e supravietuire, intai (asta-i definite formala, de forma, nu si de continut)…apoi el sufera atatea influente pe cate le sufera restul societatii inclusiv “elitele” si restul “spumei”…mania pentru Opel Vectra si italia printre multi si prosti are un echivalent perfect in dorinta de a o rupe cu o conferinta inventata in grecia sau de a avea ultimul Ipad, zarita printre “creme”…
    ma tem ca topicul sa nu ia directia pe care a pornit-o pe facebook: o adunatura de stereotipuri urbane despre restul tarii ca “tarani” ce abia viseaza sa fuga in Italia (uitand de faptul ca nimeni nu fuge de viata buna, si fug si urbanii), Opel Vectra si tot asa… pericolul e ca discutia sa nu se transforme in inca un prilej ca noi, cei educati, cu job si salar bun, sa mai facem haz de necaz pe seama unor amarasteni…
    p.s. Sorine, de ce n-ai pune un buton care ar abona comentatorii la posturile pe care le comenteaza, ca sa putem urmari discutiile…

    • Zenu says:

      Ei… dincolo pe fb nu e discuție. Dar sunt curios ce o să iasă din sondaj. Rezultatele tot sunt cumva interpretabile. Pe mine iată ce mă interesează, Vitalie:

      În anii 60, 70 Koreea de Sud era o țară plină de amărășteni. Cu toate acestea cumva s-a putut să li se comunice oamenilor că e bine să consume produse coreene, căci în felul ăsta, se oferă un job unui frate coreean. Automobil? Păi să fie coreean. Votcă? Coreeană să fie. Fumezi? Ia-ți țigări coreene. Eu nu zic că anume calea asta e bună, dar mă gândesc că a fost un ceva comunicat de guverne sau primi-miniștri care a pus societatea pe jar. Și toți au început să miște organizat din coate din convingerea că ceva bun îi așteaptă în final. Și în mare măsură au reușit această performanță. După cum corect ai observat, preocuparea moldovenilor este supraviețuirea. Trăiesc bieții oameni de azi pe mâine. Dar pentru ca să-ți pese de mâine, trebuie să vrei ceva mai mult? O siguranță că toate astea nu-s de florile mărului și că ceva bun o să iasă. Nu ca la coreeni. Mai bun.

      Deh, Singapore e într-un loc binecuvântat să fie prosper, iar irlandezii și-au făcut averile oriunde numai nu în Irlanda după care au socotit de cuviință să se întoarcă cu capital acasă. Și ăsta pentru noi e best case scenario.

      P.S. Bună sugestia pentru abonarea la comentarii, tre să mă lămuresc cum fac asta. Chiar amu.

    • Zenu says:

      Uite, am băgat un „follow me”. Să vedem dacă funcționează.

  2. Dumitru says:

    Visul Modovei este integrarea in Uniunea Europeana. E un vis frumos si pragmatic in jurul caruia poti uni pe toti din tara. Romania nu mai are acest vis. Noi suntem “norocosi” inca sa-l avem!

    Despre intrebarile din tari exotice din Asia in contextul SND — cred ca nu e esential “ce” au facut anume, dar cum au format echipa de leadership care au beneficiat de oportunitatile tarii. Contextul tarilor asiatice e totalmente diferit decat cel al Moldovei acum; ei au avut o echipa de lideri care au luat deciziile bune; oare Moldova poate face o asa echipa?

  3. Amaranta says:

    Visul cu UE nu e cel mai bun exemplu. Moldovenii vor peste hotare. La munca. Fara vize. De asta vor integrare. Mai multe despre UE ei nu stiu. Iar in conditiile in care Ro a inceput sa ofere cetatenie in decurs de 9 luni, trebuie doar sa-ti fie lene sa depui actele ca sa nu obtii, si visul cu UE nu va mai trebui nimanui.
    Un fel de gandire alternativa. Daca nu merge tara spre UE, se duce cetateanul pe alte cai.
    In plus, despre care motivare poate fi vorba, cand asistam la clounade zi de zi? La noi e important sa te tii bine in fotoliu, sa demonstrezi celorlalti ca cel din postul alaturat e un prost, sa-i pui bete in roate cand vrea sa faca ceva. Sa ai planuri multe, apoi sa renunti la ele, pentru ca au fost facute de altii, sa faci reforme in justitie, iar si iar, si la aceeasi tema. Din pacate, avem o clasa politica focusata pe putere si nu pe manuirea acesteia. Si oamenii sunt dezamagiti. Si vor sa fie lasati in pace. S-au saturat de isterii.

    • Zenu says:

      Of… Ai dreptate. Din păcate.

    • Dumitru says:

      mda, madrizen cauta chestii socante si frumoase.. nu pragmatice si simple. frumosul e deseori simplu! hai la un ceai daca vrei sa mai discutam.

      • Zenu says:

        Păi pe alea pragmatice și simple eu deja le am la mână. Da mă gândesc tot timpul că poate e loc și pentru altceva. Apropo, mersi pentru comentarii – țin cont. Oricum tot asta e un gen de brainstorming util până la lansarea lui SND2.0. 🙂

  4. Amaranta says:

    Si tu, Madrizene, zici de consum al produselor autohtone. Ce sa consumi? Tigari Doina, ok, vin ca avem o gramada, haine de la Ionel si Iuvas si mai ce? Partea cea mai considerabila a bugetului vine din veniturile vamii, iar persoanele juridice au contribuit cu 300 mln lei la buget.
    Noi vb de subventionare a agriculturii si micului business, iar asta ramane doar pe hartie. Cate companii mici au fost ajutate de stat sa se ridice pe picioare?

    • Zenu says:

      Lasă că substituirea importulurilor la coreeni a fost adusă doar ca exemplu. A cum poți reuși să convingi multă lume să-și schimbe mentalitatea spre binele lor. Acum suntem croiți altfel. În epoca interentului când comerțul migrează spre online iar să consumi marfă produsă în Thailanda, Brazilia, Norvegia sau Africa de Sud nu mai e exotic, nici nu zic că ar fi o cale să producem tot la noi acasă. Numai că lumea s-a prins. Întrebarea mea era: noi cu ce ne prindem?

      O idee mai recentă, care a prins în Marea Britanie este cea de Big Society. Un fel de guvernare participativă ad extremis. O ideologie care vine să înlocuiască middle class-ul și dihotomia tradițională dintre whigs & tories.

  5. curios…cum vine vorba de succese economice, Coreea de Sud, Chile si alte cazuri de “succes” sunt scoase in evidenta…e adevarat ce zici tu despre miracolul coreean, doar ca el are si alte variabile, de care politicul trebuie sa tina cont…si noi la fel, in discutiile noastre ar trebui sa evitam slabiciunea logica de a gandi economia economic, adica in afara altor circuite – militare, politice care o influenteaza in mare masura…or, povestea miracolului politic sud-coreean are si niste parti politico-militare umbroase, chiar urate: niscaiva dictatura – Park Chung-hee, Chun Doo-hwan nu sunt doar “manageri eficienti” ci si dictatori cu tare mult sange pe maini (ultimul chiar fusese condamnat la moarte de guvernul democratic pentru “merite”, drept ca a fost iertat); la asta se adauga o prezenta militara americana substantiala dublata de asistenta logistica, financiara…e razboi+dictatura+abuz un pret rezonabil pentru cresterea economica? eu zic ca nu…ar mai fi si conjunctura specifica a epocii si interesele americane semnificative in zona si o caruta de alti factori pe care noi, cum se cuvine, ii evitam…
    despre “made in Moldova” se vorbeste de ani de zile…si-i tot vorba goala. pentru ca, aici prietenii concurentei libere ar trebui sa se enerveze, “made in Moldova” trebuie protejata…de la maioneza produca in Orhei sau la Alimcom, “ucisa” de produsele echivalente produse in Ucraina, aduse la preturi mult mai mici, de la rosiile din Ialoveni inghesuite de produsul similar adus din Turcia – e o intreaga poveste a incapacitatii statului de a proteja o economie locala…SUA subsidiaza productia de porumb, Europa – aproape intreaga agricultura, noi, fiind mai catolici decat papa, nu dam decat 1 dolar la hectar agricultorilor, am cam distrus productia agricola autohtona precum si tesutul social pe care aceasta il alimenta (pentru ca n-am priceput ca inainte de a fi economica, economia este si sociala, adica produce legaturi intre oameni, comunitati)…

    • Zenu says:

      Agricultura zici… nu știu… Tre de înțeles că pe măsură ce productivitatea în agricultură va crește, vor fi necesari tot mai puțini fermieri. Mare parte din ei deja au migrat – spre orașe sau italii/portugalii. Mă întreb în ce măsură subvenționarea agriculturii ne plasează împotriva curentului. Încercăm să ne opunem unui trend care se va produce oricum. Dacă o dăm în bară – e un value loss. Complicată chestie… Deci las portița asta deschisă – poate mai vin idei.

      Altceva ce mă întreb: poate un Wall Street moldovenesc? Bănci, care parazitează transferurile internaționale avem, bogdaproste. Ce nu se întâmplă este circulația capitalului. Nu avem o bursă decentă. Nici măcar una de mărfuri.

  6. care-i curentul dominant? nesubventionarea? pai, toata lumea face asta…mai ales in zona produselor strategice…SUA subsidiaza 1/3 din costul porumbului, pentru ca-i aliment strategic, materie prima pentru o serie de industrii alimentare si chimice… in cifre subventiile americane ies la 200 mlrd dolari. UE, prin CAP da si ea multi bani fermierilor europeni – cam 1/2 din buget, adica vreo 50 mlrd euro…si noi, apu noi nu subsidiem ca suntem tare free-market driven (atat sub “comunisti” cat si sub “democrati-liberali”), ceea ce inseamna ca strugurii Lidia sunt cumparati toamna pe nimic, adica cu 70 bani kilogramul, rosiile moldovenesti costa un sac de bani si carnea autohtona e si ea la preturi astronomice…rezultat: importam struguri pentru a satisface consumul curent, rosii si carne americana (subsidiata indirect, pentru ca gainile-s hranite cu porumb sau derivate din porum care-is subsidiat)…
    pana aici majoritatea tarilor “dezvoltate” sprijina direct sau indirect (preturi minime garantate, facilitati, subsidii) agricultura, pentru ca-i sector strategic si capricios – nu poti controla vantul, seceta, cutremurul, tsunami si restul…noi, cu credinta in concurenta “libera” suntem cu toate la pamant si inca ne mai miram da poate sa incepem sa subventionam, a?
    “migratia fermierilor” de care vorbesti e un fenomen tragic…pentru ca n-a fost si nu e migratie, ci fuga…e murire de foame in mijlocul araturii, e indivizi care ar vrea, dar nu pot, pentru ca privatizarile dubioase ale tehnici agricole au boierit pe unii si i-au saracit pe altii, pentru c ajocul de-a programul national Pamant a peticit pamanturile agricole si face utilizarea tehnicii nerentabila…
    eu as merge mai departe…si as interoga insasi filososia de piata care a generat realitatea pe care o avem: am vrut piata libera agricola, supusa doar concurentei…o avem..cu agricultura noastra la pamant…cu importuri la toate produsele…cu satele si orasele golite…cu noii fermieri traind pe granturi straine mai mult decat pe rezultatele agricole…mai are rost sa fim mai credinciosi decat patriarhul? eu as zice ca nu…ca-i necesar ceva interventionism, niscaiva protectionism bine plasat, colea subsidii pentru unele produse agricole – cartofi, struguri, grau…ca-i jale: satul, care hranea anterior orasul, acum nu se mai hraneste pe sine

  7. […] Hadârcă caută Visul Moldovenesc. Place că discuția, fără a tăinui și o oarecare contribuție proprie, a […]

  8. […] mai departe în căutarea visului moldovenesc. Lui Vitalie Sprânceană îi pare bine că discuția a deraiat într-o sferă mai pragmatică […]