March 2, 2010 10

Etica pirateriei

By in idei

În lumina faptului că torrents.ru s-a scufundat, în timp ce thepiratebay.org a rămas, spre surpinderea mulţimii, pe vaterlinie, este parcă și timpul să te dai cu întrebarea: e păcat să descarci?

Ce întrebare idioată, vor spune unii, „să descarci fără permisiunea autorului” este totuna cu „să furi” or, toată lumea cunoaște что такое хорошо și что такое плохо, iar să furi este, indubitabil, плохо. Așa e. Porunca nr. 8 la mozaici, ortodoxi și luterani; porunca nr. 7 la catolici. Imperativul moral kantian nu prevede excepții, de aia și se chiamă – imperativ. Lăsând religia la o parte, cetățeanul ezită oricum: să furi, chiar dacă o faci dintr-un sac fără fund, e ca și cum ai sfida regula de bază a orânduirii sociale. Ca și cum ai trece o limită dincolo de care e anarhie. Dincolo de acest tabu, se alfă welcome into the wild. Cum să trăiască in the wild, cetățeanul nu prea se pricepe, de aceea stă cuminte dincoace de linie. Nu fură. Poate că nu-i stă mintea anume la imperativul kantian, dar de Codul penal precis c-a auzit. Așa că, pe loc repaos.

Hâț!?! @#$&*&%#_@$%:0!, vor exclama indignaţi alții. Ia mai slăbește-mă cu imperativele, vor spune respectivii. Il est interdit d’interdire. Anarhia-i mama noastră, iar tată-i стакан портвейна. Lui Kant îi venea uşor să se dea cu părerea. Filozoful, care n-a părăsit o singură dată oraşul de baştină Königsberg, aka Kaliningrad, n-avea treabă cu imperativele societăţii de consum. Aici dă-i aiPhone, dă-i aiPod, dă-i ai…

E greu să supravieţuieşti cu imperative mutual excluzive. Prin urmare, alegi să faci compromisuri.

Să nu furi e prea negru pe alb, hai la căutat nuanţe. Codul penal vine în ajutor cu o serie de sugestii:

  • De exemplu, împrumut pe termen nelimitat. Adică sigur că dau piesa/filmul/cartea/jocul înapoi. Cum adică când dau? Păi… nici o dată; sau
  • De exemplu, piesa/filmul/cartea/jocul mi l-a făcut cadou un prieten. Cum care prieten? Unul de pe facebook, se cheamă Nuştiu Cine.

Pentru orice eventualitate, e musai să foloseşti nickuri, adică porecle.

Nici scriptura nu ne lasă la izbelişte: iartă şi vei fi iertat. Adică cum? Să nu mă ierte, pe sireacu de mine, bogătana de Madonna? Păi io cum, pă digeaba o iubesc? Şi pentru orice eventualitate iei de te solidarizezi cu piraţii din Somalia, pe care i-au nedreptăţit netrebnicii imperialişti. De exemplu.

Greu cu imperativele şi cu imperialiştii. Zi şi tu:

[poll id=”3″]

Bun. După cum zici. Numai că pe mine, ca zeneconomist mă mai interesează o dimensiune a problemei:

E ştiut că pirateria favorizează transferul tehnologic. Greu de imaginat cum ar fi reuşit programiştii baseri să-şi vândă produsele IT de la Mozambic la Londra şi din Honduras până-n Baikal, dacă nu beneficiau anterior de cheiţele fermecate din Epoca de Aur a crack-urilor. Deci optezi să spui bine-mersi pirateriei până în punctul în care devii tu însuţi autor şi atunci crack-urile încep să te calce pe nervi.

Dar şi în afara transferului tehnologic această polivalenţă etică este simptomatică. E prea nasol preţul de 175 MDL pentru un DVD licenţiat, adică tot atâta cât îl costă pe un occidental, la un PIB/capita de douăzeci de ori mai mare. Mai ales în condiţiile când: α. conţinutul râvnit lipseşte pe rafturile din magazinele autohtone; β. n-ai paypal în ţară ca să poţi cumpăra online de rând cu lumea, iar γ. dincoace de linie, îl ai gratis şi la o distanţă de un minut. Sau, deh, în dependenţă de serviciul internet procurat de la prestator.

Ceva va să se schimbe!

Minţi luminate precum Shnur sau Manu Chao bagă conţinut gratis pe net. Descarcă-l, frate, pă gratis, căci io trăiesc bine-mersi şi din concerte, iar cântecele oricum nu le scriu pentru dinero. Servicii precum last.fm îţi dau astăzi acces la orice muzică în doi timpi şi trei mişcări la contravaloarea unui abonament (oricum nu poţi căra totul pe hard!).

Deci se poate! Eu cred că ăsta-i începutul unui socialism virtual în care conţinutul îţi va pica în mână ca mana cerească. În schimbul unei plăţi simbolice de abonament sau, eventual, în schimbul unui conţinut propriu. Troc.

Tronc!

P.S. Dar până vin acele vremuri râvnite, fii om, dă-i paypal în Moldova.

Tags: , , , ,

10 Responses to “Etica pirateriei”

  1. v.ernu says:

    Madrizen
    acum 2 zile am produs un text / Manifestul cartii. in unul dintre capitle propun proiectul (numele apartine amicului Lev Danilkin, critic literar rus): Piraterie nationala.

    ideea de baza.
    1. Totul trebuie sa fie pus in format digital la care poporul sa aiba aces liber si aproape gratis (ieftin).
    2. cei care ne impun sa “furam” sint cei care detin monopol pe toate formele de suporturi. Adica ne vind suportul cu o capacitate atit de mare incit noi nu avem si nu o sa avem bani sa le umplem ever….
    3. trebue regindite drepturile de autor. Creatia sa scoata bani direct de acolo unde sint bani multi. (suporturi si diversele forme de conexiune)… sint sigur ca daca trebuie sa dai citiva centi pe o descarcare o vei face.
    insa interesul marelor companii e sa ne aflam in starea care ne aflam.
    a se vedea textul amplu pe care l-am scris…

    http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/vasile-ernu-propune-manifestul-cartii-traim-inca-din-infrastructura-si-materia-cenusie-produsa-de-vechiul-regim-distrugind-continuu-resturile-care-au-mai-ramas-31973.html

    • Zenu says:

      Am început să digerez textul din Vox Publica, dar pe bucăţi, căci sunt mai multe lucruri interesante acolo. Într-adevăr, tranziţia am conceput-o ca pe o dezasamblare a tuturor rapoartelor existente, indiferent dacă funcţionau sau ba. În plin proces am înregistrat succese în distrugerea la tot ce funcţiona (educaţie, sănătate, cultură, protecţia socială) şi am eşuat în eficarea la ceea ce n-a funcţionat – libertatea şi economia de piaţă. Asta cel puţin în RM, căci de RO nu sunt sigur – aparent le-a mers mai mult decât nouă. Diagnosticul meu este că am confundat cauza cu efectul. Educaţia şi sănătatea au mers prost nu din cauza că sistemul era greşit, ci din cauza că economia a “scăpătat” cu -70% neasigurându-le finanţare la acelaşi nivel. Prin urmare, ne-am apucat să salvăm medicii şi profesorii oferindu-le nu bani gheaţă (aşa cum vroiau ei), ci sisteme noi (aşa cum ne-a lămurit FMI şi Banca Mondială).

      Asta aşa, pe scurt. În privinţa, pirateriei naţionale: idee simpatică şi nu atât de eretică pe cât se pare. Nu asta era funcţia de odinioară a bibliotecilor publice? Conţinut gratuit accesibil tuturor. În occident, funcţia asta a rămas, în timp ce la noi – a plecat pe apa sâmbetei la fel cum au plecat multe alte lucruri… odată cu terminarea fondurilor. Prin urmare – pe bune, de ce nu s-ar ocupa spaţiul digital de această problemă?

      Dar mai e un aspect zeneconomic aici la care vreau să meditez înainte de a-mi spune verdictul. Promit că revin. 😉

  2. Maria says:

    Descarc pentru ca puterea mea de cumparare e minima, deci nu e ca si cum descarcind imi pastrez niste bani pe care i-as fi putut cheltui pe cd-uri.

  3. mihnea says:

    Hmm, o tema foarte interesanta. In principiu, exista trei tipuri de argumente care sustin drepturile de proprietate intelectuala in forma actuala. Primul tip de argumente sunt cele inspirate din teoria drepturilor naturale a lui Locke care spune ca primul drept de proprietate pe care il are individul este asupra propriului corp si ca astfel este indreptatit sa detina si ceea ce rezulta din munca pe care o produce cu ajutorul corpului, deci produsele muncii sale, cel de-al doilea tip de argumente sunt cele utilitariste (proprietatea intelectuala stimuleaza creatia si inovatia) si argumentele bazate pe teoria lui Hegel, daca nu ma insel, care spun ca produsele intelectuale sunt o prelungire a personalitatii autorului. Acum, pentru fiecare dintre aceste tipuri de argumente exista contraargumente cel putin la fel de puternice. O sa incerc sa formulez la repezeala cate unul pentru primele doua tipuri. Pentru prima situatie putem spune asa, nu avem cum sa comparatm obiectele tangibile, cu cele ideale, cele intangibile pentru ca nu e acelasi lucru daca eu te deposedez pe tine de, sa zicem, un scaun, cu situatia in care preiau o idee a ta si o modific. In primul caz tu nu te mai poti folosi de scaunul respectiv, in al doilea caz tu poti in continuare sa te folosesti de ideea ta mai departe. In ceea ce priveste argumentul utilitarist este foarte discutabil ca modelele actuale stimuleaza inovatia, pentru ca atunci cand imi este ingradit accesul la informatie (in cazul codului sursa al softurilor de exemplu) nu prea sunt incurajat sa inovez.

    • Zenu says:

      Mersi pentru comentariu, Mihnea. Ai adus în discuție câteva chestiuni importante:

      Să ne lămurim mai întâi cu incentives to innovate. Argumentul „clasic” este legat de free ride. El zice aproximativ următoarele – dacă efortul meu intelectual mă costă, iar de roadele acestui efort se folosește altcineva (concurența!), atunci eu sunt demotivat să inovez. Și totuși, linux, wikipedia & others sfidează în flagrant această „axiomă” și pune bazele unui adevărat socialism virtual. Ca să revenim la subiectul discuției (muzici, jocuri, filme, cărți, softuri) nici măcar argumentul „clasic” nu ține. „Vasile Ernu” nu este concurentul lui „Astvațaturov” sau, mă rog, al lui „Mircea Cărtărescu”, ba din contra, este complimentar lui. Citind o carte, ești incitat să explorezi mai departe. Sunt șanse că o vei reciti, deși probabilitatea e mică și prin urmare neglijabilă. (Vasile, mă ierți pentru ghilimele, le-am pus pentru că mă refer la produse intelectuale aici).

      O altă dimensiune pe care mi-ai sugerat-o prin exemplul ideilor pe care le poate folosi simultant și autorul și copiatorul, este chestiunea de scalabilitate. (Scalabilitatea este subiectul preferat al lui NN Taleb, vezi „Lebăda neagră”). Un concert nu e scalabil, există here & now, în timp ce CD-urile sunt copii care aduc venit autorului fără ca să-i ceară prezența. Veniturile acestuia se multiplică, adică sunt scalabile. Curioasă în această privință este meseria pictorului. La el, numai originalul contează. Sub acest aspect opera lui tot este here & now, iar reproducerea imaginilor nu-i mai aduce venituri ca în cazul muzicantului.

      Dar ce să facă scriitorul sau actorul de cinema a căror operă are doar însușirea scalabilă și nu există în formula here & now?

      • mihnea says:

        Pe tema raportului dintre copie si original ar fi foarte multe de spus. Practic se deschide un orizont foarte larg de probleme care ar merita discutate. Revenind la tema noastra, uite aici o serie de articole in care se discuta despre proprietatea intelectuala. Despre free rider, recomand “Is P2P Sharing an Objectionable Form of Free-Riding”. De fapt daca luam ca exemplu industria muzicala, vedem ca din banii pe care ii dam pe un CD, o parte infima din acea suma ajunge la artist, restul se duc la intermediari, casa de productie, distribuitori etc. Iarasi o alta problema este faptul ca industria muzicala (ca tot am luat-o ca exemplu) are un caracter cat se poate de arbitrar. Exista in lume artisti care sunt cel putin la fel de valorosi ca, sa zicem, Madonna si care probabil ca ajung sa renunte sa creeze tocmai pentru ca nu sunt sustinuti, in timp ce Madonna ajunge in varful ierarhiei pur si simplu intr-un mod arbitrar (cate Madonne nu s-or fi pierdut pe drum :)) ). Dupa mine, cred ca cel mai important este sa incercam sa propunem modele alternative, cum face Vasile de exemplu. Uite, daca tin bine minte, Radiohead la un moment dat, si-au pus un album la download gratis de pe net si cine voia platea cat il lasa inima, sau putea sa il descarce gratis. In felul asta au facut mai multi bani decat ar fi facut daca l-ar fi distribuit prin terti. In plus asa cum ai mentionat si tu in alt comentariu este paradoxal faptul ca pirateria a incurajat extrem de mult inovatia.

  4. oldman says:

    Грабь награбленное!

  5. Victoria* says:

    Sa descarci fisiere de pe torente e urat; dar oarecum sunt constransa de sistem s-o fac.

    Oricum cred ca articolul tau este destum de optimist, eu cred ca in viitor practic nu vom mai descarca fisiere ilegal de pe internet. Analizez la moment niste initiative legislative din Franta care daca trec, vor face internetul mai controlabil; inclusiv va permite sanctionarea reala a celor ce descarca ilegal fisiere.

    Apropo, colegii mei din Franta nu descarcau fisiere depe torente si nu doar fiindca sunt juristi si respecta legea; au invatat sa respecte dreptul de autor; pana acolo noi mai avem de parcurs o distanta destul de mare

    • Zenu says:

      De acord, frumos nu e, n-are cum să fie, dar sunt cercetări, care confirmă că crack-urile au proliferat inovația și nu invers, cum susține argumentul „clasic”. (Sorry, n-am linkul la îndemână, dar poate mă ajută cineva să dau de urmele autorilor.) În plus, acest lucru este evident în RM unde, dacă există sector IT, apoi numai datorită accesului la tehnologii de ultimă oră, evident ne-licențiate.

      Acum, cu referință la colegii tăi francezi – m-ar surpinde să-i aflu la fel de integri dacă s-ar ști privați de accesul la produse de calitate. Aici nu mă refer nicidecum la ultimul album al Madonnei – ăsta, da, se poate procura în magazine. Dar dacă pe mine nu mă interesează Madonna, ci să zicem, Anouar Brahem, ce mă fac? Pe rafturi – exclus; amazon.com cere paypal pe care Congo îl are, însă Moldova – normal că nu. Mai rog eu prietenii de peste mări și țări să-mi aducă câte ceva de „după kordon”, dar și aici mă roade faptul că le creez niște inconveniențe. Dar și prețul în cele din urmă contează. În Occident ai aces la aproape orice fel de conținut în bibliotecile publice. Noi de ce n-avem. Eventual asta ar fi tema de acasă pentru un minister al culturii – nu panglicile și monumentele (să nu uit să aduc în discuție mâine la Clubul IDEA).

  6. […] place că a fost închis torrentsu. Am zis și mai înainte ce cred despre etica pirateriei. The bottom line este că atunci când nu ai acces legiuit la content original, chestia asta nu […]