March 24, 2011 12

Cu săracii ce facem?

By in idei

Banii n-aduc fericire. Aha. Banii – nu, dar cantitatea lor aduce, zic cinicii. Nu știu despre fericire, însă este cert că lipsa acestor hârtii de valoare produce sărăcie. Mai concret, 26.3% de săraci „oficiali” ale căror venituri lunare constituie mai puțin de 945 lei pe lună. Este tristă viața lor. Lucrul acesta trebuie schimbat. Nu cred că-i putem face fericiți – asta e peste puterile omului. În schimb putem să-i facem ne-săraci.

Pentru atare cauză nobilă s-a scris Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei. În 2004. Apoi Strategia Națională de Dezvoltare. În 2007. Expiră anul curent. Săraci mai avem. Mai departe ce facem?

Regula e simplă. Bicicleta e cu două roți:

Prima roată e creșterea economică. Ca să avem ce împărți trebuie să coacem plăcinta mai mare. Dacă PIB-ul Moldovei ar fi mai sprinten, adică dacă firmele ar putea să producă mai multă valoare, angajații acestora și familiile lor ar trăi mai bine. Întrebarea fundamentală este cum să accelerăm creșterea economică? Când nu se abate o năpastă asupra noastră, fie ea secetă, inundație, embargo sau criză financiară mondială, reușim să creștem cu circa 7% anual. Să numim această rată, rata moldovenească de creștere economică. Nu e puțin, însă nici suficient ca să ajungem din urmă țările avansate cu care dorim să ne integrăm.

O abordare pragmatică în această privință este promovată de doi cercetători de la Universitatea Harvard – Ricardo Hausmann și Dani Rodrik. Ea se numește diagnostica creșterii economice și caută să identifice CARE ESTE BUBA CEA MARE care împiedică economia să crească mai rapid. În Moldova acest exercițiu a fost realizat recent de Expert-Grup, fiind identificate următoarele „bube”:

  1. Costul sporit al finanțării indică carențe la realocarea prin intermediul sistemului financiar al economiilor (în contextul crizei financiare proaspete acest lucru nu este de mirare);
  2. Infrastructura proastă a drumurilor bate la buzunar, majorând exorbitant cheltuielile de transport;
  3. Sistemul educațional nu produce forța de muncă calificată pe care o solicită piața.
  4. Mediul de afaceri nu este suficient de „prietenos” pentru ca să stimuleze investițiile (în ce domenii șchiopătăm ne spune raportul „Doing Business 2010” al Băncii Mondiale.

Acum știm care e jobul nostru dacă ne propunem ca rata moldovenească de creștere economică să fie de 10%.

Cea de-a doua roată sunt politicile distributive. Ce-ar fi să le dăm săracilor câte 1000 de lei? Mai ales acum, când avem la îndemână politica ajutorului social acordat în funcție de testarea veniturilor, politică pusă pe hârtie de comuniști și implementată de liberali și democrați.

Nu e atât de simplu. Cine va mai vrea să lucreze pentru 1000 de lei dacă poate la fel de bine să stea pe sobă nefăcând nimic? Poate așa, din interes sportiv. Deci nu funcționează. Trebuie să săpăm mai adânc.

În plus avem de furcă cu un sistem de pensionare în derivă care atârnă deasupra bugetului ca sabia lui Damocle. Gata să pice când ți-e lumea mai dragă și să se reformeze singur dacă nu îndrăznim să-l reformăm noi.

Cam astea-s ideile.

Numai că lipsește o bucată de vis. Oare dacă le facem pe cele enumerate mai sus, chiar o să funcționeze? Poate greșim și trebuie să inventăm satelitul moldovenesc care să scoată țara din izbeliște. Ce zici de una ca asta?

Tags: , , ,

12 Responses to “Cu săracii ce facem?”

  1. Vivy says:

    Noi sintem exact ca cele doua femei din poveste care pling de frica sa nu cada drobul de sare de pe soba peste copilul care doarme pe patul de linga soba. Dar rezolvarea e simpla – ori luam copilul de pe pat, ori drobul de sare de pe soba. Asa ca e timpul sa facem ceva, dar sa nu stam si sa tot analizam si sa ne plingem ca nu merge una sau alta.

    • Zenu says:

      Nu stăm degeaba. Analizăm cine să mute drobul de sare – guvernanții sau săracii? 🙂 Donatorii îs în general pe altă undă.

  2. fatakuceaiul says:

    Am vazut titlul asta si mi-au venit in minte saracii din “aftobusul” meu…Fac naveta zilnic…si e destul sa mergi 20 km mai departe de Chisinau si incepi a descoperi alta moldova…

  3. […] v 1 ^ Cu săracii ce facem? » Madrizen de pe madrizen.com adăugat de Ștefan Brândușescu în bloguri, cultura, dezbateri, o […]

  4. mai sunt solutii: ii facem pe toti saracii ONG-isti…cand un lector universitar ia 800 lei si un ONG-ist, tot atat, doar in dolari, de ce ne-am plange ca educatia-i proasta? n-ar fi mai ok sa tragem un ONG national si sa scriem megaproiecte pentru el, sa inventam functii, eventual sensibilizari, distribuim pixuri si maiouri…
    si mai alta solutie: eliberam piata de sub tirania monopolurilor…ca sa se formeze altfel preturile decat prin dictat – eu nu vad prea amre schimbare de la regimul preturilor fixe, in vremea URSS si cel de tip monopolist, la fel de “fix” (adica inalte si cu tendinta de crestere, dar care uita sa scada), care ne bucura in capitalismul moldovean…preturile mici la petrol pe piata mondiala acu vreo 2 ani ar fi trebuit sa invioreze economia, sa faca niste lucruri mai accesibile – dar n-a fost, ca la noi preturile interne se ajusteaza cu cele externe doar cand e vorba de scaderi…
    partea cu politicile distributive tre s-o mai elaborezi…ca nu-i vorba doar de 1000 lei…(salariul pe norma la universitate e tot atata, la fel si marimea aproximativa a indemnizatiei de somaj). oamneii merg sa lucreze pentru ca sunt si alte beneficii atasate serviciului: comunicare, prestigiu, statut, posibilitati de promovare etc…apoi ca mia de lei ajutor are si minusuri incluse – hartie multa, controale, verificarea veniturilor, prestigiu negativ…

    • Zenu says:

      Tirania zici… OK, e bine. Numai că în termeni practici asta ar însemna să avem multe firme care să concureze între ele. În lipsa unui climat investițional propice – ia-le de unde nu-s.

      Cu politicile distributive tre de chibzuit. Mi se pare că aici se pretează o politică de discriminare pozitivă. Cum ar veni burse bazate pe necesități (în paralel cu cele bazate pe merit). Pachete sociale bine chibzuite. Așa îmi închipui că ar trebui să arate o societate incluzivă…

  5. […] Am pornit despre sărăcie și am terminat cu visul. Semn rău. Sau nu? […]

  6. nu cred ca problema monopolurilor consta in numarul redus de operatori comerciali…ca-s destui…buba sta in modul lor de lucru: total in afara fluctuatiilor pietelor (cu exceptia momentelor cand le convine), cu ‘spatele” asigurat la fisc sau ccec ori parlament…
    iaca, partea cu discriminarea pozitiva a “bursierilor” (ce termin aiurit pentru politici sociale) tot n-o inteleg..cum adica dupa necesitati? facem ca Voronin: asta are nevoie de 2000 calorii ca nu lucreaza la mina sau pe corabie, celalalt are nevoie doar de 500 si-i le dam atatea? cum selectezi intre necesitati si intre oamenii cu necesitati? ce-i de facut cu restul?
    ajutorul social nu trebuie sa fie un premiu ci un minim asigurat…asta inseamna societate incluziva…

    • Zenu says:

      1) Atunci problema nu sunt monopolurile, ci „spatele” de la CCEC, ori fisc, ori Parlament. Altfel spus – corupția.

      2) Nu înțeleg ce nu înțelegi. Trec la engleză. Scholarship based on merit și scholarship based on needs sunt termeni bine creionați. N-are nimic cu Marx și Engles (fiecăruia după necesități ;)). Venitul familiei e atâta și atâta, ești dintr-o zonă rurală profundă, orfan – înseamnă că ești eligibil la bursă. N-am avut nicicacum în vedere faptul că bursa ar fi „gonflabilă” după necesități. Bursa-i bursă. Însă în criteriile de eligibilitate poți să faci cu ușorință loc celora care au nevoie de mai mult push pentru a-i egala cu ceilalți.

      3) Ajutorul social e destul de limpede. El constituie 540 de lei – atâta e minimul de existență și se dă în baza veniturilor. Pragul sărăciei este de 945 de lei. Ceea ce spuneam e că nu poți în mod mecanic să stabilești ajutorul social la 1000 de lei (peste pragul sărăciei), fiindcă afectezi piața muncii. Aici e temă pentru discuție. Zic că nu o poți face în mod mecanic, dar trebuie de văzut cu cât e afectata piața respectivă – poate un șoc din astea nici nu i-ar strica… Dar cert e că la moment avem salarii mai mici de 1000 de lei. Și lucrurile ar sta așa dacă ar fi să majorăm ajutorul social. Ești profesor. Primești 800 de lei. Statul îți mai dă 200 sub formă de ajutor social ca să-ți asigure minimul decenței. Însă dacă tu lucrezi pe juma de salariu, primești doar 400 și atunci statul îți dă 600. Sau poate nu lucrezi deloc? Și atunci primești mia nefăcând nimic. Asta am vrut să zic despre interferențele cu piața muncii. Mia primită ca ajutor social e o mare motivație de a nu lucra.

  7. Maria says:

    Moldova fara saracie 🙁

  8. vektornord says:

    tre de luat pe rind,

    mai intii de creat o stabilitate politica, apoi o crestere economica, dupa care – lupta cu saracia.
    investitiile enorme nu ar avea nici un rost acum, capacitatea de absorbtie a resurselor financiare e mica.
    costurile mari pentru serviciile bancare si creditele scumpe, alte servicii albe/negre – tot scumpe – problema, iar cauza e coruptia.
    le place sa ia mita si celor noi si celor vechi si aici incepe marazmul de sistem!

  9. ok, acum un priceput. credeam ca te referi la politica sociala a statului in general ca un fel de “bursa de merit”…daca-i doar un termen din sectorul politicilor educationale atunci e ok.
    1) problema e si monopolul si cine-l sustine, adica intreg lantul…de la firma la insul din CCCEC…
    3) problema e structurala…adica fundamentala..dar si comica…cand salariul platit de o institutie de stat echivaleaza cu ajutorul pentru somaj sau ajutorul social..mare si ridicola minune in Tara Moldovei…solutia evidenta e marirea salariilor dincolo de limitele pragului saraciei…ambele ar trebui sa fie decente – si ajutorul si salariul. nici unul nu e inca..