August 14, 2010 Off

Vacanţa perpetuă (pentru alt gen de turişti)

By in film

Au fost filme de-ale lui Jim Jarmusch care să nu-mi placă? Număr în minte: Down by Law (1986), Mystery Train (1989), Night on Earth (1991), Dead Man (1995), Ghost Dog: The Way of the Samurai (1999), Coffee and Cigarettes (2003), Broken Flowers (2005), The Limits of Control (2009) – nici unul care să-mi fi plăcut. Îmi zic, tre să-l văd integral. Zis şi făcut.

Permanent Vacation (1980) este filmul de debut al lui Jim. Un tânăr nomad umblă brambura prin New York. Mintea plină de jazz – se crede un gen de incarnare de-a lui Charlie “Bird” Parker – şi lui i se zice Parker, dar numai mintea e plină de jazz… Nişte ruine… amintesc în mod spontan de Stalker (1979) de Andrei Tarkovsky deşi posibil că nu e cazul. Deşi s-ar putea să fie, dată fiind cronologia.

În calitate de lucrare de debut îmi aminteşte încă şi de primul roman al lui Haruki Murakami – “Ascultă cum cântă vântul“. La fel de schematic. La fel de elocvent. La fel de muzical. Dialogurile sunt geniale (şi la unul şi la celălalt). Într-una din secvenţe, Parker îşi ia nişte pop-corn.

– Merită să văd filmul? o întreabă pe casieriţă. (E vorba de The Savage Innocents (1960), un film cu Peter O’Toole. Despre eschimoşi.)

– Din tot filmul am memorat doar faptul că eschimoşii mănâncă lavre. O bătrână i se adresa norei sale gravide: “Dacă o să se nască un băiat, o să-l ungem cu untură de morsă şi o să facem chef. Iar dacă o să se nască fată, o s-o îngropăm în zăpadă.”

Uite-aşa nişte dialoguri. Despre filmul lui Jarmusch se poate spune aproximativ acelaşi lucru. În plan metafizic, adică. Dialogul ce urmează e şi mai şi:

Şi tot aşa mai departe până te cuprinde dorul de ducă. Şi aici Jim Jarmusch dă lovitura. Nu zic cum, dar e foarte frumos.

Următorul pe listă: Stranger Than Paradise (1984). Da’ cred şi pe ăla cu eschimoşi am să-l caut.

Tags: ,

Comments are closed.