Anul ăsta: trei filme cu Faye Dunaway și toate trei terifice. Barfly (1987), Three Days of the Condor (1975) și acuma – Network (1976). Sincer să fiu dacă-l mai pun la socoteală și pe trăsnitul Arizona Dream (1993) de trăsnitul Kusturica, ar urma să ne alegem cu o monopolistă a Oscarurilor, dar, ca să vezi, doar pentru Network a luat unul.
Deci Network. Ce-i cu el?
Ar urma să fie examenul de trecere pentru etica jurnalismului. Uite cum stau lucrurile, amigo:
Un bătrân prezentator de știri e supărat pe viață. Soția i-a decedat, emisiunea nu are rating, șefii pun presiune asupra lui și… decide să se sinucidă în regim live. Reacția imediată a șefilor este să-i ia emisiunea, după care, deloc surprinzător, se dovedește că ea are rating și-l bagă înapoi în eter ca s-o facă pe Profetul Supărat al Vremurilor Noastre. Succes? Indubitabil.
Continui să privesc. Scriu acum, cu întrerupere de la vizionarea peliculei, căci s-au trezit gemenii. Și ca să mă abțin de la a-ți povesti cu ce se termină toată daravela.
În tot cazul, ceea ce vreau eu să văd sunt următoarele:
A. Nu contează ce spun știrile atâta timp cât ceea ce spun e ȘOCANT.
B. Nu sunt ziariștii fundătura morală a universului, ei nu fac altceva decât să urmeze în mod cinic interesul publicului.
C. Interesul publicului? Detaliile picante, revoluții, vărsare de sânge, spargeri de bănci, cenușăresele, scandalul. Orice care se califică în termeni de BÂRFĂ. Regina-bârfă, cleiul societății, amestecul care face ca o națiune să gândească și… să frâneze în același mod lamentabil.
Iată mă minunez cum americanii s-au priceput să facă un film atât de ingenios în 1976. Koreile, Vietnamul – spiritul critic al americanilor avea de ce să se facă ascuțit în perioada războiul rece. Acum îs mai confuzi. Dopați de consumism și încâlciți de exegeza oratorică a lui Obama, americanii fac Avatar (2009).
Iar în RM se face sequelul detectiv AIE-2. Cu Narîșkin, Lupu, Plaho et al în rolurile principale.
Mesopotamia, ai televiziune!
Tags: emir kusturica, faye dunaway, jurnalism
P.S. Nu s-o ajuns la public – “ze real killer”. Dar overall – un must see. Suntem numa bine copt-coptuţi pentru un remake: Web (2011).