June 7, 2013 Off

Micul Gatz, marele Gatsby

By in film

Marele Gatsby a făcut o mică senzație la cinematografe și o virală fascinantă în rețelele de socializare. Îi dau 7 steluțe din 10. Coloana sonoră adaptată pentru gusturile enoriașilor de la cluburile de noapte e o găselniță pentru a traduce atmosfera sindrofiilor de la începutul secolului trecut în limbajul modern, dar sensul efectelor 3D îmi scapă. Pentru un oarecare Avatar ele mai sunt calea-valea, dar pentru un film cu actori în carne și oase nu le văd rostul. Mă desconcentrează. Dar admit că posibil că this is just me.

În comparație cu cartea filmul are meritul de a înlătura toate întorsăturile de subiect, scoțându-i la suprafață mesajul cheie. Recunosc că citind romanul lui Francis S. Fitzgerald foarte des mă trezeam încurcat… cine-a murit? când? pe cine îngropăm? Un spoiler alertă falsă căci oricum nu intenționez să vă aduc la cunoștință al cui e cadavrul.

Deci mesajul. Marele Gatsby este nuvorișul tupeist care crede cu mult zel că trecutul nu contează. Trecutul poate șters, iar viitorul poate fi croit după propria vrere și durere. Marele Gatsby e un mare optimist. Un fanatic al viitorului. Chiar dacă i se spune pe șleau că trecutul nu poate fi schimbat, optimismul său e imbatabil – el vede în față luminița verde a viitorului și așteaptă să-l atingă cu mâna.

Prin acest personaj Francis S. Fitzgerald sapă la rădăcina Marelui Vis American găsind acolo cufărașul cu gologani de aur – credința oarbă în reușită. Acolo trece frontiera între cultura europeană și cea americană. Europenii, cufundați până la brâu în mrejele trecutului sunt niște pesimiști; ei nu se pot mișca din cauza poverii istorice. Ei au bunul simț să nu creadă într-un viitor care se abate de la traiectoria trasată de trecut. Trecutul nu poate fi șters.

Trecutul poate fi fabricat, cred americanii. Nimeni nu te întreabă cum ai făcut primul milion, contează cum îl faci pe al doilea. Urmașii coloniștilor își edifică un trecut care să le servească drept fundament pentru ideile lor năstrușnice despre viitor. Printre altele, același șiretlic îl aplică psihanaliștii. Te postezi în fața oglinizii și-ți rostești mantra: я самая обаятельная и привлекательная. Doar așa poți construi zgârie-nori. O inocență mitomaniacală de invidiat!

Așa sau altfel, filmul a reușit să dea la o parte tot calabalâcul existențial și să lase intact mesajul principal. Pentru unii e un merit, pentru alții – o tâmpenie.

Tags: , , , ,

Comments are closed.