May 3, 2011 Off

Love story

By in film

Ca și oamenii națiunile au relații. Nu dintr-alea la care le zicem cu pompă internaționale, ci relații simple. Se iubesc, se urăsc, se despart… Nu întâmplător despre cehi și slovaci se spune că au avut un divorț civilizat, iar despre Israel și Palestina se poate spune contrariul. Mă gândeam la aceste analogii în timp ce priveam „Les temps qui changent” (2004), un film cu Catherine Deneuve și Gérard Depardieu. Un film slăbuț, de altfel, eșuat din cauza faptului că actorii și-au jucat rolurile doar pe jumătate, iar regizorul s-a încâlcit în idei. Hai să le descâlcim.

Acțiunea se produce în Maroc, o fostă colonie franceză. În treacăt fie spus, francezii au o fixație asupra fostelor colonii, dar nu asta e ideea. Deci… Sami, un semi-marocan, semi-francez sosește în Tanger cu Nadia. Nadia are un fecior, Saïd, căruia mama lui Sami, Cécile (franțuzoaică), îi zice din greșeală Rashid. Sami le oferă celor doi acoperiș în casa părinților săi, dar este amorezat Bilal, un tânăr arab, pe care-l cunoscuse la Paris. Asta nu e decât o jumătate din tevătură, căci Nadia are o soră geamănă, Aïcha, care nu dorește să o întâlnească ca să nu-și complice relațiile „cu vecinii”. Antoine e îndrăgostit de mama lui Sami pe care o regăsește după 30 de ani de despărțire. Natural, pe durata despărțirii Antoine este îndrăgostit în ideea de a fi îndrăgostit fără a fi alături de obiectul dragostei propriu-zise. Relații complicate, ce mai!

Sper că acum totu-i clar. Ei, hai și voi, m-am străduit doar. În tot cazul, momentul cheie e următorul: la întâlnirea dintre Sami şi Bilal se produce un dialog simptomatic. Bilal este bine-mersi paznicul unei grădini. Faţă de avansurile lui Sami reacţionează cu reticenţă. Nu are nevoie de droguri, nu are nevoie de băutură şi se descurcă fără sex. Ideea Parisului, la cât de seducătoare pare, îl lasă rece. Mai bine paznicul unei grădini la dânsul în ţară, liber şi cu vedere la mare, decât un nimeni în mrejele Parisului.

Nu e valabil şi pentru popoare? Francezii oferă protecţie. Celora care nu o necesită. În fond, francezilor le impugnă ideea că nu mai sunt adorați. Franța se comportă ca o amantă părăsită: caută să seducă. Inclusiv şi din interes economic sau, deh, în cazul lui Sami, unul de natură erotică. Indigenii sunt oarecum tentaţi, însă caută să trivializeze raporturile. Vor cutare și cutare chestii. Romantismul nu e o chestie marocană. Ne-aţi băgat-o pe gât voi, francezii. La care francezii – oripilați: noi am investit sentimente; noi v-am dăruit civilizația; noi v-am hărăzit drepturi.

În realitate francezii, au fost frapați de descoperirea alterității. Surpindem în cadrele filmului imagini ostile – ambuteiaje, ulițe întunecoase, un negru prins și ridicat în plină stradă de niște oameni care nu purtau uniforme, niște câini înrăiți etc. Imagini indiscifrabile pentru un francez. Alteritatea e o provocare. Gestul natural al colonistului e să o transforme. Să facă așa ca la el acasă. Adică să facă civilizație.

Între paranteze, îmi aduc aminte ce era alteritatea pe vremurile când eram copil și traversam frontiera sovietică. Niște bancnote altfel. Niște inscripții în altă limbă, ba bine că chiar și în alt alfabet. Altfel de mașini în stradă. Altfel de porturi. Alte gesturi. La urma urmelor – alte miresme. Treceai frontiera ca și cum ai trece înt-un Otherworld. Astăzi alteritatea nu mai e ce a fost. Spațiul Schengen a cotropit-o timinând-o în exil. În Lumea a Treia.

În India, Maroc, China și Venezuela mai există încă tare multă alteritate. Iar colonialii din ziua de ieri au nevoie de ea fără ca să-și dea seama poate. Pe semne că au nevoie de probleme. Știut lucru – cultura franceză a spus ce-a avut de spus despre sine. Amanții bătrâni – Cécile și Antoine – fac dragoste pe întuneric. Cultura lor e bătrână. Acum are nevoie de probleme de import. Cu tot cu emigranți și energia acestora pe măsură să răscolească bătrânele emoțiile franțuzești.

Iar oamenii – ca și națiunile. Colonizează cu argumente, se inspiră din povești, seduc prin valori și se lasă tentați de vise.

Așa și trăim.

Tags: , , , , , ,

Comments are closed.