November 28, 2009 Off

Omul care știe să deseneze o fereastră

By in film

Jim Jarmusch este autorul prolific al unui șir interminabil de pelicule bune. Ca regulă ele nu fac mare zarvă pe la festivaluri, în niciun caz la Hollywood, dar se fac totuși remarcate printr-un stil bine închegat. Sincer, nu-mi aduc aminte un film care să nu-mi fi plăcut: Mystery Train (1989), Dead Man (1995), Ghost Dog: The Way of the Samurai (1999), Coffee and Cigarettes (2003), Broken Flowers (2005). În fiecare din ele găseam un amestec de suprarealism fin,  decent, atractiv și, în mod aproape paradoxal, deloc enervant.

Ei, bine Down by Law (1986) pe care tocmai l-am văzut se plasează undeva în topul preferințelor mele. Extraordinare prestațiile muzicantului Tom Waits (extraordinar în sine) și a comicului italian Roberto Benigni.

Fabula e simplă. Trei inși într-o celulă: un DJ ratat (Zack), un proxenet (Jack) și un italian (Bob). Primii doi sunt inocenți. Desigur. Legea i-a pus în închisoare. Legea respectivă nu este în mod neapărat codul penal, ci poate la fel de bine fi o lege darwinistă prin care cel mai puțin adaptat mediului este ostracizat afară din haită. Cel de-al treilea a omorât un om. Treaba era într-un bar. Se jucau cărți. Bob era un trișor bun. Dar a fost prins. Ăștea s-au luat după el printr-o sală de biliard. Urmăritorii aruncau cu bile de biliard după Bob. Bob a ridicat o bilă și a aruncat-o în unul din urmăritorii. Ăla a căzut mort. Era bila nr. 8.

Umorul este latura lucrurilor care ne însoțește pe toată durata filmului. Într-un moment, italianul care avea frazele în engleză scrise într-un carnet se lasă capitvat de cuvântul scream:

I scream, you scream, we all scream for ice-cream.

În scurt timp colegii din celulă și restul pușcariașilor se aud scandând acest dadaism.

Închisoarea determină un anumit mod de comportament – visezi la ziua când vei ieși din ea, s-au numeri zilele într-un plictis ucigător. Italianul este cel care desenează cu cărbunele o fereastră pe peretele celulei. Omul care știe să deseneze o fereastră în închisoare e un om liber!

– Cum e corect în engleză, întreabă Roberto, I look at the window sau I look out of the window.

– În acest moment, Bob, îi răspunde Jack, you look at the window.

Poeții americani Walt Whitman și Robert Frost sunt citați în italiană. Din cel din urmă sunt rememorate versurile din „Cărarea nebătătorită” (The Road Not Taken) care îi plac atât de mult prietenei mele N:

…I shall be telling this with a sigh
Somewhere ages and ages hence:
two roads diverged in a wood, and I —
I took the one less traveled by,
And that has made all the difference.

Omit finalul pentru a menține o doză de suspans. Deși tre’ să menționez că imaginile alb-negru ale deltei fluviului Mississippi m-au hipnotizat pe de-a’ntregul.

În ciuda sau poate chiar datorită fondului setat de închisoare laitmotivul filmului pare să fie libertatea… libertatea de a alege cărarea nebătătorită și de a păși prin viață fără regrete.

Tags: , , , , , , , ,

Comments are closed.