April 11, 2012 Off

Enjoy it while it lasts

By in film

Melcul melancoliei îşi face târâş-gropiş drum spre miezul fiinţei, lăsând în urma-şi un lichid vâscos şi amar. Oare cum să faci ca drăcovenia asta de don’t worry, be happy să funcţioneze dacă ştii că all good things come to an end? Această întrebare este laitmotivul filmului “Melancholia ” (2011), cel mai uman şi plăcut privirii film din toate filmele lui Lars von Trier.

Există două istorii care, de fapt, sunt una…

Cea dintâi este povestea unui măritiş. Mireasa este o făptură melancolică care vrea, bineînţeles că vrea, să iasă totul bine dar, dar, dar… O scenă din debutul filmului ne pune în stare de alertă: limuzina cu care proaspeţii căsătoriţi sosesc la petrecerea nunţii e prea lungă ca să se înscrie în curba turnurii. Hrşt înainte, hrşt înapoi – imposibil. Mirele se enervează, mireasa se amuză. Soacra mică – o femeie minunată, desigur, însă care se mişcă pe o orbită străină de cea a socrului mic, rosteşte următorul toast: “Ştii că eu nu cred în toate ritualurile astea prosteşti, dar cel puţin încearcă să primeşti plăcere atâta timp cât durează.”

Îţi dai bine seama că după aşa o “blagoslovire” cât durează? devine întrebarea fundamentală. Şi dacă tot se termină, atunci la ce bun să ne mai jucăm în jocul ăsta? Cumnatul cântă din alt fluier: “Ştii cât m-a costat nunta asta? Hai să facem o înţelegere. Tu trebuie să fii fericită.”

Trebuie, trebuie, trebuie. E cu putinţă să fii ceea ce presupune toată lumea că trebuie să fii? Aşa, doar ca să nu le amăgeşti aşteptările?

În partea a doua a filmului e vorba despre o planetă care a stat pitită în spatele soarelui şi acum se apropie inexorabil de Pământ. E tulburător de frumoasă. Păcat că în momentul când se va produce impactul nu va rămâne nimeni care să-i aprecieze latura estetică. Şi atunci, dacă suntem în aşteptarea impactului, mai e posibil să savurăm gustul cafelei dimineaţa?

Tocmai din acest motiv, am afirmat că filmul povesteşte două istorii care de fapt sunt una. Şi în cele din urmă… au nu asta este istoria noastră? Oameni muritori, care ştiu că o dată şi o dată totul se termină.

Tags:

Comments are closed.