January 23, 2011 1

Celălalt Paris

By in film

Să mergi, să mergi, să mergi, să mergi. Prin deșertul Mojave – pe-acolo să mergi. Martorul solitar al călătoriei este un vultur cocoțat pe o rocă. Nimeni la o rază de sute de kilometri. Scopul călătoriei: uitarea de sine.

Dar filmul „Paris, Texas” (1984) nu e despre uitarea de sine. Este despre găsirea de sine.

Un Paris situat în statul Texas e ca o ficțiune. O plăzmuire a minții rătăcite în deșert. O sondă de petrol pe post de Turn Eiffel. Dar asta e speranța. Mai întâi nu e nimic, dar există șanse ca din nimic să crească ceva. Normal că nu va fi exact ceea ce s-a pierdut. Dar dacă cauți ceva foarte multă vreme, ceva tot găsești în cele din urmă. Asta cred că zice Wenders.

Mi-am amintit de Walter Salles. „Central do Brasil” (1998). Însă mersul ăsta prin deșert… îmi aduce aminte de ulcerul sibirian, maladia descrisă în „La sud de graniță, la vest de soare” de Haruki Murakami. O deznădejde care te mână prin taiga până cazi din picioare. La fel și aici. Numai că e deșertul Mojave și e cald.

P.S. Coloana sonoră semnată de Ry Cooder merită o mențiune aparte. Aici blues-ul întâlnește incantațiile apașe. Cosmos și viață, asta e! Savurați:

Continuăm cu “Filmările din Palermo” (2008).

Tags: , , ,

One Response to “Celălalt Paris”

  1. […] Dar până una alta privesc „Paris, Texas”. […]