January 10, 2010 27

Celălalt cu țigara sau Avatar peste 20 de ani

By in film

Am început să privesc quadrilogia „Aliens” din cauza lui Žižek. În „The Pervert’s Guide to Cinema” (2006)  el face o remarcă în privința arhetipului Celuilalt în psihologia maselor folosindu-se de imagini din „Aliens”. Nu țin minte exact ce spunea. În tot cazul era vorba de un lucru insondabil și înfricoșător.

Păi iată. N-am știut că regizorul lui „Aliens” este același James Cameron care face actualmente zarvă cu al său „Avatar” (2009). Un lucru care m-a amuzat enorm în primele 20 de minute (după 20 de minute am schimbat filmul pe altele, mai actuale) a fost decorul care semnăna perfect cu un aeroport american din anii 80. Filmul e din ’86. Pretinde a fi despre viitor, însă toate instalațiile acestea greoaie din plastic și metal sugerează mai degrabă trecutul decât viitorul. Mai mult ca atât, personajele principale fumează într-o veselie! Acum pare inimaginabil saltul pe care l-a realizat umanitatea. Eu m-am lăsat de fumat cu un an în urmă, dar îți dai seama că, în viitorul imaginat astăzi, omenirea nu mai fumează cu desăvârșire. Cu siguranță vor exista alte vicii, dar cele din ’86 – categoric nu.

Același lucru m-a suprins când urmăream „Star Trek: The Next Generation”, un serial SF care mă pasionează. Îmi plac epizoadele vechi cu Data și Căpitanul Picard, dar le privesc și pe cele mai noi – „Star Trek: Enterprise”. În serialul vechi din anii 80, Picard se adresează întotdeauna formal lui Data: Engage, Mr. Data. Aye, sir. În Enterprize nici urmă de asemenea formalism. Archer este un căpitan modern care uneori mai țipă la subalterni, le cere părerea și se scuză dacă o dă în bară. Cu alte cuvinte, un boss corporatist tipic zilelor de astăzi.

Incpacitatea de a ne imagina viitorul e remarcabilă. Nu știm care vor fi viciile din 2050. Nu știm ce se va purta, care vor fi coafurile. Orice-am face, tot ce producem e trecutul.

Deci, iată la ce m-am gândit. Refuzul meu de a privi „Avatar” l-am făcut public. Corăbiile sunt arse și cale înapoi nu e. Deși, admit, sunt curios.

Parte din motivația mea e legată de impertinența reclamei: după Avatar, filmul nu va mai fi ce-a fost. Măi, neghiobie! Și dacă mie îmi place ce-a fost? Îmi plac Elizabeth Taylor și Sofia Loren. Îmi plac filmele lui Almodóvar și Jim Jarmusch. Tarkovski la urma urmei? Adică de azi înainte vom privi cu toții păpușelele tridimensionale ale lui Cameron și ne vom minuna cât de vii par? Plictisitor.

Cealaltă parte din motivația de a boicota „Avatarul” ține de isteria în masă pe care o produce. Ultima lună am văzut peste 30 de postări pe bloguri, inclusiv de la tipi și tipese pe care îi/le respect. Cei asta? Ultima isterie s-a produs la „Titanic” (1997). Tot Cameron e vinovatul. Și atunci l-am boicotat. L-am privit doar într-o stare de mahmureală profundă când să ajung la telecomandă îmi era cu neputință. M-am convins că nu pierdusem nimic. Apoi toți au început să-și bată joc de „Titanic”.

Am luat o decizie importantă. Am să privesc „Avatar” peste 20 de ani. La Moldova 1. Atunci când filmul va fi cu adevărat altfel. Și am să mă prăpădesc de râs.

P.S. De fapt, intenționasem să scriu despre animația rusească/sovietică.

Tags: , , , , , ,

27 Responses to “Celălalt cu țigara sau Avatar peste 20 de ani”

  1. Victoria Raileanu says:

    De fapt primul film “Alien” e facut de Ridrey Scott (Thelma and Louisa, Blad Runner), al treilea de David Ficher (Fight club) si al patrulea de Jeunet (Amélie Poulin, Orasul copiilor pierduti). Eu gasesc ca dincolo de aspectul tehnic (neimportant dupa mine in acest film , ca si in “Solarisul” lui Tarkovski) acest film propune o meditatie.

    • Zenu says:

      Eu am sărit din start la Nr.2, cel de Cameron. Am privit niște secvențe din Nr.4 și m-a intrigat. Acum e clar și de ce. Dar dacă zice că e de Solaris, îl reiau de la minutul 20 🙂

    • Zenu says:

      Apropo, văzt „Aliens-2” ieri seara. Mi s-a părut un horror convențional. N-am reperat nimic de Solaris. 🙁

  2. Vladimir B. says:

    Recunoasc că aş fi ignorat total AVATAR, dacă nu îmi aducea CD-ul portarul instituţiei la care activez, spunîndu-mi: poftim, mie mi-a plăcut!

    Din primele minute regăseam atmosfera din Gattaca (1997) de Andrew Niccol…apoi totul a fost mai prost şi mai prost. Îngălat, zgomotos, confuz, baroc, inutil, sunt doar puţine cuvinte care m-au făcut, însă, să mă uit pînă la capăt. Un film de aproape 3 ore!!!, şi care nu reuşeşte să spună doar un arhicunoscut adevăr, acela că Răul sucombă pînă la urmă sub atacurile, vrednice de o cauză mai bună, a binelui…Pentru ce atunci această desfăşurare de forţe, investiţii finaciare, hoarde de oameni implicate, efecte speciale pînă la saturaţie? Eu cred, pentru a demonstra, de-o manieră subliminală, prăbuşirea iremediabilă a ideilor la Holywood. Nimic nu mai e de spus, şi întradevăr: “după Avatar, filmul nu va mai fi ce-a fost”. Ce a fost cu adevărat film pînă acum, s-a transformat în contrariul său, anomia vizuală. Sper să nu mă ia Zizek prin suprindere şi să facă vreo “teorie” de-a lui, prin care să spună că ia plăcut AVATAR)))))

  3. Vladimir B. says:

    Era cît pe aci să uit, şi ar fi fost nedrept: în timpul filmărilor la “Gattaca” minunata Uma Thurman şi cu Ethan Hawke au pus-o de-o iubire mare, care s’a şi materializat într’o căsnicie de cîţiva ani…e cu atît mai preţios detaliul, cu cît filmul narează direct despre imperfecţiunea genetică a omului, despre neputinţele pe care le moşteneşte omul prin ADN-ul părinţilor săi. Iubirea, totuşi, nu ia în calcul realitările ştiinţei… În AVATAR supraomul şi omul fac posibilă iubirea!

  4. Victoria says:

    Pe mine “Avatarul” m-a facut sa ma gandesc la “Dansand cu lupii”… Exact aceeasi nostalgie a puritatii primordiale, aceeasi magie a interesului colectiv… Foarte interesant de analizat in contextul actual ecologist si international. Mi s-a parut a fi si o critica ascunsa a razboiului in Afganistan, cu figura asta hidoasa a militarului si cea a antropoloagei…

    • Zenu says:

      Scuze, dar pentru o critică a războiului în Afganistan nu e nevoie de un grad atât de înalt de sofisticare a mijloacelor. Desigur, nu e drept să critic fără să fi văzut filmul, dar mie mi se pare că toate aceste elemente de ecologism și pacifism nu sunt decât un apanaj pentru un entertainment pur-sânge.

      Și nu e nimic greșit în privința lui entertainment (Indiana Jones și Pirații Caraibelor le-am privit într-o euforie totală!), doar că nu se merită (probabil) toată zarva creată.

      „Dansând cu lupii” e un film super. I like. Drama emancipării e o experiență nobilă!

  5. Zenu says:

    Ooo! Primul „treișor”. Se vede că i-am supărat rău pe Na’vi. 🙂

  6. Vladimir B. says:

    Un articol mai mult decît provocator, şi de accea, problematic:

    http://saint-petersburg.ru/m/232700/kommunisty_peterburga_trebuyut_arestowaty_kemerona_za_.html

    Eu m-am amuzat!

    • Zenu says:

      Mă alint cu gândul că a-l compara pe „Avatar” cu Strugațki și Bulîcev e un compliment nejustificat pentru primul. Zic „mă alint” deoarece, amintesc, n-am văzut filmul și nici nu intenționez să-l văd în următorii 20 de ani (ulterior totul va fi în mâinile canalului Moldova 1). Așa că s-ar putea să n-am dreptate, poate că într-adevăr s-a furat într-o veselie. Dar e taaare tendențios. Să furi o literatură întreagă, îți dai seama? Asta chiar ar merita de văzut. Între Strugațki și „Nebuloasa Andromedei” sunt mai mult deosebiri decât asemnări. Ultimul parcă e despre Rrrevoluție?

      Dacă se adeverește, îl văd deja pe Žižek la rampă. 🙂

  7. Maria says:

    a, dar ca sa rizi de film nu e nevoie sa astepti atita amar de vreme)) Asta e una din marele lui metehne: se poate ride la el acum si aici. Eu ma simt oarecum stupid, pentru ca m-am dus la film cu intentia de a pune umarul la rascumpararea financiara a filmului. Multi ii preziceau esec total, iar mie mi-e simpatic Cameron, tocmai pentru pionierismul sau in ale tehnologiei (pentru ce altceva?). In fine, dupa cum se vede, n-am facut decit sa contribui la un hype nemeritat.

    • Zenu says:

      Păi e un fel de a râde mai special, după scurgerea timpului. Când zic că râd la Aliens, de fapt, e un amestec de mirare și nostalgie. Așa ne închipuiam noi viitorul, îți dai seama? Nesperând la wireless și la iPhone (câtă inocență în canalele video prin care se comunica la distanță?). Cu coafurile bizare, chiloței și tricouri a la anii 80.

      Aici așteptarea e un deliciu, o constrângere intenționată! 🙂

      • Maria says:

        ma indoiesc ca Avatar face o incercare onesta de a-si imagina viitorul (cum nici ‘Aliens’ n-a facut). E mult mai interesat de prezent si de trecut. Si apropo, ideile lui Cameron despre lucrurile astea sunt poate mai naive decit cele despre viitor. Dar in fine, si strategia ta de vizionare e perfect valabila..

  8. Vladimir B. says:

    De astfel de filme poţi rîde oricînd! Şi chiar trebuie să o facem, altfel nici nu ar trebui numite filme, căci prin asta blasfemiem pe marii creatori ai cinema-ului! În ce constă “pionerismul” (termenul nu-mi aparţine, sic) lui Cameron??? Iar Cameron nu are nevoie de “răscumpărări”, ci de excluderea totală)))

    • Maria says:

      de ris trebuie sa ridem, dar sa nu ne obosim prea tare cu asta, cel putin pina nu-l vedem pe Cameron pretinzind la locul unui Tarkovski sau Kubrik, ceea ce eu inca nu l-am vazut sa faca.

      e pionier in ale tehnologiilor. il respect pentru atitudinea lui de vizionar, pentru meticulozitate, pentru fantezie. cred ca si lucrurile astea se merita apreciate (inclusiv sustinute financiar), nu doar ceea ce fac marii creatori ai cinema-ului. important este sa mentinem o distinctie clara intre valorile pe care i le atribuim lui Cameron si …cele pe care nu i le putem atribui in nici un caz. nu pot justifica o excludere totala..

  9. Victoria Raileanu says:

    Zenu, uitandu-te doar la Alien-2, desigur ca esti rupt din context. Ca sa apreciezi acest film trebuie vazute toate patru partile si in ordine. Dupa parerea mea, subiectiva desigur, Alien ofera o reflectie mai moderna si mai profunda decat Solaris dar si mai implicita. Solaris este un film foarte literar, foarte vorbit, ceea ce nu este cazul lui Alien care ofera un limbaj cinematografic cu mult mai sofisticat, mai codat si mai antropologizant, spre marea placere a cinefilelor. E clar ca noi astia educati cu cartea in maina, trebuie sa facem la un moment dat un efort ca sa ne desprindem de cultura livreasca daca vrem sa apreciem productiile culturale postmoderne. Daca, nu, nu… la urma urmelor, ceea ce e frumos in postmodernitate este tocmai jucstapunerea culturilor si a ideelor si lipsa oricarei ierarhii a formelor culturale.
    Avatar nu s-a vrut desigur o critica a razboaielor duse de SUA in Orient dar filmul are proprietatea de a transmite, cateodata in pofida intentiei cineastilor, spiritul timpului, climatul social si preocuparile grupului din momentul crearii lui. Uite spre exemplu, daca tot tu esti un admirator al lui Tarkovski, cum Andrei Rubliov, film despre Rusia medievala, traduce pe ecran atmosfera Zastoiului.

    • Zenu says:

      Victoria, eu citesc cu plăcere comentariile tale, căutând (în van până una-alta) aceeași plăcere în vizionarea filmului!!! Promit solemn că am să privesc seria în continuare (e obligatoriu și #1?), dar numai dacă promiți să-mi dezvălui ce idee post-modernistă năstrușnică se ascunde acolo. Vezi? Îmi dau silința, dar pe Aliens-2 oricum l-am găsit banal. 🙂

    • Vladimir B. says:

      Dar post-modernitatea e mult mai prezentă în artele vizuale, decît în cea scripturistică, de accea mi se pare bizar să se spună: “sa ne desprindem de cultura livreasca daca vrem sa apreciem productiile culturale postmoderne”! Arătarea tehnologiilor, a “scheletelor” electronice, a marilor ecrane — asta să fie post-modernitatea. Futurologia nu priveşte înapoi, ci taman undeva, nebulos, ÎNAINTE!

  10. Victoria Raileanu says:

    Ok, in viitorul cel mai apropiat !

  11. Francesco says:

    Hei omule, take it easy! La noi se discuta in contradictoriu, nu s-a dorit o cearta. Sa stii ca mi-a facut placere citirea articolului tau, asta si pentru ca am scris sporadic si despre filme. Ce sa-i fac, sufar de pasiunea filmelor! 🙂
    Uite un link cu o multime de insi la Avatar si sa speram ca n-o sa fim asa…
    O sa las sa treaca nebunia de acum cu acest film, mai ales ca nu cred in ideea, in filozofia acestuia.

  12. da da.. imi amintesc de romanele lui Beleaiev, Efremov in care capitanii foloseau perfocartele sa ca poata naviga navele cosmice…
    nici nu mai zic de Welles (pare-mi-se) in care zicea de colonizarea lui Martie in anii 2000.. 🙂

    si totusi viitorul e mai aproape decat crezi 🙂