May 20, 2009 14

Există o altă cale. Serios?

By in eseuri
Până în prezent 5,5 milioane de oameni au vizionat Istoria lucrurilor. "Istoria" este disponibilă în 11 limbi.

Până în prezent 5,5 milioane de oameni au vizionat Istoria lucrurilor. "Povestea" este disponibilă în 11 limbi.

Contrar obişnuinţei, astăzi fac publicitate. Dacă sunteţi potrivnici ideii puteţi să ignoraţi această postare, deşi o să rataţi o idee care chiar este foarte bună. Ideea aparţine lui Annie Leonard şi se intitulează Povestea Lucrurilor. Într-o prezentare grafică şi verbală de excepţie, experta în probleme de sustenabilitate a mediului, ne plimbă prin ciclul de producţie ca la carte, indicându-ne ce este greşit şi ce este omis în raport cu: 1. extragerea; 2. fabricarea; 3. distribuţia; 4. consumul; şi 5. eliminarea deşeurilor.

Hai să vă povestesc ce m-a impresionat pe mine:

  1. Extragerea. Dacă toată lumea ar consuma la ratele din SUA, am fi avut nevoie de 3-5 planete ca să satisfacem necesităţile de consum. În jungla amazoniană se pierd 2000 de arbori pe minut. Adică 7 terenuri de fotbal pe minut. Pe minut!!! OK, despre faptul că o mare parte din resurse sunt epuizabile am ştiut tot timpul, dar ne-am dat oare seama de dimensiunea problemei?
  2. Fabricarea. Substanţele toxice sunt utilizate în bunuri consumate de noi. Toxics in, Toxics out. Nu este de mirare că cheltuim atâta pentru sănătate. Am citit la Slavoj Žižek despre falsitatea teoriei conform căreia capitalismul avansat a soluţionat problema muncitorilor. Nu a soluţionat – a scos-o din câmpul vizual. Muncitorii continue să lucreze “ca negrii” în Africa, Asia şi America de Sud. Vestul vine cu capital, estul – cu forţa de muncă.
  3. Distribuţia. Un aparat mic de radio costă $4. Pe bune? Numai spaţiul de pe raft şi transportarea până în centrele de distribuţie trebuie să coste cam tot atât. “Economiile” se produc din cauza că părţi din costuri sunt externalizate. Adică, în cost nu intră degradarea mediului, munca robilor de pe plantaţiile din lumea numită în continuare “a treia” şi resursele naturale furate din economiile în curs de dezvoltare. “Degeaba” costă scump!
  4. Consumul. Aici e partea ce-a mai interesantă. De ce consumăm ca nebunii? Din resursele consumate 99% devin deşeuri în mai puţin de 6 luni. Eu nu ştiu dacă cineva mai ţine minte din cursurile de economie politică despre uzura fizică? Bine aţi venit în lumea uzurii morale planificate! Un pantof nu mai este trendy peste două săptămâni fiindcă de atâta timp are nevoie Zara pentru a scoate pe piaţa o colecţie nouă. Psihanalistul francez, Jacques Lacan (citat de Žižek) vorbeşte despre senzaţia de  jouissance specifică societăţii moderne. Consumând vânăm un orgasm scurt dar acut care, pe termen mediu, nu aduce decât suferinţă, căci ne lasă neîmplinită dorinţa de a poseda obiecte. Nu e de mirare că naşterea societăţii de consum coincide cu declinul Indicelui Fericirii în America.
  5. Eliminarea deşeurilor. Volumul de gunoi produs astăzi este dublu faţă de gunoiul produs cu 30 de ani în urmă. În SUA – 2 kg per capita zilnic. Am fost curios să aflu cât gunoi producem în Republica Moldova. Am aflat că la noi se contabilizează doar deşeurile menajere transportate în localităţile urbane care sunt măsurate în metri cubi şi constituie nici mai mult nici mai puţin 1,4 milimetri cubi pe zi. Să înţeleg că restul deşeurilor nu sunt transportate, căci chiar dacă producem mai puţin gunoi, nici chiar aşa! Volens nolens îmi amintesc de definiţia societăţii capitaliste avansate date de personajul lui Haruki Murakami: transformarea rahatului în rahat. Bulshit in, bulshit out.

La capitolul “Există o altă cale!” prezentarea lui Annie Leonard este scurtă de tot: zero deşeuri, energia regenerabilă, chimia verde, economiile locale vii – sunt câteva proiecte numărabile pe degete care-şi propun să facă viaţa mai bună. Totuşi, cred că scopul documentarului era să sensibilizeze opinia publică cu privire la faptul că avem o problemă enormă şi să livreze mesajul că situaţia poate fi schimbată.

Am avut o “furtună în creiere” la acest subiect cu soţia mea şi am debitat  următoarele opţiuni care invariabil aduceau într-un punct mort:

  • Consumând mai puţine aparate de radio de $4 îl dăm afară din uzină pe muncitorul chinez;
  • Aplicând o taxă pe valoare adăugată mai mare în Ţările industrializate direcţionată la compensarea costurilor externalizate în ţările sărace (ceva de genul – 2% din consumul din SUA pentru India), obţinem costuri mai înalte pentru capitalul din Vest (adică ajungem tot acolo).
  • Investind în educaţie, terminăm prin scurgerea de creiere înspre Occident. Smartocraţia ne guvernează din Washington.

Suntem oare blestemaţi să consumăm până vom crăpa? Am avut o discuţie inteligentă şi cu fiica mea Ruxi (8 ani) în care am descoperit (cu mirare şi cu plăcere) că fetiţa stă destul de bine la capitolul Informaţie. Ştie, de exemplu, că “lucrurile” sunt făcute în uzine, că o masă se face din lemn, iar lemnul se obţine din tăierea copacilor pe care trebuie să-i plantăm la loc ca să avem cu ce respira şi în viitor. Ştie că maşinile se pot face, la nevoie, şi din fier vechi şi a înţeles că dacă consumăm mai multe maşini pe an ce trece, fierul vechi nu este o soluţie sustenabilă la infinit. Am căzut de acord să reflectăm dublu atunci când cumpărăm o “prostioară” nouă şi nu doar din cauza că costă bani, ci şi din cauza că pentru a o face s-au consumat resurse finite.

Asta este concluzia mea – să consumăm etic. Să mai reparăm câte un lucru vechi chiar dacă d.p.d.v. economic este mai rentabil să cumpărăm unul nou. Să nu aruncăm la gunoi un lucru din simplul motiv că este demodat şi ne plictiseşte. Să fim atenţi ce mâncăm. Cred că pentru muncitorul chinez este totuna ce să producă – lichid pentru a sufla baloane de săpun sau obiecte mai inteligente. În schimb modificând cererea putem forţa şi o modificare a ofertei. De acord?

Tags: , , , , , , , , , ,

14 Responses to “Există o altă cale. Serios?”

  1. Lucia says:

    Felicitări minunatei familii – din cîte povesteşti, eşti om foarte norocos!

    M-am gîndit cînd am văzut filmuleţul că soluţia de a lua, la casă nouă, ventilator în loc de climatizator, şi de a-mi păstra televizorul vechi de 8 ani, cu diagonală de 38 cm, în loc de unul nou, sînt micile mele decizii în acest sens.

    De fapt, deşi explozia de consum de la noi e în toi, resursele limitate fac din gospodăriile noastre poluatori de talie medie sau mică – aşa înţeleg, poate greşesc. Ceea ce e mai important, însă, este intensivitatea (incl. eficienţa energetică) producţiei industriale şi agricole şi gestionarea efectivă a deşeurilor la nivel naţional. La aceste capitole avem cele mai multe deficienţe, nu (de aia se tot vb despre modernizare)? Reciclarea e pasăre rară, şi cultura reciclării nu are niciun suport informaţional în Moldova.

    Cele citite mă fac să afirm, totuşi, că ţările, unde această cultură există, acum, pe timp de criză, aleg drept soluţie centrală tot consumul, nu reducerea acestuia:-) Că o fi mai puţin dureros. Sau poate nu citesc eu unde trebuie:-P

    • Zenu says:

      Ei, “minunata familie” este mai eroică în vorbe decât în fapte (mai dăm târcoale din când în când pe la MallDOVA că mare e ispita!). Dar încercăm să conştiezăm nişte lucruri şi să ne ajutăm reciproc cum fac Alcoolicii Anonimi (în consum) prin alte ţări. Ai dreptate – poluatori de talie medie sau mică :))) dar ceea ce mă deranjează este că acest stil consumist devine o dogmă.
      În rest – da, da şi da! Adică – “da” pentru gestionarea deşeurilor – când eram relativ mic am făcut “curăţenie generală” în orgada bunicii şi am dus cu tata gunoiul la o gunoierie în afara oraşului. Impresii apocaliptice – cerul negru de muşte, dealuri de gunoaie, miros de fum acru. Asta s-a întâmplat în anii de asfinţit a urss-ului, dar aş fi surpins să aflu că am făcut progrese.
      “Da” pentru recilcare – am o prietenă care şi-a dus fierul de călcat în Europa să-l arunce (aşa ştiu că intenţiona) căci la noi ideea cu sortarea deşeurilor menajere nu e rara avis. Din păcate!
      “Da” tot consumul este bagheta magică pe timp de criză. Dar se poate consuma “cu cap” sau aşa sper io!

  2. Victor Burunsus says:

    Sorin,

    Fara ca sa citesc acest articol, azi dimineata am luat fierul de calcat si l-am dus la reparatie. Sotia vroia sa cumpere unul nou inca d aseara cand credea ca a ars acela care azi este deja reparat cu 265MDL.

    Cand am facut ce am facut, mi-am adus aminte de bunelul meu raposat din 1982 care cu un an inainte de moarte a scos un sac de fioare de calcat din pod si le-a reparat pe toate.

    M-am gandit si la eventuala soarta a fierului daca nu-l repar: gunoi, lipsa de reciclare.

    Tot asa am facut si cu un telefon mobil – reparat si apoi vandut a doua zi. Cred ca mai repet procedura caci s-au mai strans 2 functionale dar nu in stare care sa ma lase impacat sa le vand.

    In concluzie, daca copii nostri ar avea bunei cum am avut noi – ar avea o sansa in plus sa nu se transforme in masini de consum si produs gunoi.

  3. maya says:

    Sorin, merci. Subiectul este foarte aproape “sufletului” meu.
    Doar ca optiunea unui consum rational mi se pare ireala la nivel global. Motivatia e gresita: economia creste daca creste consumul, chiar daca acesta trece in risipa.
    Cel putin acest element al ciclului il putem controla la nivel individual, pe cand restul elementelor depind de guverne, primarii, sector privat, etc. De mai mult timp ma gandesc sa incerc stilul de viata al nonconsumeristilor…

  4. Ursul says:

    Te susţin cu mâini şi picioare. Cred că noi avem o şansă de a contracara consumerismul înainte de apariţia lui şi avansarea în societate.E mai greu cu sensibilizarea populaţiei la temă. Părinţii mei de vreo 2-3 ani tot nu înţeleg de ce în pofida situaţiei materiale bune prefer să nu-mi cumpăr lucruri noi.
    A ,şi, îmi place cum ce şi despre ce scrii.

  5. Zenu says:

    @ Victor, Maya, Ursul: Sunt bucuros că ideea prinde rădăcini. Totuşi suntem încă capabil să ne schimbăm stilul de viaţă? Chiar şi individual?

    Astăzi, am fost în căutarea unor plase anti-ţânţar care mă vor costa cca. 2 mii lei (5 geamuri). M-am gândit că nu e mare filozofie în plasele respective şi ca idee ar fi elementar să mi le confecţionez şi singur. Însă, apar o sumedenie de probleme – materiale, aptitudini + timp liber. Poate că plasele cu pricina sunt un proiect prea ambiţios pentru mine. Cred că am să mi le procur în cele din urmă…

    Mda, o să fie mai greu decât mi-am închipuit… 🙁

    Apropos, recomand filmul 99 Francs (2007) să vedeţi cât de pregătiţi suntem să devenim non-consumerişti.

    Programul minim este să ne informăm şi să facem paşi concreţi în direcţia respectivă:

    -să nu cumpărăm “gunoi”;
    -să nu renunţăm “din moft” la lucrurile vechi;
    -să reciclăm.

  6. Veronica says:

    In sustinerea punctului 3 al programului minim -“sa reciclam”: suna bine dar nu stiu cit e de posibil in Moldova? Din cite eu stiu nu prea ai cum sa reciclezi … nu cred ca sunt pubele speciale. Cei foarte putini care ar vrea sa o faca nu prea au cum, poate doar prin “reutilizarea” pungilor de plastic :). Eu vreau sa va impartasesc extrema satisfactie morala ce o aduce “reciclarea”, sticla reciclata pe culori, hirtia, plastic, haine, “bio” … (mai ales ca fiecare kil de gunoi nereciclat ma costa 1,50 euros!:)

    • Zenu says:

      Ha! Reciclarea în Moldova – şi da şi nu! Adică, evident, ne lipseşte un sistem logistic de reciclare a deşeurilor. Dar în cazul când le dăm lucrurilor “a doua viaţă” prin faptul că le dăruim cuiva care are mai multă nevoie de ele? Sau le reparăm şi le vindem la un preţ redus? Orice e mai bine decât să “producem” gunoi. Iată ce soluţie “estetică” s-a găsit în Brazilia: http://brazilia-romania.blogspot.com/2009/05/reciclarea-estetica.html

      E drept că pe lângă sistemul logistic ne lipseşte şi mentalitatea 🙁 iar asta complică inutil situaţia. Am citit undeva despre un sistem de sortare implementat a deşeurilor la noi în regiuni care nu a funcţionat. Cei 1,50 euro se pot dovedi determinanţi în schimbarea mentalităţii.

  7. Nicolae Botan says:

    Ehh, daca ati sti ca la noi in MD e interzis prin lege organica mai mult de 10 ani colectarea gunoiului nesortat si obligatia sortarii gunoiului in scopul reciclarii (Legea nr.1347/1997 art.8). Si asta e obligatie pentru fiecare muritor de rind, nu doar pentru companiile care ar face bani pe asta. Ce sa zic de noi cind eventual traind ultima vreme in Olanda si Italia am vazut cum se arunca la gramada tot gunoiul menajer si nu se tine cont de ce si cum – ce-i drept pentru ochii lumii gasesti tomberoane pentru sortare si puncte de colectare mai sofisticate (pentru gunoi mai voluminos). Apropos UE incearca cu mare skîrţ sa implementeze sistemul taxei verzi care pina cind functioneaza pe alocuri (mai mult in statele-membre mai batrine): care ar presupune ca atunci cind vrem sa aruncam un TV sau fier la gunoi ne ducem la punctul regional de colectare si il predam acolo in schimbul unui bon, cu care apoi mergem la magazin si la procurarea aceluiasi tip de produs ni se face reducere (odata ce produsele deja au pretul ridicat, adica cu taxa verde inclusa). Deci alternativa e simpla: doresti un produs mai ieftin du-l pe cel vechi la reciclare. Din contul celor care nu doresc, se string bani si se subsidiaza companiile de reciclare. Ei, acum membrii noi (de tip Romania) de bagat taxa au bagat da de facut centre de reciclare nici pe aproape (in mare parte din cauza ca acele terene ce trebuiesc acordate punctelor de colectare, conform standardelor, se pomenesc a fi tare intrebate de concurenti – oficii super-performante, centre de agrement etc.).
    Sa nu uitam totusi ca a consuma e inevitabil pentru om, deci cu cit mai mult ni se plateste cu atit mai mult consumam din acea suma. Acum stau si ma gindesc… poate totusi criza asta este in final un serviciu pentru mediul inconjurator?

    • Zenu says:

      Azi m-am gândit la consum în următorii termeni (poate că am să dezvolt ideea pe http://www.idei.md în curând): suntem „dresați” să consumăm mai mult că să nu avem criză și să nu pierdem locurile de muncă. Poate soluția ar fi să micșorăm consumul, iar în loc de salarii mai mari să avem zile de lucru mai scurte (fără ai trimite pe lucrători în șomaj). Poate am fi mai fericiți dacă am petrece mai mult timp cu familia, prietenii. Folosind expresia Luciei – bonvivanzi în loc de consumeriști?!

    • Zenu says:

      Apropos, și liberalismul paternalist al școlii din Chicago (care, sincer, inițial m-a cam șocat!), acum nu-mi pare un lucru chiar atât de radical.

  8. Nicolae Botan says:

    Indemn sa fim mai atenti cu ideea asta ratata precum ca consumul duce la crestere economica, a fost aplicata in ultimii ani de SUA in mod foarte agresiv (pentru implementarea politicii date s-au si facut toate lasarile astea in privinta disponibilitatii creditarii) ceea ce a si dus la situatia in care ne aflam cu totii. Consumul mai activ din partea unei paturi sociale poate doar duce la distribuirea mai eficienta, mai corecta (daca doresti in sens Rawlsian) a avutiei in cadrul societatii, dar nu crestere. Insa daca e sa fie la tema data articol, acolo si ne vom contrazice ;)…

  9. Zenu says:

    Mi-am amintit ceva. Din lanţul “prostioarelor” cumpărate pentru a produce “gunoi” fac parte şi cănuţele de paşti. An de an le primesc “de pomană” şi încerc să explic rudelor că eu nu am cum să beau din 20 de căni şi nici colecţie nu fac. Respectiv, anual colecţia “migrează” înapoi la rude sau se distribuie la cei mai nevoiaşi.

    Acum eu am dubii majore în privinţa faptului că cel mai util lucru pentru nevoiaşi este o colecţie de căni şi încerc să-mi conving rudele că se poate face pomană şi altfel.

    Sau încurc io iţele şi pomenile sunt parte din strategia anti-criză a moldovenilor?

  10. Vladimir B. says:

    Foarte bun articolul, păcat că l-am cetit de’abia acum, dar ce’i bun nu se învecheşte! Deci, şi’a atins şi empatic ţinta)))