September 29, 2009 11

Donaţii vs. impozite (o idee alternativă)

By in eseuri, idei

Un lucru care m-am învăţat să fac la MBA sunt estimările grosolane. Serios, pentru orice lucru este mai bine să ai o noţiune cuantificată, chiar şi cu aproximaţie.

Acum, fiind părinte, mă confrunt anual cu următoarea chestiune – contribuţii băneşti pentru grădiniţe şi şcoli. Se strâng bani pentru te miri ce cauze nobile: începând de la reparaţie şi terminând cu organizarea festivităţilor pentru copiii. Pe banii noştri, ai părinţilor, se cumpără carioci, rechizite, se repară o ţeavă, etc. Cred că personal contribui cu cel puţin 10 mii de lei pentru fiecare copil şi asta în condiţiile unor estimări foarte conservative. Dacă fiecare părinte procedează la fel, trebuie să ne imaginăm un buget de cca. 150 mln. lei anual. O cifră suficient de impunătoare care reprezintă aproximativ 10 la sută din bugetul de stat dedicat învăţământului.

Contribuţiile respective sunt mărul discordiei în asociaţiile părinteşti: există părinţi care se încăpăţânează să nu contribuie şi părinţi care acceptă voluntar această povară (ba chiar îşi asumă roluri administrative de colectare a sumelor băneşti). Poziţia etică a edilului capitalei, Dorin Chirtoacă este că astfel de plăţi nu-şi au locul în sistemul educaţional. E datoria statului să asigure funcţionarea sistemului educaţional. De acord, dar dacă, totuşi, ţeava e spartă şi statul se uită în altă parte, tot eu sunt cel care sufăr dacă copilul se înbolnăveşte sau dacă nu poate merge la grădiniţă.

În fine, din punct de vedere teoretic este corect ca statul să susţină aceste cheltuieli; din punct de vedere practic – o face într-un mod defectuos, iar contribuţiile băneşti sunt inevitabile.

Ideea mea este că, din moment ce situaţia se prezintă anume aşa şi nu altfel, ar fi cazul să recunoaştem contribuţiile respective ca donaţii. Donaţii care să fie făcute în mod voluntar şi transparent. Prefer să am de a face cu casa grădiniţei, care să-mi elibereze o chitanţă pentru donaţia efectuată. Cheltuielile confirmate prin chitanţa respectivă ar fi cazul să fie deductibile din venitul impozabil. Dacă admitem că prin aceste donaţii se “repară” nişte carenţe ale statului, de ce să nu mi se recunoască meritul de a fi contribuit? Altfel, statul ar fi recurs la majorarea impozitelor pentru a face faţă cheltuielilor.

Donaţiile per se, sunt o formă firească de solidarizare socială. Ponderea bugetului în PIB este de circa 40%. Aceasta denotă că statul intervine în scopul redistribuirii veniturilor în foarte multe cazuri. Donaţiile presupun o dezintermediere. Cetăţenii sunt capabili să se organizeze mai bine pe o serie de cheltuieli mărunte (cum ar fi reparaţia unei ţăvi) fără a apela la anevoiosul sistem bugetar. Dar este corect să li se recunoască acest merit atunci când li se cere achitarea impozitelor. În general, sistemul de impozitare ar trebuie să recunoască existenţa unor “circumstanţe atenuante”. În multe ţări, cheltuielile pentru educaţie sunt şi ele deductibile din venitul impozabil. Sau dobânda la credite bancare.

Este o chestiune de politici. Dar să ne limităm pentru moment la donaţiile sus-menţionate.

Tags: ,

11 Responses to “Donaţii vs. impozite (o idee alternativă)”

  1. Nicolae says:

    aha, si eu care de tare mult timp ma indignez, oare de ce persoanele juridice pot deduce si efectua o serie de scutiri (ajungind chiar pina la absurduri, de genul a baga chipurile in functionarea intreprinderii chiar si berea de vineri seara cu amicii) si o persoana fizica are la dispozitie doar vrio 6000 mii lei scutiri personale (sau cit o fi acolo anul asta)… oare chiar numai acesti bani mizeri sunt baza existentiala a unei persoana fizice pe parcursul unui an? Scutiri mari apar cind si impozite sunt mari. Orice exonerare sau scutire de plati a persoanei fizice ar fi sinucidere a aparatului statului… adica hai sa fim realisti – toate accizele, taxele, impozitele pe venit, pe imobil, tranzactiile vamale etc. toate se petrec pentru consumatorul final, pe umerii lui fragezi se tine toata povara asta (si toate intreprinderile alea umflate in pene cu birouri somptuase si masini de lux sunt doar intermediari care string persoane fizice si le indeamna la plata sau la lucru). Deci aducerea cifrei de scutiri personale si cea pentru membrii familie la un nivel real ar fi si raspunsul la indignarea din articol, doar ca asta nu se va intimpla niciodata… asa ca hai la nascut SRL-uri 😉

    • Zenu says:

      Mi se pare că în RM nici pentru un SRL nu e simplu să deducă cheltuielile de reprezentanţă (bericele de vineri) din venitul impozabil. Într-un sens nici nu e somat să o facă – la cota “0” de impozitare! Pe de altă parte, deducerile din venitul impozabil pentru persoanele fizice sunt o practică curentă în multe ţări. Discutam cu un amic din Coreea de Sud. Domnilor, la ei fiecare coreean adună chitanţele pentru consumul curent şi le prezintă la fisc pentru deduceri. E o formă de a combate economia tenebră şi a stimula consumul. Înţeleg că astfel de măsură “costă” bugetul, dar din moment ce beneficiază ţară, este oare cazul să ne cramponăm de atâta de buget de parcă ar fi o zeitate care trebuie necontenit alimentată cu bani?

      @ Veronica
      Ai comentat pe FB că ideea e bună, dar că există o limită. Poţi să ne lămureşti care e ea?

  2. Veronica says:

    Articolul 36. Alte deduceri
    (1) Contribuabilul rezident are dreptul la deducerea oricăror donaţii făcute de el pe parcursul anului fiscal în scopuri filantropice sau de sponsorizare, dar nu mai mult de 10% din venitul impozabil. În acest scop, venitul impozabil al contribuabilului se determină fără a se lua în considerare scutirile ce i se acordă conform prezentului capitol.
    (2) Pot fi deduse, conform prezentului articol, numai donaţiile făcute în scopuri filantropice sau de sponsorizare în favoarea autorităţilor publice şi instituţiilor publice specificate la art.51, a organizaţiilor necomerciale specificate la art.52 alin.(1) lit.a) şi b) şi la art.533, precum şi în favoarea organizaţiilor religioase specificate la art.52 alin.(1) lit.c).
    (3) Donaţiile în scopuri filantropice sau de sponsorizare vor fi deduse numai în cazul confirmării lor în modul stabilit de Guvern.

    __________
    Legile Republicii Moldova
    1163/24.04.97 Codul fiscal //Monitorul Oficial 62/522, 18.09.1997

    Adica este o limita superioara de deducere.
    Unica problema este institutiilor cacora li se permite aceasta deducere…
    Din cite inteleg, gradinitele nu prea se incadreaza… 🙁

    • Zenu says:

      Oo, nu ştiam de acest articol. “Contribuabilul rezident” poate fi şi persoana fizică, corect? Dar rămâne problema “autorităţilor publice şi instituţiilor publice specificate la art.51, a organizaţiilor necomerciale specificate la art.52 alin.(1) lit.a) şi b) şi la art.533, precum şi în favoarea organizaţiilor religioase specificate la art.52 alin.(1) lit.c).” 🙁

      • Veronica says:

        De acord.
        De mult innebunesc lumea pe aici ca daca s-a introdus cota zero la impozitul pe venit asta ar insemna ca se transfera povara fiscala asupra persoanelor fizice, ceea ce ar implica lucrul nu numai asupra impozitarii directe a acestora, ci si asupra acordarea unui set de deduceri suplimentare.Cu parere de rau, in Moldova, inca nu degraba o sa se introduca faza ceea cu acumularea cecurilor pentru a fi deduse…
        :((((
        Dar, gindim optimist, mai ales in prisma articolului pe care tocmai l-am citit pe acest blog 😉

  3. […] 2. Întrebarea cu grădinițele. Sunt de acord să dau bani pentru grădiniță/școală, doar că să am posibilitate să-mi reduc din taxele pe care le platesc. Mai mult citiți pe blogul lui madrizen […]

  4. Oxana says:

    Aplicarea Art.36 (2) este de domeniul virtual. Din propria experienta. Am introdus in declaratia anuala de venit donatiile facute in favoarea unei organizatii necomerciale (respectand cerintele legale) si, Surpriza!, raspunul fiscului a fost “aplicam acest articol in concordanta cu Legea cu privire la filantropie, iar de domeniul acestei legi tin doar persoanele juridice”! O data ce persoanele fizice indeplinesc anumite functii ale statului (era vorba de donatii pentru copiii orfani), ar fi pur si simplu corect sa fie recunoscute ca atare. Aceasta experienta mi-a dat o idee de lobby. Sa se stabilizeze doar parlamentul 🙂

  5. Violeta says:

    ca sa inteleg pina la urma. Nu tot noi, parintii, prin plata impozitului pe venit , facem ca invatamintul sa fie gratuit?

    • Zenu says:

      Asumând că toți contribuabilii sunt părinți, cam astfel ar sta lucrurile. Însă toată chestia ține de gradul de centralizare a cheltuielilor. Când crezi că ar fi mai eficiente cheltuiele, atunci când statul ți-ar lua totul ca apoi să distribuie după cum se crede necesar (cam asta e formula actuală) sau atunci când ai posibilitatea de a contribui localizat, mai aproape de casă, cum ar veni… Aceasta este premisa descentralizării fiscale: centrul este oarecum miop pentru a lua decizia cărei școli să aloce mai mulți bani – școlii A sau școlii B (iar când o face, tupeul directorului este decisiv și nu necesitățile reale) și în orice caz este totalmente orb în a decide dacă banii alocați trebuie utilizați pentru năimirea unui paznic sau pentru procurarea unei mături.

  6. Lupul Sur says:

    13 %. Cu atâta contribuie părinţii la sistemul de educaţie publică.