November 12, 2009 3

Despre rostul instituțiilor

By in eseuri

Primii eretici ai Imperiului, cei despre care vorbește Niall Ferguson în volumul „Empire. How Britain made the modern world” mă țin departe de ulitmii, cei pe care urmează să-i prezinte Vasile Ernu la lansarea cărții dumisale.

empire 001

Oarecum simbolică această abundență de imperii pe centimetru pătrat de pagină citită, dar trebuie să admitem că Niall Ferguson este, totuși, un meseriaș în materie de a face Istoria mai captivantă decât Literatura. Formula sa este de a nu vorbi despre ani și personaje, ci despre cauze și consecințe.

Uite-așa aflu eu despre rolul imens pe care îl au instituțiile (și nu neapărat personajele) în mersul Istoriei.

Într-a doua jumătate a secolului XVII, Anglia intră în competiția pentru supremație mondială. E geloasă pe Spania cu al său imperiu catolic, vrea un propriu imperiu protestant, dar mai mult ca atât, vrea să facă comerț și să cunoască lumea. Prin urmare, se pune la cale un monopol asupra comerțului cu Indiile Orientale cunoscut ca East India Company care intră într-o competiție directă cu olandezii deja prezenți pe acest segment al comerțului internațional. Rapid se realizează că nu este posibil de a maximiza cota de piață pe altă cale decât minimizând cota de piața a olandezilor. Începe războiul comercial anglo-olandez.

Paradoxal, deși Anglia era de câteva ori mai mare decât ca Olanda în termeni de populație și resurse, ultima ieșea câștigătoare din acest război. Într-un mod atât de evident încât corăbiile olandeze ajungeau să avanseze sfidător pe Tamisa, iar East India Company dădu faliment. Englezii știu să învețe o lecție. Avantajul micuței Olande este de a fi avut niște instituții monetare mai avansate decât Anglia. O chestie care a fost prototipul direct al unei bănci centrale moderne plus posibilitatea de a emite datorie publică. Accesul nemijlocit la finanțare a fost avantajul competitiv al Olandei. Un avantaj pe care englezii s-au grăbit să și-l însușească.

O consecință directă a eșecului a fost înlăturarea de la putere a regelui James II și „importul” unui monarh olandez, William de Orania. În câțiva ani de la urcarea pe tron a acestui monarh stranier, Anglia s-a pricopsit cu o bancă centrală (Banca Angliei este fondată în 1694) și cu o Bursă de Valori care-i oferea coroanei posibilitatea să se împrumute de la publicul larg. Un alt rezultat al fuziunii anglo-olandeze a fost partajarea pieței: olandezii și-au rezervat dreptul asupra comerțului cu mirodenii, oferind englezilor mână liberă pentru comerțul cu textile. Calea spre edificarea unui Imperiu a fost astfel deschisă.

Exemplul de mai sus vorbește elocvent în favoarea instituțiilor. Abstracte și pe alocuri invizibile, acestea joacă un rol determinant în reușita unei operații. Între timp, James al II-a a fost un fraier. Respectiv, personalitățile istorice – concrete și vizibile – se pot dovedi prea puțin semnificative atunci când e vorba de chestiuni majore.

Concluzie care e valabilă și pentru noi, moldovenii, de altfel.

Tags: , , , ,

3 Responses to “Despre rostul instituțiilor”

  1. […] fac o gripă. Spre norocul meu, nu e porcină. Lucrez intens pe noua plantație și citesc fascinat Imperiul de Niall Ferguson. Îmi place ce fac. Găsesc timp pentru Jarmusch și […]

  2. […] fac o gripă. Spre norocul meu, nu e porcină. Lucrez intens pe noua plantație și citesc fascinat Imperiul de Niall Ferguson. Îmi place ce fac. Găsesc timp pentru Jarmusch și […]

  3. […] Cu ceva vreme în urmă mă delectam cu „Empire” al lui Niall Ferguson. Despre cum britanicii au edificat un imperiu făinuț pe spinarea funcționarilor publici care, deși puțini la număr (vreo 3000), făceau „pace” pe cinci continente. Moștenirea acestora sunt instituțiile publice care dau un randament mai mare decât alternativele franțuzești și spaniole. […]