July 13, 2009 28

Confesiunile unui fost liberal

By in eseuri, idei

Nu vreau să încâlcesc pe nimeni şi cu atât mai puţin nu vreau să mă fac confuz io însumi. Dar se întâmplă că în urmă cu vreun an, poate mai puţin, mă consideram liberal get-beget. Deschid o paranteză necesară – dilema mea nu are nimic în comun cu politica moldovenească, sau dacă are, nu în modul în care pare să fie. Să recapitulez: mă consideram liberal, prin urmare nu mă mai consider. Ce mă consider încă nu ştiu. Poate kibbutznic, doar că (1) nu-mi ajunge curaj şi (2) nu suntem în Israel.

Acum un an discutam cu un amic de-al meu despre liberalism în următorii termeni:

– Iată, tu, de exemplu, te consideri liberal? – eram întrebat.

Liberal.

– Dar ce ai în vedere prin liberal? Căci eu am întâlnit mai mulţi liberali şi toţi mi-au dat răspunsuri diferite.

Am început de departe cu partea economică, adică cu „mâna invizibilă” a lui Adam Smith, am continuat cu drepturile individului ş.a.m.d. Am sfârşit prin a spune că, în contextul actual, liberalii, deşi nu-s cine spun că sunt, reprezintă unica opţiune democratică. Mă subscriu în continuare celor declarate atunci cu diferenţa că acum nu mă mai consider liberal. Dar nu-mi schimb votul. Asta fiindcă există contextul local unde chiar nefiind liberal nu prea ai din ce alege.

Ce s-a schimbat între timp?

Mâini de plastic (aluzie ironică la Michelangelo) (c) Zenu

Mâini de plastic (aluzie ironică la Michelangelo și Adam Smith) (c) Zenu

Atenţie maximă la „mâna invizibilă”! Adam Smith afirma că nu există o chestie mai faină decât ceea că fiecare individ îşi urmăreşte propriile sale interese egoiste astfel încât, în final, toată lumea iese în câştig. Descompun: (1) dacă un te-miri-ce este vrut de toată lumea – el e scump; (2) dacă e scump – producătorul lui te-miri-ce iese în câştig; (3) dacă producerea lui te-miri-ce este atât de avantajoasă – toată lumea începe să producă te-miri-ce; și (4) dacă toată lumea produce te-miri-cete-miri-ce se ieftineşte şi este accesibil pentru toată lumea. Astfel, în aparenţă toată planeta juisează de fericire: cei care au vrut cu tot dinadinsul sunt cei care şi-au permis să procure printre primii te-miri-ce; ceilalţi – au procurat la reduceri şi, deasemenea, juisează. „Mâna invizibilă” a egoismului i-a făcut fericiţi pe toţi.

Numai că în realitate nu se întâmplă întocmai. (1) Cel care primul a produs un bun pe care îl vrea toată lumea, extrage un extraprofit, din care (2) îl măsluiește pe politician care (3) lobează în favoarea acestuia o lege avantajoasă în Parlament, care (4) îi întăreşte acestuia statutul de monopolist din care acesta, la rândul său, extrage şi mai mult extraprofit. (Din care îl unge în continuare pe politician, care devine sluga lui şi care adoarme poporul cu fabrici de staruri numai ca acesta să dăinuiască în continuare în prostie şi să achite docil preţuri umflate.) Asta e! „Mâna invizibilă” este în realitate o mână păroasă care mulge pe întuneric, unge la lumina zilei şi arată gestul necunviincios populaţiei. Legea prin care cei bogaţi devin şi mai bogaţi, iar ce-i săraci privesc fabrica de staruri.

Cum se întâmplă această „minunăţie” în societăţi în care transparenţa, guvernarea corporatistă, concurenţa liberă au statut de lege? Simplu. Citește la Subcomandante Marcos: în timp ce politicienii îţi arată o jucărie frumoasă, „mâna invizibilă” se bagă la tine în buzunar şi stoarce din el ceea ce nici nu ştiai că îţi aparţine: păduri, lacuri, zăcăminte. Sau, în lipsa acestora, pur și simplu îţi prezintă o notă de plată umflată pe care, desigur, o achiţi căci între timp eşti cu ochii pe jucăria cu pricina…

Nu te-ai întrebat de ce nu poţi pricepe nimic atunci când televiziunile transmit protestele anti-globaliştilor? Se prea poate că au şi ei ce să spună. În schimb, obţii tot felul de detalii contradictorii (şi egal de inutile) despre Michael Jackson şi gripa porcină. Îţi dai seama că priveşti în altă parte? Din acest motiv pornesc din ce în ce mai rar televizorul.

Din aceleaşi motive, nu mă mai consider liberal. Însă, aici în RM nu am de unde alege: liberalii sunt cei care, deocamdată, încearcă să lupte cu Păroasa Mână Invizibilă.

P.S. În stil zen: este dificil să identifici drumul cel bun atunci când universul este o amalgamare de culori.

Şoseaua, Paul Klee (...până şi ea se dizolvă în linia orizontului)

Şoseaua, Paul Klee (...până şi ea se dizolvă în linia orizontului)

Tags: , , , , , , , , ,

28 Responses to “Confesiunile unui fost liberal”

  1. Rustam says:

    Sorin, daca nu te mai consideri liberal doar din motivul ca mana invizibila a lui Smith nu asigura, dupa interpretarea ta a gandirii lui Smith, bunastarea pentru toata lumea atunci permute-mi sa nu fiu de acord cu tine. 1) Smith vb despre o piata libera, consider ca coruptia despre care vb e o bariera importanta ce tine mai mult de institutiile prezente Si normele sociale. Smith acorda o importanta enorma concurentei intre producatari si cumparatori dar si institutiilor care au ca obiectiv asigurarea unui cadru institutional. As mai continua dar e cam complicat sa scrii de pe telefon

    • Zenu says:

      Smith vorbeşte despre o lume închipuită, iar piaţa liberă face parte din această lume. Corupţia nu este pe departe unica meteahnă a lumii reale, mai e şi bargaining power. Cu alte cuvinte, cinstit-cinstit fiecare, şi bogatul şi săracul îşi urmăreşte egoist propriile interese, numai că la primul iese ceva din asta, iar la al doilea – ioc!

      Mai departe. Liberalismul economic este o dogmă care se predică cu precădere economiilor în tranziţie (anume acolo unde cadrul instituţional este slab). Economiile dezvoltate au mai mare discreţie în aplicarea politicilor de piaţă. De exemplu Federal Reserve poate credita bugetul american, în timp ce BNM nu poate face acelaşi lucru. Standarde duble?

      Dar într-o privinţă ai dreptate. Liberalismul nu înseamnă doar “mâna invizibilă” (dar nici eu nu m-am dezamăgit de la atâta lucru, după cum vezi). Există un aspect al liberalismului ce ţine de libertatea de expresie, opinie, acces la informaţie, libera asociere, laicismul etc. la care, desigur, nu renunţ. Îmi place să cred că liberalii moldoveni sunt liberali anume în acest sens al cuvântului şi asta, din punctul meu de vedere, este un motiv în plus de a-i susţine.

      • Rustam says:

        Sorin,

        1) cum a zis Hayek “lumea in care bogatul e puternic nu este oare mai buna decat lumea in care doar puternicul poate obtine o bogatie?” sint de acord cu tine ca liberalismul nu e un sistem perfect si inegalitatile intre populatie in tarile capitaliste confirma acest lucru. insa nu e mai OK pentru un sarac (sau o minoritate etnica) sa traiasca intro lume unde are o speranta de a reusi (saracia e mai putina umilitoare atunci cand stii ca nu Puterea Suprema, adica statul e vinovat, ci tine de unele evenimente externe) decat intrun sistem inchis din care nu poate scapa?

        2) Cred ca aici vb despre Washington consensus. am citit recent un articol de’a lui Williamson, omul care sta la baza politicii promovate in cadrul consensului de la washington si am ramas suprins din mai multe motive.-radicalismul politicilor promovate de catre liberali in cadrul organismelor internationale e un mit; – importanta institutiilor, normelor sociale, a istorieii si culturii fiecarui popor in parte e luata in consideratie in analiza acestuia;
        Nu cred ca un stat in curs de dezvoltare trebuie sa urmareasca sfaturile FMI-ului sau a Bancii Mondiale si cu atat mai putin a WTO. Protectionismul si limitarea fluxului de capital sta la baza relansarii oricarui stat atat din UE cat si US. Insa libertatile individuale si asigurarea proprietatii private sint factori esentiali pentru dezvoltarea institutiilor si societatii in intregime.
        marii liberali recunosc acest lucru. Statul tre sa intervina de o maniera permanenta, pentru ca agentii economici sa poate anticipa si adapta actiunile lor, si nu trebuie sa avantajeze sau dezavantajeze nici o categorie a populatiei.

  2. Veronica says:

    Printre prietenii mei este un prieten comunist. Nu comunist din motive pragmatice (pentru a avea un lucru mai bun, pentru a fi in majoritate), ci comunist-ideolog. Sincer crede ca este cea mai buna orinduire posibila si are darul orator (cred ca educat bine la dezbateri) de a te implica intelectual si emotional in ceea ce crede. Fiind apolitica, totusi inteleg argumentele economice.
    Si o interpretare asemanatoare am incercat sa o punem in discutie, paremi-se, prin anul patru de facultate cu unul din profii pe care ii consider printre cei mai buni de la ASEM. Atunci, cred, din lipsa de experienta, nu am putut face un asa fir logic.
    Acum, mi-am restabilit golurile ce atunci lipseam.
    Nu pot sa ma autoatribui la un fel de gindire ideologico-politico-economic. Dar imi place sa trec prin mine astfel de analize.
    Mersi Sorin!!!!

    • Zenu says:

      Ei, nici comunismul nu ţine din motivile care mi-au devenit clare după ce am citit romanul “Cevengur” al lui Andrei Platonov. Pur şi simplu nu iese la scara unei comunităţi mai mare. Din doctrine cred că cea mai simpatică la moment pentru mine este socialismul libertarian la care se subscrie şi intelectualul american Noam Chomski. Dar nu m-am informat suficient la acest capitol; cum mă informez – te anunţ!

  3. Nicolae Botan says:

    Bravo ! Ma bucur sincer de fiecare data cind vad economistii care se coboara din lumile modelelor perfecte, din gindire in baza “perfect comepetition” spre realitate… sau cum spunea un prof. din Hamburg (care avea 2 facultati – economie si drept) “here we go again with another Mickey Mouse model” :). Deci nu pot decit sa fiu de acord in mare parte cu cele mentionate – partial din cauza ca eu totusi consider ca liberalismul este foarte bun, insa el tre sa fie liberalism incadrat in niste limite stabilite de stat (societate), adica lasa mina invizibila sa-si faca treaba dar inchisa in cadrul juridic specific si pe alocuri, unde sunt pante mai lunecaose, sa fie ghidata. Poate o sa fiu intrebat cum sa decidem limitile rationale ale reglementarii – o decidem prin experienta, istoria arata ca nu doar un stat, ci toata omenirea a pendulat de la paternalism la liberalism si in mare parte nu a reusit sa gaseasca mijlocul nici pina azi (insa sunt si citeva state care au reusit in mare parte, tinind cont de specificul societatii). Mai importanta e intrebarea: cine se apuca sa faca regula si sa o implementeze? – Noi, noi toti si fiecare in parte, caci politicienii de care mentionezi pot doar sa faciliteze acest proces, sa mai ia pietrele din cale si sa dea semnale in ce parte e mai bine de mers, insa legea de zi cu zi si normele le facem noi prin respectul fata de ele! Sa nu uitam ca legile, piata, politica, mass-media nu sunt decit instrumente pe care societatea le poate utiliza (si nu vice-versa) in caz cind stie ce vrea si spre ce sa mearga.

    • Zenu says:

      Sa nu uitam ca legile, piata, politica, mass-media nu sunt decit instrumente pe care societatea le poate utiliza (si nu vice-versa) in caz cind stie ce vrea si spre ce sa mearga.

      …şi de locul acestora în viaţa unui stat ne dăm seama în momente de criză precum cel de faţă. Sunt convins că în prezent ne dăm mult mai bine seama care este rostul justiţiei independente, presei libere, dezbaterilor, decât atunci când UE ne-a spus că aşa e mai bine :).

      În cele din urmă, totul ţine de maturizarea societăţii. Cred că există o inteligenţă a naţiunii care se câştigă pe cale evolutivă. De exemplu, eu pot să mă numesc socialist libertarian (ipotetic încă) ceea ce va reprezenta opţiunea mea personală, forma în care îmi regăsesc mai uşor convingerile. Însă sunt departe de a crede în “bagheta magică” care fiind aplicată Moldovei va conduce la rezultate magnifice. Hense, dialogul social, piaţa ideilor, abordarea chestiunilor “grele” este domeniul care mă face să cobor din pat ;).

  4. Rustam says:

    personal, cred ca liberalismul nu poate fi redus la INTERPRETAREA manii invizibile a lui Smith. nu stiu daca sint mai mult liberal decat institutionalist, dar sunt convins de complementaritatea acestor doua doctrine politico-economice. liberalismul nu este doar un “market” fanatism. si daca e sa atingem subiectul eficientei economice, atunci cred ca o mare parte din economisti vor fi de acord ca sistemul de libertati individuale ofera cel mai bun cadru de incitatii invidizilor. Hayek in “the road to serfdom” spunea ca libertatile individuale nu pot exista in afara unui sistem economic liberal. nu sint 100/100 de acord cu friederich dar totusi cred ca comunismul este una din formele sociale ce duc la dictatura si tot “pachetul” care vine in “cadou” cu forma dictatoriala.

    • Zenu says:

      Vezi şi la Chomski – sclavia salariilor (Wage slavery). Calea spre servitute poate apuca cărări nebănuite.

      În plus, este penibil să discutăm în termeni de sau-sau. Universul de soluţii nu se poate limita la cele două forme. Însă un punct de pornire este să punem manualele de-o parte (după ce le-am citit, desigur) şi să reflectăm asupra realităţii. Distanţa dintre realitatea din manual şi realitatea adevărată poate fi enormă.

      • Rustam says:

        realitatea astazi poate fi diferita de efectele care vor avea loc pe termen mediu/lung. istoria ne da multe elemente de raspuns la intrebarile care ni le punem astazi.

        • Zenu says:

          Efecte recente: în 1900 cea mai bogată țară era de 4 ori mai bogată decât cea mai săracă; acum – de 36 de ori. Sursă: prezentarea lui Ricardo Hausmann (mersi Maya!). Ce se va întâmpla pe termen mediu/lung mi-e și teamă să-mi imaginez :o.

          Dar la această temă revin cu o postare separată (sper :))

  5. Rustam says:

    istorie: liberalismul economic a fost adoptat doar la inceputul sec. a XiX-a de catre englezi, sursa Paul Bairoch, Economics and World History.

    • Rustam says:

      In 1950 diferenta relativa intre grupul tarilor bogate si grupul tarilor sarace era de 6,99 si in 1998 acelasi indiciu era de 7,92 …

      • Zenu says:

        Din prezentarea lui Hausmann:

        When Adam Smith wrote “The Wealth of Nations”, the richest country in the world was 4 times richer than the poorest country.

        Tot acolo, utilizând PIB per capita la PPP (2003):

        The US is 71 times richer than Sierra Leone

        Desigur, tu compari grupul ţărilor bogate şi grupul ţărilor sărace, însă diferenţele în grup sunt şi ele destul de semnificative.

        Instituţiile, după cum afirmi şi tu, par să fie o soluţie. Problema mea cu instituţiile este că ele sunt ca un organism viu – nu pot fi importate deoarece:

        1. instituţiile reprezintă organismele + interacţiunile între ele (deci se poate trage la xerox oficiul cadastral, dar nu şi faptul că drepturile de proprietate sunt liber licitate, recunoscute, transparente etc.); şi
        2. nu există loc gol, din punct de vedere instituţional, mafia, corupţia, tutela administrativă (крыша) sunt şi ele instituţii care imediat intră în concurenţă cu cele care se vor a fi importate.

        Complicată treabă…

        În schimb, pe măsură ce căutam referinţe publice la lucrările lui Hausmann am dat de una care se referă la tema abordată de mine: The Other Hand: High Bandwidth Development Policy (2008) accesibile online. Citez concluzia autorului:

        Maybe Adam Smith could be reinterpreted a bit. As he said: “The uniform, constant and uninterrupted effort of every man to better his condition… is frequently powerful enough to maintain the natural progress of things toward improvement”. However, part of the effort to better his condition is exerted by man in the process of participating in the collective search for public policies that can seize opportunities and overcome obstacles. Letting that invisible hand operate to improve policies may be the appropriate way to deal with the high dimensionality of the real world.

  6. Rustam says:

    Sorin,

    sint de acord ca in interiorul grupului sint diferente destul de importante. Oricum, am vrut doar sa-ti arat ca perioada conteaza enorm, in perioada in care Smith isi scria opera sa majora agentii economici se inotau inca in tot felul de bariere atat interne cat si externe. Daca cauti intradevar un indicator pertinent pentru efectul liberalismului asupra inegalitatii intre tari bogate vs. tari sarace atunci 1840 e anul de baza.

    Acum despre institutii. Zici ca-s un “organism viu-nu pot fi importate”. Atunci iti recomand un articol foarte interesant referitor la consecintele reformelor impuse de francezi dupa revolutia franceza in tarile vecine http://www.voxeu.org/index.php?q=node/3727
    concluzia autorilor:

    “Why did these reforms work when other externally-imposed reforms often fail? One possibility, which sharply contrasts with Burke’s initial negative assessment of the Revolution’s radicalism, is that its success may have been due to the fact that the reforms it imposed were much more radical than is typically the case. Many reforms fail because they are de facto reversed shortly after the implementation (e.g., Acemoglu and Robinson, 2008). The French, instead, reformed simultaneously several aspects of economic, social and political institutions of the “ancient regime” of Europe, thereby significantly weakening the powers of local elites and making a return to the status quo ante largely impossible”

    Bine, referitor la mana invizibila a lui Smith exista multe interpretari. Personal ader la viziunea lui Gavin Kennedy:

    The invisible-hand metaphor added nothing to what Smith, the analyst, and
    his attentive readers, knew. It was a device which he only used once in each of his
    books to keep the attention of his other readers who did not follow his analysis

    Vezi aici articolul complet: http://www.aier.org/ejw/archive/watchpad/doc_view/4146-ejw-200905?tmpl=component&format=raw

  7. mihnea says:

    Exista un punct de congruenta intre comunism si socialismul libertarian si anume acela ca ambele filosofii sunt colectiviste.
    Pe de alta parte daca vrei sa te familiarizezi cu punctul de vedere socialist libertarian, nu cauta in cartile lui Chomsky, deoarece el nu a scris nicio carte in care sa abordeze din punct de vedere teoretic si sistematic tema asta.

  8. mihnea says:

    “Chomsky on Anarchism” este interesanta si merita citita, dar nu este, dupa cum spuneam, o carte tehnica, teoretica. Ti-as recomanda Daniel Guerin si Murray Bookchin.

    • Zenu says:

      Reflectam la punctul tău de vedere privind congruenţa între socialismul libertarian şi comunism. In extremis, există similitudine şi între liberalism şi anarhism – atât unii, cât şi ceilalţi caută să elimine (sau, mă rog, să reducă la minimum) rolul statului.

      • mihnea says:

        Libertarianismul de dreapta este o prelungire a liberalismului clasic. Cred ca mai exista si alte puncte comune intre cele doua viziuni: sustinerea libertatii individuale, a libertatilor civile etc. Desigur cand vorbim de similaritati cred ca trebuie sa avem in vedere si curentul anarhist pe care il avem in vedere.
        Referitor la viziunea colectivista, desi Popper spune ca ea este o unealta a societatilor inchise, eu nu sunt in totalitate de acord cu el, mai degraba sunt de acord cu ceea ce ai spus tu intr-unul din comentarii, ca functioneaza atunci cand este aplicata la comunitati locale.

        • Zenu says:

          Și eu cred la fel. În tot cazul, ce scrie Amos Oz despre kibbutzul său pare să fie foarte convingător. Într-un mod absolut democratic, kibbutznicii au decis să-l scutească pe Oz de la muncile pe câmp. Inițial doar pentru câteva ore (ca să nu vrea orișicine să devină scriitor!), apoi pentru o zi, apoi câteva pe săptămână.

          La fel și în polisurile grecești (făcând abstracție de situația femeilor și a sclavilor, dacă e posibil acest lucru) democrația era mai sănătoasă. Din nou este vorba de comunități locale.

          În schimb, odată ce apare chestia cu reprezentativitatea, democrația degradează. Agency problem, pe limba liberalilor!

    • Zenu says:

      Citez dintr-un interviu cu Noam Chomsky:

      The introduction to Guerin’s book that you mentioned opens with a quote from an anarchist sympathiser a century ago, who says that anarchism has a broad back, and endures anything. One major element has been what has traditionally been called ‘libertarian socialism’. I’ve tried to explain there and elsewhere what I mean by that, stressing that it’s hardly original; I’m taking the ideas from leading figures in the anarchist movement whom I quote, and who rather consistently describe themselves as socialists, while harshly condemning the ‘new class’ of radical intellectuals who seek to attain state power in the course of popular struggle and to become the vicious Red bureaucracy of which Bakunin warned; what’s often called ‘socialism’. I rather agree with Rudolf Rocker’s perception that these (quite central) tendencies in anarchism draw from the best of Enlightenment and classical liberal thought, well beyond what he described. In fact, as I’ve tried to show they contrast sharply with Marxist-Leninist doctrine and practice, the ‘libertarian’ doctrines that are fashionable in the US and UK particularly, and other contemporary ideologies, all of which seem to me to reduce to advocacy of one or another form of illegitimate authority, quite often real tyranny. (Noam Chomsky on Anarchism, Marxism & Hope for the Future)

      • mihnea says:

        Sunt de acord cu Chomsky. As mai adauga, ca in citatul dat de tine, raspunde la intrebarea prin care i se cerea sa lamureasca daca exista similaritati intre “anarhism” si “socialism libertarian”.

  9. TLP says:

    Cum ai ajuns la concluzia ca ai devenit liberal?:)

    Daca te deranjeaza monopolul acordat de stat clientelei, atunci ar trebui sa fi impotriva a ceea ce permite acel monopol: puterea statului de a initia agresiune impotriva cetatenilor sai.

    Felicitari, esti pro-limited-government.:)

    • Zenu says:

      Economist într-o țară în tranziție. Speram că dacă ajungem mai repede în stația terminus e de bine ;). Felicitările le păstrez pentru mai târziu – acum avem ce avem…

  10. Victor Burunsus says:

    Sorin,

    Scrii adevar pur in sensul redarii realitatii pozitive (existente). Eu fraternizez tacit cu tine la modul practic caci de trei ani nu mai am televizor in apartamentul in care ne-am mutat sa crestem copilul. Acum simt presiuni mari din diferite parti sa cumpar un TV caci Andrea vrea MiniMax pe care l-a vazut la bunei.

    Ref la Adam Smith: dansul teoretizeaza despre o piata in care se barierele de intrare sii iesire sunt joase si in care exista atomicitatea vanzatorilor si a cumparatorilor. In realitate, in tari cu institutii slabe si politicieni susceptibili de luare de mita barierele de intrare sunt edificate peste noapte asa cum ai descris tu, iar atomicitatea in societatile care au o cultura bazata pe cumatrism este un deziderat spre care tindem deocamdata in mod disperat caci nu e la moda sa fii “cioara alba” intre “corbi negri”.

    Concluzia si sugestia mea:
    Uita de kibutz si lasa-l pe seama celora ce s-au lasat de preput(z).

    Gandeste liber in continuare si raspandeste idei cum sa facem ca eliminarea barierelor de intrare si iesire sa devina lucruri clare si dorite de fiecare. La fel, cum sa facem ca atomicitatea sa coexiste cu cumatria in conditiile in care ultima sa fie o pura traditie care insa sa nu creeze conflict de interes. Eu asi propune ca in MD toti functionarii publici ar avea obligativitatea sa-si declare cumatrii caci declararea averilor nu e suficienta.

    Liberalismul este unica cale valabila atunci cand toti sunt cu adevarat liberi (activeaza in coinditii de atomicitate si nu intampina bariere artificial instituite pentru a intra/iesi in/din piata). Mai adaugam la asta lipsa asimetriei informationale si “mana invizibila” va crea o noua realitate perceptibila.

    Sanatate,

    VB

    • Zenu says:

      Victor, eu și cu tine ne-am născut într-o țară în care se spunea că comunismul e superfain, dar că mai e cale lungă până ajungem acolo. Cu liberalismul se întâmplă același lucru. E o construcție foarte elegantă pe hârtie și, totodată, foarte departe de realitate.

      De acord, în țări precum SUA există un echilibru dinamic susținut de instituții care favorizează atomicitatea. Adică există mită și corupție, dar există și instituții care eventual fac ca acestea să fie contracarate (see Madoff). E drept că nu putem să ne dăm seama care e raportul între madoff-ii scăpați și cei prinși. 🙁

      Opinia vis-a-vis de instituții mi-am expus-o în comentariile de mai sus. Oricum, în absența lor liberalismul se rezumă la propagandă de dreaptă de care, sincer să fiu, am obosit. În RM – cu tentă de absurd. Dar chiar și asumând existența unor instituții funcționale, atomicitatea e dubitabilă: putem vorbi de atomicitate în relația dintre Microsoft și salariații săi?

      Salutare!

    • mihnea says:

      Imi permit sa intervin si eu in discutia voastra cu o obiectie. Dupa cate stiu (cred ca voi sunteti mai competenti decat mine in domeniu), atomicitatea este unul din parametri atribuiti pietei concurentiale perfecte. In cazul asta, atomicitatea de care vorbeste Victor este la fel de utopica precum parametri economici ai comunismului. Cred ca este oarecum periculos sa aderi neconditionat la un sistem politic si economic. In sensul asta, iarasi ma vad nevoit sa fiu de acord cu Sorin, care priveste situatia mai realist si mai critic.