April 12, 2009 3

Cele două Moldove

By in eseuri

Până nu demult impresia că în granițele teritoriale ale Republicii Moldova există două state nu era mai mult decât o bănuială vagă. Astăzi ea este o certitudine care se cască ca un hău. Fireşte nu mă refer la autoproclamata republică nistreană, deşi a fost şi ea un „ingredient” puternic al rupturii. Mă refer la următoarele: pe acelaşi teritoriu – 2 culturi, 2 viziuni asupra viitorului, 2 versiuni a trecutului, 2 denumiri a limbii materne, 2 pomi de crăciun…

Când stai să numeri, zece din zece sunt „de-ai noştri” – avem aceleaşi valori şi votăm pe cineva din 3d. Când te trezești în dimineaţa de după alegeri, ai impresia că încă visezi – majoritatea sunt ceilalţi!!! Mai numeri odată… zece din zece. În acest moment îţi dai seama că, de fapt, nu mai e vis, e trezirea la realitatea amară, iar visul din care tocmai te-ai trezit a durat opt ani.

În 2001 am visat că întoarcerea comunismului a fost o farsă, o senilitate trecătoare, explicabilă prin nefasta criză regională din 1998 şi prin tabăra de nostalgici care ne aşteptam să descrească pe măsură ce o generaţie se schimbă cu una mai nouă. În curând am realizat că sunt singur în capitală: din tot ce se găsea în RM, patrie îmi erau doar revista „Contrafort” şi teatrul Eugene Ionesco. Restul era peste mări şi ţări. Îmi aduc aminte duminica când am decis să-i dau o şansă bibliotecii naționale (poate acolo?) – am trecut cu succes de procedura eliberării unui abonament, dar de mojicia uşierei (Şarikova!) n-am putut trece. Am plecat pur şi simplu. Am înţeles că e natural să conducă comuniştii într-o ţară unde o Şarikova decide accesul la cultură. N-am folosit niciodată acel abonament. Am prins coadă la ambasada Spaniei la Bucureşti (care pe atunci încă mai putea fi vizitat fără viză) şi am plecat. Pur şi simplu.

În 2005 am visat că Partidul se poate reforma. Fireşte nu l-am votat direct (căci cum aş putea vota epigonii celor care mi-au dus rudele în Siberia şi mi-au decimat familia fără să le pese), dar prin băiatul cu care „se poate înţelege” – i-am votat. Mea culpa! Toată zarva privind vectorul european, reforma administrației publice, apariţia GUAM-ului, promisiunea schimbării denumirii și renunţarea Preşedintelui la funcţia de conducere a partidului salva aparenţele unei democraţii, chiar dacă nu era una. Ca să folosesc citatul meu favorit din Benita Ferrero-Waldner spus cu o altă ocazie „uşa nu era nici deschisă, nici închisă”. În contextul de faţă: ușa din spate.

Apoi am visat că poţi lucra pentru binele ţării într-un guvern tehnocrat ignorând dimensiunea politică. Un olar nu-i olar dacă nu face oale, nici eu n-aş fi putut să stau de-o parte fără să practic meseria de economist la care mă pricep mai bine. Nu mi-am luat masteratul ca să fiu un sabotor: m-am gândit că dacă viaţa în RM devine un pic mai bună, sărăcia – un pic mai mică, mediul de afaceri – ceva mai liber, merită să pun umărul la aşa o operă…

În 2009 visul s-a risipit. Ceilalţi există!

Să nu ne facem iluzii: ceilalţi sunt clienţii sistemului, cei care într-un fel sau altul beneficiază de faptul că Partidul perindează la putere. Ceilalţi sunt naivii care cred în sinceritatea unora care au centralizat puterea, au subminat justiţia, mass media. Ceilalţi sunt neştiutorii care au mâncat gogoşile coapte la televiziunea publică – a spune jumătate de adevăr e minciună. Ceilalţi sunt ceilalţi, dar, din păcate sunt mulţi.

Îmi pare rău că între noi şi ceilalţi s-a iscat această prăpastie. Nu noi suntem autorii ei, ci procesul de falsificare a realităţii care i-a zombificat pe cei mulţi.

Apel către ceilalţi: RENUNŢAŢI!

Deja aţi mers prea departe: am văzut vânătăile, am văzut prima jertfă. Violenţa naşte violenţă şi nu e bine ce faceţi. Din fericire, Republica Moldova nu a trecut prin război civil, dar sunt alte naţiuni care pot să confirme: dincolo de această limită nu există loc decât pentru ură.

Şi e păcat, mai ales cu o săptămână înainte ca să ne spunem: Cristos a înviat! Prin urmare, vă rog creștinește:

RENUNŢAŢI.

guernica2

Tags: , ,

3 Responses to “Cele două Moldove”

  1. Nicolae says:

    Atit de adevarat si atit de aproape… pacat ca nu se publica si in ziar sau macar in o oarecare revista “meditativa”…

  2. Roman says:

    Bravo…
    ati nimerit tocmai in inima mea..
    bravo…

  3. […] aprilie nu ascult muzică. Scriu despre cele două Moldove și despre memoria scurtă a […]