January 24, 2014 2

Tragedia geamului spart

By in digresiuni

Unui geam spart nu-i pasă dacă e spart. Unui primar bun ar trebui să-i pese.

Pe sub geamul spart trece lume. „Hei, nu e nici un stăpân pe-aici!”, strigă geamul în urma trecătorului. Scuipi și mergi mai departe. „Orice e permis, n-auzi?”, insistă gaura din geam. Arunci chiștocul pe jos. Chiștocul cade în compania sinceră a unor resturi de mâncare în stare de putrefacție. „Pe acest perimetru acțiunea legilor e suspendată!” Zărești un mucos și-i tragi una la ceafă. Ca să învețe minte. Lumea vede dar nu zice nimic. Copilul nu plânge. El știe că așa a vrut geamul spart. „Măi, fraiere!” nu se lasă geamul. Ridici o piatră și arunci în urma unui câine. Câinele era jegos. Colegul câinelul, un vagabond, jegos și el, te înjură. Mai ridici o piatră. „Mi-i silă de tine!” Și tocmai când trece o doamnă tristă în pălărie, cu poșetă și miros franțuzesc, tu știi ce ai de făcut.

Despre puterea contextului citesc la Malcolm Gladwell în „Punctul critic” (The Tipping Point, 2000). În anii 80 ai secolului trecut, criminalitatea newyorkeză era în apogeu. Anual 2000 de victime. Nu era nimic de făcut. Poliția nu reușea să-i prindă pe bandiți. Criminalitatea curgea din cartierele sărace în cartierele bogate prin liniile de metrou. În metro era rece, se intra iepurește, vagoanele erau vandalizate și nu era vorba doar de graffiti. În metroul newyorkez din anii 80 aveai toate șansele să fii agresat. Iar în anii 90 criminalitatea s-a terminat. În 1997 am luat trenul din Manhattan Downtown și am mers în Bronx. N-am pățit nimic.

La începutul anilor 90 autoritățile newyorkeze au început să lupte cu vagoanele. Nici un vagon vandalizat nu avea dreptul să iasă pe linie. Noapte de noapte vagoanele murdare erau duse la depo unde urma să fie aduse într-o stare prezentabilă. Prima noapte se aplica vopseaua. A doua noapte erau trase liniile. A treia noapte vagonul se usca. După care ieșea pe linie într-o stare impecabilă spre marea frustrare a micilor vandali. Vandalii au pierdut bătălia.

În lupta cu iepurii au fost antrenate forțele de poliție. Persoanele care își permiteau să sară bara fără a-și procura jeton erau reținute și perchizionate. Li se puneau cătușe. Stăteau coadă până nu se aduna o duzină ca ei. Trebuia să vezi stupefacția de pe fețele potențialilor infractori. Dacă anterior se considera că e prea mare bătaia de cap să duci un infractor la secția de poliție și să pierzi o zi de muncă pentru un jeton păcătos, acum că au început să lucreze în serie, timp de două ore the dirty dozen era prelucrată și amendată. Infractorii au înțeles că fără jeton și cu pușca la brâu nu poți coborî în metrou. Infractorii au pierdut bătălia.

Lucrurile astea se întâmplau pe timpul lui Rudy Giuliani, primar de New York în perioada 1994-2000, care a apreciat la justa valoare puterea contextului și nu s-a temut să aloce resurse mari într-o chestie aparent mică cum ar fi curățatul vagoanelor și lupta cu iepurii pasageri. Fluxul criminogen a fost blocat, infracționalitatea a fost localizată și s-a stins. Nu lent. Brusc. În vagoanele curate nimănui nu veneau în cap idei violente.

Despre puterea contextului am mai citit și la Mihail Zoșcenko:

Мой знакомый поэт очень, между прочим, хвалил ихнюю европейскую чистоту и культурность. Особенно, говорит, в Германии, несмотря на такой вот громадный кризис, наблюдается удивительная чистота и опрятность. 

Улицы они, черт возьми, мыльной пеной моют. Лестницы скоблят каждое утро. Кошкам не разрешают находиться на лестницах и лежать на подоконниках, как у нас. 

Кошек своих хозяйки на шнурочках выводят прогуливать. Черт знает что такое. 

Все, конечно, ослепительно чисто. Плюнуть некуда. 

În Europa nu ai unde scuipa. Noi avem. Nouă nu ne pasă de teoria geamurilor sparte.

Tags: , , , ,

2 Responses to “Tragedia geamului spart”

  1. imb says:

    Daca tot trec pe acolo des tre sa te corectez. Corect este Manhattan, nu – Manhatten. Inteleg morala “fabulei”, dar metroul New Yorkez este extrem de murdar si vagoane de metrou mazgalite inca sunt folosite. Lumea inca mai sare la metrou, am asistat si eu la scene de acestea. Este adevarat ca nivelul criminalitatii a scazut, dar inca ramane inalt.