March 5, 2013 4

Absurdistan

By in digresiuni

Să fi fost în 1990 când pentru prima oară trebuia să trec pe o scândură de lemn trasă peste o podea proaspăt betonată ca să nimeresc la spectacolul „Cântăreața cheală” pus în scenă de Petru Vutcărău & Co? Teatrul absurdului era o noutate pentru mine – fructul interzis care se bucura de popularitate în țările socialiste din simplul motiv că semăna leit cu realitatea. O, asta-i taman despre noi! exclamau în sinea lor spectatorii. Din același motiv, cenzura încerca să-l țină dosit pentru a nu stârni spiritele rebele. Dar nu le-a reușit.

Ce nu ne-a reușit nouă, în schimb, este să ținem teatrul absurdului pe scenă sau cel puțin să-l limităm la chestiuni strict existențiale. Din păcate, absurdul ne-a intrat sub piele, nu mai poate fi scos de acolo, a invadat străzile, locurile publice și s-a urcat la tribuna Parlamentului. În conformitate cu regulile absurdului orice scenariu este posibil, chiar și „varianta zero”. Și asta-i deja de plâns, nu de râs.

Azi am stat și m-am minunat de spectacolul „Demisia Guvernului” în regia Partidului Democrat & Co. Am fost șocat de cinismul unor politicieni care pentru a acoperi urmele unei crime nu s-au jenat să sacrifice șansele moldovenilor la o viață mai decentă. Și, totodată, de naivitatea altor politicieni care, aparent dezinteresați, le-au cântat acestora în strună. Da ce te miră? am fost întrebat. Bună întrebare. De ce fiu mirat? Cinismul și politica fac o pereche potrivită, coalițiile de guvernare sunt un teren minat în orice țară, iar prostia este înscrisă în codul genetic al națiunii. Tot normal la acest capitol.

Și totuși există două elemente care scot cele întâmplate din categoria normalului și ne pun față în față cu absurdul.

Unu. Totul a pornit de la o vânătoare. La care au participat persoane cu funcții publice. Și la care s-a produs un accident nefericit. Dacă lucrul acesta nu s-ar fi mușamalizat, am fi constatat că trăim într-o țară europeană în care supremația legii ține de principii de valori. Ceea ce nu-i cazul. Dacă, urmare a celor întâmplate, cutare cutărescu și-ar fi dat demisia de onoare am fi constatat că trăim într-o țară care aspiră la valori europene. Ceea ce iarăși nu-i cazul. Aspirațiile noastre sunt fățarnice. Urmează: războiul mitelor, care a scos la iveală faptul că organele de forță sunt total aservite intereselor de grup, demisia lui Vlad Plahotniuc, destrămarea AIE-2 și demisia Guvernului. Iar totul a pornit de la o banală vânătoare…

Doi. Iarăși ne aflăm în locul nostru preferat: fundătura (cul-de-sac, dead-end, тупик), locul în care ne simțim ca peștele în apă. Premiza logică (are și absurdul logica sa) a fost să-și dea toți demisia ca să o repornim de la pagină curată. Această inovație politică moldovenească are o definiție: a se juca cu țara în bumbi. OK, ne-am jucat și acum – ce? Crearea AIE-3 fără Vlad Filat? Crearea unei noi coaliții de guvernare PCRM-PD? Matematic e posibil, dar miza comuniștilor a fost să-i ajute pe democrați să se facă de râs. Rămân doar alegerile anticipate la care oricum din cei patru evangheliști trei o să ajungă să negocieze o coaliție. După ce trenul european va fi plecat din gară. Varianta zero e zero absolut.

Cortina cade. Aplauze furtunoase. Spectatorii se împrăștie prin Europa.

Tags: , ,

4 Responses to “Absurdistan”