August 14, 2009 2

Târfe asasine unplugged (III)

By in digresiuni

Vezi de citeşte mai întâi partea I şi II.

Am uitat să-ţi spun că în noaptea de pe duminică pe luni am visat două povestiri de Roberto Bolaño. Visul era într-atât de palpabil încât imediat ce m-am trezit (să fi fost ora trei?) am simţit nevoia să le bloguiesc pe ambele. În loc să procedez astfel, mi-am zis că şi aşa e din cale afară de fascinant, le-am recapitulat în minte şi mi-am zis că e garantat că am să le ţin minte şi a doua zi dimineaţa.

Greşit. A doua zi dimineaţa ţineam minte bine că trebuie să ţin minte ceva. Ceva-ul s-a risipit ca o sculptură de nisip. Asta e. Mai rămân trei povestiri „reale” din culegerea Târfele asasine.

{14/08/09 23:24 upd #13} Fotografii

Arturo Belano, naufragiat pe coasta Africii, găseşte o antologie de poezie internaţională de limbă franceză şi examinează fişele autorilor. Foarte puţină acţiune. Doar amurgul care îşi lungeşte umbrele până la poalele unui sătuc marocan.

Şi foarte multă arheologie poetică. Supă din arheopterix. Arhitect invitat la cină. Am impresia că înţeleg ce spune. O arhivă similară este colecţia de măşti a lui Glebus Sainciuc. Poezia e perisabilă. Podurile de foc care au tormentat la 18 sunt numai tăciune la 28. Autorii există în virtutea faptului că un arhivarius benevolent a avut grija să asocieze un chip cu un an şi un loc al nașterii.

Dar există speranţa că cineva se va lăsa furat de acel chip şi atunci poezia va mai fremăta o dată pe stil vechi, pre-arheologic.

{15/08/09 00:45 upd #14} Carnet de bal

Carnet de bal pare să fie autobiografia poetică a lui Roberto B. Totul începe şi se termnină cu Pablo Neruda. De la pro-Neruda la anti-Neruda, dar acest detaliu poate că nu contează chiar atât de mult. Autobiografia cuprinde 69 de paragrafe numerotate ca şi cum ar fi Geneza biblică. Sau Codul penal, deşi pun pareu că ultimul are mai multe.

Lecția maestrului zen Ejo Takata respinsă categoric cu un hook. Sfârșitul uceniciei lui Roberto B.

Ejo Takata

În paragraful 8 găsesc prima referință la Alejandro Jodorowsky care este un regizor chilian demenţial (şi un pic dement), însă chiar zilele trecute am citit un articol despre el în The Rumpus, aflând că El Topo (1970) a fost filmul preferat al lui John Lennon şi Yoko Ono.

Tot în acest paragraf prima referință la zen (ceea ce îmi face plăcere – era şi timpul!), după care urmează un epizod comic cu maestrul zen Ejo Takata.

P.S. Încerc să ascult Manitas de Plata dar găsesc că flamenco sună prea solemn la ora asta târzie. Mă opresc la formaţia Shakti cu John McLaughlin & Zakir Hussain. Cu zen. Să-l asculţi pe viu e fulminant, dar şi filmuleţul ăsta creează o idee.

{15/08/09 1:33 upd #15} Întâlnire cu Enrique Lihn

Poţi accesa povestirea Întâlnire cu Enrique Lihn pe newyorker.com.

Mi s-a părut scrisă de un scriitor obosit de mişcarea unui „timp atroce care supravieţuia fără pricină, din inerţie”. Există, însă, o latură sentimentală în ea – întâlnirea spiritistă cu un scriitor care deja nu mai e printre cei vii, este totuşi posibilă… în texte. Cărţi, scrisori, poezii, testamente.

Din nou trebuie să mă confrunt cu ironia tristă a faptului că nici Roberto Bolaño nu mai este. S-a terminat. A expirat înainte de termenul prescris pe etichetă. Şi totuși, atâta vreme cât l-am citit părea atât de viu…

Asta a fost ultima povestire despre Târfele asasine. E târziu, şi eu am senzaţia că am săpat o fântână adâncă. Numai că nu ştiu dacă am dat de apă. Vreau să zic, nu ştiu dacă am dat de suficientă apă pentru ca să treci prin librării întrebând de un scriitor chilian, Bolaño sau să-mi ceri cartea cu împrumut.

Un lucru e sigur, eu mi-am potolit setea. Deocamdată. 😉

Tags: , , , , , , ,

2 Responses to “Târfe asasine unplugged (III)”

  1. […] „Târfele asasine” de prietenul nostru, Roberto și împart impresiile pe blog în un-doi-trei. Ascult intens Bob Dylan. Parcă mai și lucrez la plantație, dar nu-mi aduc aminte la ce […]

  2. […] „Târfele asasine” de prietenul nostru, Roberto și împart impresiile pe blog în un-doi-trei. Ascult intens Bob Dylan. Parcă mai și lucrez la plantație, dar nu-mi aduc aminte la ce […]