June 7, 2009 8

Scriitorul incomod

By in digresiuni, eseuri
Masca cu pipă îl „ascunde” pe Rafael Sebastián Guillén Vicente, cunoscut drept Subcomandante Insurgente Marcos, autor și lider al Armatei Zapatiste de Eliberare Națională (EZLN)

Masca cu pipă îl „ascunde” pe Rafael Sebastián Guillén Vicente, cunoscut drept Subcomandante Insurgente Marcos, autor și lider al Armatei Zapatiste de Eliberare Națională (EZLN)

Stau în parc, mănânc înghețată cu gust de cactus şi citesc „Morţii incomozi” de Subcomandante Marcos. Subcompandantul insurgent, revoluţionarul scriitor şi Che Guevara post-modernist, toate într-o singură figură,  îmi pică exact la ţanc. Adică, în momentul când am dubii existenţiale (iarăşi!) în privinţa rostului capitalismului.

Citesc următorul fragment:

…El, asasinul, e sistemul. Da, sistemul. Când e vorba de o crimă, vinovatul trebuie căutat sus, nu jos. Sistemul e Răul, iar Răii sunt cei care se află în slujba sistemului.

Numai că Răul nu este o entitate, un demon pervers şi malefic în căutare de trupuri pe care să se înstăpânească şi, folosindu-se de ele, să facă răutăţi, crime, asasinate, programe economice, fraude, lagăre de concentrare, războaie sfinte, legi, tribunale, crematorii şi canale de televiziune.

Nu, Răul este o relaţie, o postură, o poziţionare faţă de celălalt. E şi o opţiune. Răul este să alegi Răul. Să alegi să fii Rău faţă de altul. Să te transformi, din proprie voinţă, în călău. Să-l transformi pe celălalt în victimă. (Subcomandante Marcos, Morţii incomozi, p. 51)

Întorc pagina în momentul când o furnică urca insistent în colţul din dreapta. Am dat să o scutur şi ea îşi luă zborul. Carevasăzică nu era o furnică.

Mă subscriu întocmai mesajului. Trebuie să mai caut să văd ce făcea Subcomandatul în timpul când nu scria romane… Ce scrie îmi place, numai că eu sunt un pacifist natural. O singură dată m-am bătut în viaţă şi atunci – cu cel mai bun prieten.

Mă căznesc să înţeleg care e soluţia. Orice reuşită prin forţă transformă Revoluţia într-o vacă sacră şi, invariabil, rodeşte Totalitarism. Sistemul revine cu rânjetul pe buze, întotdeauna triumfător. Rezistenţa pacifistă, gen Mahatma Gandhi, dă şi ea de bănuit. Poate că era Gandhi un Buddha contemporant, dar chestia asta cu dormitul cu fete dezbracate pentru a-şi pune la încercare tăria de caracter, nu o pot înghiţi și basta.

În timp ce mă gândesc la aceste lucruri se apropie un cerşetor în ciorapi negri şi şlapi vietnamezi. E ţigan, are vreo 20 de ani, e pe rol de şchiop. Face o declaraţie în limba română privind necesităţile sale, după care o traduce cuvânt cu cuvânt în rusă. Referinţe frecvente la Isus Cristos. Din cauza şlapilor şi ciorapilor negri mi se face milă de el, dar după ce afirmă că are 5 copii (!) mă răzgândesc. Mă răzgândesc şi din motivul că hotărâsem cândva mai demult să nu „sponsorizez” cerşetorii.  Nu-mi aduc aminte bine motivele, dar se pare că aceste gesturi de pseudo-caritate nu fac decât să susţină o gaşcă semi-mafiotă: copii murdari, gravide cu burta la soare care stâng capica pentru un baron îmbrăcat în lanţuri de aur. Da, şi faptul că sustrag atenţia Statului de la necesitatea soluţionării unor probleme sociale. Prefer să fiu „bun” altfel.

Şi revin la Subcomandantul insurgent:

Dominoul este o ştiinţă inexactă, precum marxismul lui Engels, al lui Plehanov, al lui Buharin. (idem, p. 71)

P.S. O colecţie de scrieri a Subcomandantului tradusă în limba engleză (inclusiv şi un interviu realizat de Garbriel García Márquez) se găseşte aici.

Tags: , , , , , ,

8 Responses to “Scriitorul incomod”

  1. Zenu says:

    Am terminat cartea.

    Bună treabă, Subcomandante! Guvernele (Răii) fac un fel de magie când ne descântă cu democrație, programe economice, gripă porcină, fabrică de staruri, etc. Între timp (cât ne uităm aiurea) hopa! clădirea Președinției nu e! Bani nu-s! Etc. Există școli unde se învață astfel de trucuri?

    Apoi Răul e întotdeauna anonim – unul care putea fi și celălalt și, eventual, tu!?! Acest lucru este dezvăuit cu claritate.

    Final lucid cum și era de așteptat. Au făcut un duet fenomenal zapatistul și cu ziaristul de origine spaniolă Paco Ignacio Taibo II. Perez Revete trebuie să-i fac loc în barcă.

    În fine… recomandat 100%.

  2. Nicolae Botan says:

    scopul oricarui guvern care se ocupa de orice numai nu de treburile reale ale cetatenilor este in primul rind sa-si creieze o “polita de asigurare” prin dezvoltarea unei probleme imaginare si luptei asidui cu aceasta problema. Bunaoara criza de azi, sau unele epidemii sau epizootii, sau cea mai buna este inamicul invizibil (teroristul, comunistul pentru SUA si imperialistul pentru URSS etc.). Bine justificati de aceasta lupta facem ce dorim – anulam drepturile fundamentale, furam bani cu duiumul, suprataxam, transformam oamenii in sclavi etc. Si totul e super si bine, revolte nu sunt, revolutiile mutesc in fata unei lupte atit de asidui.
    Ma intreb ce ar fi daca oamenii nu ar fi dusi de aceasta scamatorie (construita totdeauna in istorie) si ar scuipa in fata oficialitatilor cind li se va cere sa dea bani pentru o noua arma atomica, cind li se va cere sa ia arma in mina etc. In acest sens am ajuns sa condamn razboaiele ca pe un act al celei mai supreme prostii (care se face ca totdeauna cu fata foarte serioasa si desteapta), si ma intreb oare era chiar atit de greu ca germanii sau sovieticii sau oricare altii sa scuipe in fata oficialilor si sa zica noi nu vrem arme??? Ori e atit de greu sa mergi la magazin si sa cumperi piine si lapte in loc de cartuse si grenade?
    Am aflat azi sloganul noului Guvern format in frunte cu irepetabila Grecianii si am ris copios: “Sa pastram Moldova pe harta lumii”. Mai mare blegarie nu cred ca se putea inventa… dar cit de convenabila pentru acest guvern, iaka ni se sugereaza ca suntem sortiti peirii si ca totul e asa de tragic si uite ca au venit eroii salvatori ai Moldovei in frunte cu Greceanii. Ma intreb oare cit e de greu sa realizezi asa o programa? Si inca CITE pot fi facut sub voalul acestei “misiuni imposibile”.

    • Zenu says:

      Mă bucur că și tu crezi la fel. Deci, n-am luat-o razna. Dar să știi că, într-adevăr încep să renunț la TV. Gripa porcină a fost o umflătură de proporții, dar îmi închipui că suntem zilnic bombardați cu știri trucate…

      Se practică în SUA, UE, Federația Rusă. În RM e și mai grav…

      Apropos, de programul de guvernare – deja l-am comentat pe Economistul.

      • Nicolae Botan says:

        În privinţa TV: Nu privesc TV de mai mult de 8 luni (mai mult în virtutea unor circumstanţe tehnice dar şi din cauza că nu mă interesează chiar într-atît publicitatea). Pot să zic că asta nu face decît să-mi raţionalizeze timpul, căci netul pentru moment îţi ofera absolut de toate numai că într-o variantă comodă ţie şi nu una impusă (de orar şi de formă).
        Am avut o perioadă similară prin ultimii ani de facultate, însă nu aveam net. Dar chiar şi atunci mă simţeam mult mai liber (chiar cu riscul să-mi scape unele discuţii importante).
        Încă un caz important: nepoţelul meu pe la 4 luni începuse să gîngurească unele cuvinte, părinţii cam tot pe atunci i-au dat drumul la TV (desene animate), cam de vrio 2 luni nu mai zice absolut nimic (doar scoate sunete nedefinite). Nu ştiu medical ce o fi acolo dar mi se pare simbolic: mass-media vorbeşte pentru noi da noi ca indivizi unitari stam şi tacem… (tăcem şi ascultăm).

        • Zenu says:

          În privința TV:

          Televiziunea este foarte educațională – de fiecare dată când cineva pornește televizorul, mă duc în camera vecină să citesc o carte. (Groucho Marx)

          Cam asta fac și eu :).

  3. […] în care transparenţa, guvernarea corporatistă, concurenţa liberă au statut de lege? Simplu. Citește la Subcomandante Marcos: în timp ce politicienii îţi arată o jucărie frumoasă, „mâna invizibilă” se bagă la […]

  4. […] în RM, iar eu aflu că majoritatea conaționalilor mei sunt jemanfișiști incorigibili, iar lupta cu răul și răii se desfășoară nu aici, ci în jungla mexicană. La mare mi-l iau pe Andrei Platonov în valiză să văd cu ce se termină experimentul […]

  5. […] Subcomandante Marcos am aflat anul trecut când îi citisem Morţii incomozi (comentaţi dincoace). Respectiv, numai recent am fost în stare să leg una cu două şi să aflu că, în realitate, […]