September 24, 2015 2

Revoluția rataților

By in digresiuni

Nu vreau să jignesc pe nimeni. La drept vorbind, dacă citești mai jos, te vei convinge că nici nu poate fi vorba de vreo ofensă aici. Din păcate, în țărișoara aceasta, înjghebată fără prea multă inspirație, să fii un ratat e aproape un merit. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că drumul spre reușită e pavat doar pentru cei cu obrazul gros, gata să meargă oricând la compromisuri etice, corupți în faptă și în spirit. De-ar fi doar politicienii… Orice domeniu de activitate social-economică este subordonat unei singure reguli – cea a bășcăliei. Conform acestei reguli trebuie să iei înainte de a da, să profiți fără a crea, să arunci praf în ochi în loc să spui lucrurilor pe nume, să urci în vârful piramidei sociale călcând fără scrupule pe trupurile prietenilor și dușmanilor.

La ce bun aceste metafore? E clar și fără ele cum stau lucrurile pe Tărâmul Mioritic. Pentru a reuși să faci o carieră academică, de pildă, trebuie să începi prin a organiza niște ospățuri. Abilitățile de cercetare sunt redundante. Cine o să stea să numere câte publicații ai și, mai ales, câte referințe la ele s-au adunat în publicațiile internaționale? Dacă te lansezi în politică e musai să te pricepi cum să manipulezi opinia publică, oferindu-i un spectacol fără pereche. Cunoștințele în materie de politici publice sunt redundante. Cine să le implementeze? Din ce bani, că nici pentru vilele din Holercani nu avem suficiente finanțe?

Deunăzi stăteam la o terasă și, fără să vreau, trăgeam cu urechea la conversația de la masa vecină. Niște tineri discutau prevederile unui acord de parteneriat. Partenerul, din câte am înțeles, era din Milano. Tema discuției era cum să-l tragă pe sfoară pe italian. Au convenit ca în loc să-i ramburseze banii, să pretindă niște cheltuieli operaționale fictive. Căutau să plaseze capcane în acord astfel încât să fie imposibil să fie chemați în judecată. Invocând orice. Iată un model de afaceri, schițat după „succesul” imperiului lui Plahotniuc. Valoarea adăugată e redundantă atâta timp cât fluxurile de numerar se scurg dintr-un oarecare buzunar în al lor.

Și așa mai departe. Orice domeniu în care poți pretinde o performanță e corupt. Nu e vorba de mită. E vorba de o aiureală care stă la temelia vieții publice din Republica Moldova. Lifturile sociale s-au comercializat peste măsură. Accesul persoanelor oneste este limitat. Eșecul celora care, prin minune, se strecoară este garantat.

Respectiv, suntem în Piața Marii Adunări Naționale. Fără lideri. Fără scopuri bine definite. Din simplul și banalul motiv că a ajuns cuțitul la os. Gata să ratăm (a câta oară?) șansa de a da afară din cetate această perversiune a spiritului. Trec pe lângă corturile din fața Casei Guvernului și nu știu cum da nu mi-i vesel. Ideea e bună dar… speranța e încătușată de trei lucruri cu care nu mă pot împăca. Iată despre ce e vorba:

  • Incoerența cererilor protestatarilor. E legitim să ceri demisia persoanelor cu funcții de răspundere din instituțiile publice care au admis furtului miliardului și, chiar și acuma, tergiversează identificarea și pedepsirea vinovaților. E natural ca suspiciunea față de liderii partidelor aflate la guvernate și bănuite oarecum de complicitate în ceea ce privește „escrocheria secolului” să atragă după sine pichetarea sediilor partidelor respective. Dar demisia Guvernului și a Președintelui? Alegeri anticipate? Această cerere poate fi înțeleasă doar în situația când liderii mișcării ar veni cu o ofertă politică alternativă și cu șanse reale de a-și asuma guvernarea. Or, în realitate, ideile transformării Platformei DA în partid politic sunt embrionare, iar liderii viitoarei formațiuni politice sunt „împrumutați de aiurea” fără avizul sau consimțământul acestora;
  • Existența unei agende nedeclarate. De mai bine de jumătate de an am șters din lista de canale favorite patru canale care pretindeau să-mi spele creierul. Am ales să mă „alimentez” cu știri de la JurnalTV și Realitatea, înțelegând prin asta că o televiziune trebuie să mă informeze corect și să nu încerce să mă înregimenteze în calitate de potențial alegător al patronului respectivului canal. Și acum ce mă fac dacă horoscopul zilei se încheie cu îndemnul de a ieși la proteste? Nu-mi rămâne decât Realitatea. Ajung la concluzia că ceea ce se întâmplă în PMAN este o sinteză între o mișcare civică autentică, folosită pe post de berbec de luptă și interese politice disimulate. Ca să fie clar, nu m-ar deranja ca verii Țopa să dea o lovitură de grație Imperiului Odios, dar aș prefera să-și facă agenda explicită, să-și anunțe intențiile și să umple vidul politic pe care-l creează pe eșechierul de dreapta cu un program inteligibil;
  • Primitivismul metodelor de protest. Mă uit cu strângere de inimă la țăranii care scot patru sute de lei din buzunar (poate ultimii) ca să-i „susțină” pe protestatarii care rămân să doarmă în corturi și nu înțeleg. Cei care sunt în PMAN, sunt de bună voie sau fiindcă acesta este un job? Mi-e și teamă să învinuiesc pe cineva pe nedrept, dar cred că pichetarea Guvernului ori e un sacrificiu binevol, ori nu are sens. Altă treabă donațiile. Ele sunt binevenite atâta timp cât Platforma Civică își propune o agendă de activități menite să facă „schimbarea până la capăt”. Fie că e vorba de litigii strategice, fie că e vorba de campanii de sensibilizare a opiniei publice, eu înțeleg că astea costă. La fel înțeleg că atâta timp cât societatea civilă va implementa în mod exclusiv programele donatorilor, noi vom fi lipsiți de o societate civilă autentică. Prin urmare, în condițiile când intențiile Platformei DA ar fi clare, iar transparența utilizării mijloacelor financiare ar fi asigurată, aș considera că ține de datoria mea să contribui.

Critic și îmi pare rău că critic. În fond, sunt solidar cu cei care cer întoarcerea miliardului furat și pedepsirea vinovaților. Doar că pentru a înceta să fim ratați e necesar să nu mai ratăm. Să nu ratăm din lipsă de onestitate. Să nu ratăm din lipsă de scrupule față de mijloacele utilizate. Și să nu ratăm din ignoranță.

Tags: , , , , ,

2 Responses to “Revoluția rataților”

  1. Olesea says:

    Foarte bine spus! 100% de acord…din pacate.

  2. Daniela says:

    Trist, dar adevarat. Ce sa ne mai facem cand chiar noi, cetatenii care totusi ne mai plangem din cand in cand de situatia tarii noastre suntem cei care recurgem la astfel de fapte nedrepte si irationale. Oamenii se gandesc mult prea mult la binele personal, sunt foarte optimist in ceea ce priveste succesul in perioade scurte incat acapareaza consecintele viitorului. Trebuie sa ne gandim ca putem sa ne facem mult bine ajutandu-i si pe cei din jurul nostru. Evolutia societatii ne va fi de folos tuturor. Nu poti sa evoluezi intr-o comunitate ce stagneaza, dar nu prea gandim asta.