October 13, 2009 15

Restaurare sau “evroremont” al monumentelor istorice?

By in digresiuni
■în plan central – imaginea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Căuşeni, inscripţia „SEC. XVII"

În plan central – imaginea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Căuşeni, inscripţia „SEC. XVII"

Aflu de la televiz despre existenţa bisericii “Adormirea Maicii Domnului” din Căuşeni. Prezentatoarea zice că datează din sec. XVI-XVIII. Precizia asta mă nedumereşte un pic. Înţeleg dacă era vorba de piramida lui Hufu. Ce contează un secol două în istoria milenară a Egiptului Antic?! În raport cu scurta istorie a Moldovei, însă, m-aş aştepta la o datare mai exactă.

Banca Naţională, pricepută la a calcula media aritmetică (şi din economie de spaţiu, probabil) a procedat mai simplu – sec. XVII a zis banca, împăciuind ctitorii (din sec. XVI) cu zugravii (frescele datează din sec. XVIII).

O bisericuţă simpatică. Foarte veche. Era.

Cunoaştem şi numele zugravilor renascentişti – lucru rar în istoriografia artei autohtone: Stanciul Radu şi Voicul. Ne infomează monument.md:

Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Căuşeni a fost construită în secolele XVII-XVIII, avându-i ca zugravi pe Stanciul Radu şi Voicul, iar ctitori fiind Grigore Callimachi şi mitropolitul Proilaviei Daniil. Pictura locaşului datează din anul 1763. O particularitate distinsă a bisericii a fost aşezarea ei la un nivel mai jos de nivelul solului, ceea ce o făcea să pară adâncită în pământ. Nu este exclus ca această adâncire a bisericii să fi fost dictată de interdicţiile tătarilor stabiliţi în secolul XVIII la Căuşeni. Pereţii bisericii sunt integral acoperiţi cu frescă. Este un monument de o semnificaţie artistică şi istorică deosebită.

Şi ne oferă o imagine:

causheni

Însă această imagine nu coincide cu ce am văzut la televizor. După intervenţia culturii, monumentul a suportat un “evroremont” şi arată aşa:

causheni1

Acum putem spune fără ezitare: biserica “Adormirea Maicii Domnului” sec. XVI-XXI.

Ce păcat…

Tags: , ,

15 Responses to “Restaurare sau “evroremont” al monumentelor istorice?”

  1. Ion Grosu says:

    Am fost de mai multe ori acolo. Schimbarea radicala pe care o observi tine doar de acoperis — peretii si interiorul raman in delasare.

    Problema era ca acoperisul vechi era subred de tot si pe ploaie apa se scurgea efectiv pe frescele medievale. Dupa o vizita a ambasadoarei Heather Hodges prin 2004, Ambasada SUA a donat vreo 20.000 de dolari (nu-s sigur de suma) pentru reparatia urgenta a acoperisului.

    Nu stiu cine a administrat acesti bani, dar in urma reparatiei a disparut turla bisericii. Ghidul muzeului local spunea ceva de vre-un milion de euro necesari pentru o restauratie autentica cu specialisti in perioada si stilul dat.

    Tare speram sa nu porneasca Voronin o restaurara stil Capriana sau Casa Hertza.

    • Zenu says:

      În mod normal s-ar fi procedat la întărirea acoperişului din interior, cu păstrarea ţiglelor vechi şi autentice pentru ochiul vizitatorilor. Am fost tranşat de faptul că uşa din sârmă a rămas neatinsă (vestigiu al epocii sovietice), iar faptul că a dispărut turla mi se pare de-a dreptul criminal. Deci cum ziceam, e păcat…

  2. Sorin, sunt de-acord ca aceasta reparatie (si in special disparitia turlei) este de-a dreptul criminala. Asta nu-i reconstructie, ci bataie de joc. Solutia propusa de tine (intarirea acoperisului din interior) nu e deloc simpla. Din fotografiile frescelor de pe monument.md se vede ca nu exista acces din interior la acoperis. Pentru a-l intari din interior se cerea: numerotarea fiecarei tigle, dezasamblarea acoperisului si stocarea tiglei, intarirea acoperisului, reasamblarea tiglei in locul original (conform numerelor marcate la prima etapa).

    Pe de alta parte, faptul ca iata bojdeuca asta (fie si cu frescele alea relativ bine pastrate) reprezinta un monument istorico-cultural suficient de important pentru a merita o moneda comemorativa de-a BNM ma face sa rid in hohote cind aud/citesc de potentialul turistic al Moldovei. Totusi oamenii (nu ma refer doar la MD) sunt incapabili sunt sa-si aprecieze real tara si activele ei (in cazul Moldovei: trecutul glorios, vinul, importanta geopolitica, potentialul turistic, etc.).

    • Zenu says:

      OK, admit că nu mă pricep la reconstrucția bisericilor. Admit că poate că e o soluție complicată să se facă acest lucru din interior. Dar chiar și din exterior: să zicem că au refăcut carcasa și au acoperit-o cu ceva trainic. De asupra acestui ceva, nu se puteau trage țiglele vechi? În halul în care a ajuns (și fără turlă) arată cel mult ca dacea primarului…

      However.

      În planul micimii potențialului turistic deschizi o rană adâncă. E imposibil de imaginat un puhoi de pelerini care ar fi bătătorit cărarea către micuța biserică. Categoric, nu e Mont Saint-Michel. Dar nici „bojdeucă” nu e. Însă, mă preocupă mai puțin turiștii și mai mult felul nostru, al moldovenilor, de a trăi de azi pe mâine, ancorați în recent, fără să ne pese prea mult de viitor. În așa formulă – merge orice! Chiar și un termopan.

      Dar, apropo, de turiști. Îmi place felul isteț al americanilor de a-și edifica istoria chiar și în baza evenimentelor recente. Primul restaurant McDonalds? Why not.

      • Aici e cazul sa facem distinctie dintre grija fata de istorie/patrimoniu cultural si aprecierea valorii sale turistice. Dupa mine, cei care au aceasta grija fata de trecut tind sa supraestimeze potentialul turistic si valoarea relativa (vs. alte tari) a acestui patrimoniu. The two (care vs. valuation) need to be separated.

  3. vitalie says:

    cred ca am putea miza pe turismul intern, si cred ca asta e de fapt rostul restaurarilor gen Capriana, Curchi…nunti, cumatrii, botezuri, pelerinaje religioase – surse de venit deloc neglijabile, sigur in afara oricarei comparatii cu vre-un monument gen Notre Dame sau catedrala din Koln…kitschul care rezulta inevitabil din asemenea “reparatii” e pentru uz intern, politic dar si consumerist..nu cred ca vom reusi vreodata sa ne impunem pe piata mondial a turismului ca atractie principala.. nu justific dezgustul cu care se fac reparatiile, incerc sa-i pricep logica…

    • Zenu says:

      „Lipsă de gust”, vrei să spui. „Dezgust” e ceea ce simțim noi în consecința-i.

      Dar, din păcate, se pare că ai dreptate. Ilustrație la argumentul tău:

      Căpriana: biznis cu sfinţitul automobilelor.

      Căpriana: biznis cu sfinţitul automobilelor.

    • Very good point. Turismul intern nu poate servi drept motor de dezvoltare economica (in Moldova acest motor poate fi livrat doar de cererea externa — cerere pentru produsele si serviciile tarii), ci doar ca mecanism de distribuire geografica a veniturilor. Which is not bad in itself (ar fi si asta un component al “strategiei de dezvoltare regionala”). Iar kitsch-ul si halul in care se restaureaza patrimoniul nu este decat o manifestatie a preferintelor estetico-culturale ale consumatorului aborigen reprezentativ. Iar cei nereprezentativi (Sorin, tu, eu si multi altii) n-au decat sa se frustreze.

      • Zenu says:

        În pofida tentației de a continua acest argument în albia unui growth economics (asta suntem învățați să facem cel mai des, nu-i așa?), continui să cred că greșiți amândoi. Adică, nu am obiecții la logica voastră: potențialul turismului extern e infinitezimal, cel de turism intern dictează acest kitch.

        Însă, un simplă analiză cost-beneficiu nu este ceea de ce avem nevoie aici. Neglijența față de trecut ne dezrădăcinează. Zici, Sandule că ție, mie și lui Vitalie nu ne rămâne decât să ne frustrăm, însă eu cred că e mai mult decât o frustrare – accidental sau nu, voi doi sunteți în SUA. Foarte mulți tineri cu mintea deschisă se simt mai acasă la ei în Washington, Londra, Paris, Madrid sau Bruxelles. E și normal. Kitch-ul, pe cât de justificat n-ar fi din punct de vedere al establishment-ului, pe atât de inconfortabil rezultă pentru oameni care au altfel de valori.

        • Nu cred ca kitschul din Moldova este principalul factor care-i determina pe oameni sa voteze cu picioarele, but you have a point there — preferintele estetice ale populatiei sunt o manifestare a unor trasaturi nationale mai adinci, trasaturi pe care incerc sa le eradic (sau eradichez?) in mine si de care eu incerc sa ma distantez.

  4. vitalie says:

    Zenu, iti inteleg cumva grija fata de trecut, e un sentiment care ma motiveaza si pe mine…din pacate, “adevaratele valori” nu pot fi trecute prin vre-un mecanism legal coerent si tin mai degraba de un consens general…din cate stiu reconstructiile kitsch-izate sunt legalizate prin decizii de guvern, hotariri de parlament, concursuri de proiecte etc…adica au cumva un fel de legitimitate publica…apoi, biserica e institutie si ea, cu agenda, inclusiv financiara (e un truism ca nivelul de coruptie in Casa Domnului este cel putin la fel de ridicat ca si in restul societatii) iar kitsch-ul se vinde cel mai bine..o solutie ar fi educatia culturala a enoriasilor, si a cetatenilor Moldovei in genere, din pacate, invatamantul, discursul public si restul chestiilor socializatoare au si ele agende, alte agende decat cele estetice…si mi se pare ca problema e aici…in nepasarea estetica a cetatenilor, mai mult decat in voluntarismul estetic al autoritatilor…in fine, exista o logica perversa generationala in societatea Moldoveneasca: fiecare vrea sa inceapa lumea din nou, s-o creeze in 6 zile, sa-si lase amprenta asupra tutuor lucrurilor..o discontinuitate care face imposibila traditia..un neam cu memorie cam scruta, rescrisa la fiecare alegeri sau rasturnare de putere…
    altfel, desi implacabila, logica economica dicteaza: se vinde ceea ce se cere, se vinde kitsch pentru ca se cere kitsch…

  5. Zenu says:

    …fiecare vrea sa inceapa lumea din nou, s-o creeze in 6 zile, sa-si lase amprenta asupra tutuor lucrurilor..o discontinuitate care face imposibila traditia..un neam cu memorie cam scruta, rescrisa la fiecare alegeri sau rasturnare de putere…

    Exactly!! Și asta după mine e o trăsătură mult mai alarmantă decât lipsa de turiști. E o chestie care ne face să lăsăm totul baltă înainte de a începe realmente ceva. Horia-R. Patapievici, tratează această chestiune în contextul a ceea ce se numește non sequitur (no follow-up, sort of). El vorbește de lumea ideilor și, respectiv, despre lipsa unui mediu critic în România care le-ar valida sau invalida, producând mișcarea înainte. Eu însă cred că este aplicabil și în cultură. Nu are niciun rost de creat în RM, din motivul că creația veritabilă nu este apreciată. Atitudinea față de tezaurul cultural este prețul indicativ pe care societatea e dispusă să-l ofere pentru cultură. Atunci când prețul ăsta „tinde spre zero” eventualii „Brâncuși” nu se pot realiza decât la Paris. Nicidecum în țară. Kitch-ul naște kitch.

  6. […] Logica lor e simplă. O calitate e preferată lipsei unei calităţi. Creştinul are credinţa. E o calitate. Ateul nu crede. Deci nu are nici o calitate. Într-un sistem binar creştinul e cel care câştigă unitatea, iar ateului i se alocă zeroul. Mă enervează acest silogism. A fi ateu este o opţiune morală. În acest sens este egal în drepturi cu a fi creştin. Nu e un zero. Aşa că, please, nu veniţi peste dreptul meu de a fi ceea ce sunt. Un creştin care mă obligă să fac mătănii e la fel de penibil ca un ateu care transformă bisericile în săli de sport. (Sunt şi creştini capabili să facă acest lucru, dar asta e altă poveste.) […]

  7. vitalie says:

    e mai degraba, daca tot suntem la Patapievici, o trasatura a “omului recent”. exista multe glosari cu privire la acest nou tip de rationalism, care neglijeaza traditia si e suspect fata de autoritatile “traditionale”, intr-un fel suntem si noi “cu pacat”, caci nu am discutat deloc Biserica din punctul de vedere al rostului ei firesc, Casa A Domnului, si nu am examinat daca satisface acele criterii pentru ca vre-un Duh sa salasluiasca in ea, ci am abordat-o exclusiv din unghiul “estetic”. cre(s)tinii care cica o restaureaza si care au restaurat alte localuri de acest gen au abordat-o si ei nesfant, din unghiul rentabilitatii economice… so, estetic vs economic (cu neglijarea religioasului), asta e dilema..fii sigur ca n-o sa se rezolve in folosul nostru…
    apoi, pacatuiesti printr-un fel de materialism care confunda forma cu continutul, cladirea bisericii cu sensul ei…e o confuzie des raspandita in societatea modloveneasca..ca sa fiu mai explicit, fac trimitere la blogul meu, unde am pomenit candva istorioara asta ( http://www.spranceana.com/idei-pentru-o-sarbatoare-451.html ): anii 60, SUA. Într-un orăşel de provincie, clădirea bisericii din localitate a fost vândută unui particular. Acesta a transformat-o în bar. În locul sfintei cruci, la intrare a fost agăţată o placă pe care era zugrăvită o sticlă de bere. Gestul nu a plăcut comunităţii religioase din localitate care a început să se revolte, să ceară închiderea barului, recuperarea lăcaşului sfânt etc. Parohul a trebuit să răspundă. A făcut-o, cumva iritat. A început prin a demasca totala ignoranţă a „revoltaţilor” faţă de ceea ce este o biserică. Chiar credeau ei că Biserica înseamnă scândurile, cărămizile şi geamurile de sticlă? Ori acoperişul de olane? Aici, continua el, e un caz de materialism împotriva căruia Biserica luptă. Clădirea fostei Biserici nu mai era pământ sfânt. Ea fusese dezsfinţită, desanctificată, desacralizată (eng. Desanctified). Devenise un loc ca oricare altul. Placa cu berea sta la intrarea unui bar, nu a unei biserici. Cei care nu puteau să facă diferenţa, încheia preotul, au o problemă cu perceperea celor sfinte…
    manastirea de care vorbesti tu nu mai e manastire, e un fel de SRL, acum, ca se pun termopane sau aureli si aiureli, nu e mare diferenta…the missing point is …God…

    • Zenu says:

      Ha! Interesant punct de vedere. …the missing point is …God… Dar am neglijat într-o oarecare măsură conștient acest unghi de abordare. Pentru un templu latura estetică este secundară, dar mă așteptam ca grija față de patrimoniu să rezulte cumva firesc din respectul față de tradiție al preoților („restaurarea” respectivă arată la fel ca și cum ai picta icoanele cu vopsele din neon!)

      În schimb pentru stat (definit îngust în calitate de minister al culturii) patrimoniul național este un tezaur. Dacă a fost legitimată printr-o monedă comemorativă, merita o reconstrucție decentă. La fel cum ar fi meritat orișice monument chiar și nereligios cât de cât însemnat (conacul lui Manuc-bei din Hâncești e într-o stare jalnică – sunt multe exemple de acest fel).

      Per total, ai dreptate – e vorba de „omul recent”. Mă bucur că suntem la aceiași pagină. Noțiunea de non-sequitur vine din volumul mai proaspăt: „Despre idei & blocaje”.